Oficial iranian: Este ciudat să pretindem că Hezbollah susţine terorismul, când ei luptă împotriva Daesh
Un lung șir de ani de negocieri purtate de diplomații americani și cei iranieni au dus la semnarea acordului nuclear, dar nu au rezolvat problemele dintre cele două părți. Secretarul de stat John Kerry și ministrul de externe al Iran, Mohammad Javad Zarif, au o relație reciprocă bună. Dincolo de apropierea dintre oameni, rămân de echilibrat diferenţele de opinie dintre ţările lor.
Balazs Barabas: După ani de negocieri, anul trecut ţara dvs. şi grupul ţărilor 5+1 a ajuns în sfârşit la un acord în chestiunea nucleară. Au fost negocieri dure, mai ales cu Statele Unite, s-au făcut multe compromisuri de ambele părţi. Dar fundamental, nu este aceasta o chestiune de încredere între cele două părţi?
Majid Takht Ravanchi: Evident, încrederea a fost importantă pentru ambele părţi, din prima clipă, deşi încrederea lipsea, de ambele părţi. Nu vreau să intru în detalii de ce încrederea nu exista la început, dar în timp am ajuns la o încheiere bună. Dacă ar fi să comparăm nivelul de încredere de la începutul şi de la finalul negocierilor, e clar că încrederea s-a construit pe parcurs. Dar acordul nu a fost doar despre încredere, este un acord bun în care ambele părţi şi-au asumat anumite măsuri, s-au făcut concesii de ambele părţi la finalul cărora s-a născut JCPOA (Acordul asupra planului de măsuri). Da, încrederea a fost un element important dar nimeni nu a avut în vedere doar încrederea. Am urmărit un acord bun, stabil, care să satisfacă toate părţile implicate.
Balazs Barabas: Deci au fost negocieri pragmatice şi un acord pragmatic. Dar în societatea iraniană există sentimente puternice anti-SUA. Oare aceste animozităţi la nivelul societăţii pot fi eliminate în anii următori?
Majid Takht Ravanch: Depinde. Depinde de aplicarea adecvată a acordului. Aşa cum ştiţi, iranienii au resentimente faţă de SUA, de peste 50 de ani, când prim-ministrul de la acea dată, în 1953, a fost demis prin lovitură de stat cu sprijin american şi britanic. Mai târziu, sprijinul acordat de SUA şahului din Iran, a fost un alt motiv. Apoi, după revoluţia din 1979, americanii au continuat să creeze probleme pentru ţară. Putem vorbi şi despre sprijinul acordat de administraţia Statelor Unite Irakului, lui Sadam Hussein, în războiul de opt ani cu Iranul. Deci toate aceste aspecte au provocat îngrijorare poporului iranian referitor la cum se manifestă SUA faţă de Iran şi poporul iranian. Deci există motive pentru neîncredere, există motive pentru suspiciuni privind relaţiile Statelor Unite cu Iranul. Iar acum, referitor la JCPOA sau acordul nuclear, trebuie să vedem cum va fi implementat. Şi în această privinţă iranienii vor fi în poziţia să judece dacă americanii şi-au schimbat atitudinea sau vor continua pe aceeaşi direcţie pe care au avut-o în ultimii 50-60 de ani.
Ce sunt Hezbollah și Hamas?
Iran are o opinie diferită şi în cazul organizaţiilor teroriste. Grupări precum Hezbollah şi Hamas, blamate de comunitatea internațională, sunt susținute de puterea de la Teheran. Ceea ce pentru mare parte a lumii înseamnă terorism, pentru Iran reprezintă luptă de eliberare de sub ocupaţie.
Balazs Barabas: Pe de altă parte, Iran este privit ca un stat care susţine grupări considerate teroriste, precum Hezbollah, Hamas şi altele. Cât de fondate consideraţi că sunt aceste opinii care spun că ţara dvs. susţine aceste grupări?
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Majid Takht Ravanch: Definiţia terorismului nu este una directă. Nu considerăm Hezbollah şi Hamas grupări teroriste, pentru că ele fac tot ce pot doar pentru a-şi apăra teritoriile. După cum ştiţi, Palestina este ocupată, anumite părţi din Liban sunt sub ocupaţie, deci aceste grupări luptă pentru a-şi proteja patria. Nu ar trebui uitat nici faptul că acum Hezbollah luptă împotriva Daesh, atât în Liban, cât şi în Siria. Deci este foarte ciudat, neobişnuit să pretindem că Hezbollah susţine terorismul, când de fapt ei luptă împotriva terorismului în Siria şi în Liban. Dacă nu ar fi fost opoziţia Hezbollah împotriva Daesh, aceştia ar fi putut ocupa cu uşurinţă anumite părţi din Siria, pe lângă ceea ce au deja astăzi şi anumite părţi din Liban de asemenea. Deci nu suntem de acord cu acest enunţ că Iran susţine terorismul prin intermediul acestor organizaţii.
Dumnezeu și politica externă
Dumnezeu cel atotputernic este prezent în discursurile politicienilor de la Teheran. Liderii din Iran îşi calculează deciziile şi din punct de vedere religios. Există şi voci care susţin că prezenţa consistentă a ideologiei islamice în viaţa politică ar trebui supusă unor reforme. Rămâne de văzut dacă ritmul rapid de dezvoltare al ţării pe care şi-l doresc politicienii nu va fi afectat de regulile religioase.
Balazs Barabas: În Iran politica şi religia sunt puternic legate. Ştim că latura şhiită a religiei islamice este foarte puternică în Iran, dar cât de mult influenţează acest lucru politica externă şi regională a Iran?
Majid Takht Ravanch: Ştiţi, politica noastră externă este condusă în conformitate cu constituţia noastră. Am urmat o politică externă independentă din momentul apariţiei Republicii Islamice, din 1979. Deci politica externă nu este condusă de oameni care nu cunosc constituţia. Urmăm politica externă a guvernului, după constituţia Republicii Islamice. Nu este ceva legat de majoritatea shiită a iranienilor. Noi suntem interesaţi doar de a urma latura shiită în politica noastră externă. Avem mulţi prieteni în ţările sunnite. Bineînţeles, avem relaţii bune cu shiiţii, dar asta nu înseamnă că doar aceştia au relaţii bune cu Iran. Uitaţi-vă la relaţiile pe care Iran le are cu multe alte ţări islamice. Nu pentru că sunt anti sau pro shia decidem să avem relaţii bune. Avem relaţii cu alte ţări, creştine, cum ar fi de pildă cu România. Mulţi români sunt creştini şi noi avem relaţii bune cu România, aşa cum avem relaţii bune cu alte ţări. Deci, politica noastră externă nu este construită doar pentru o latură a Islamului, chestiunea este legată doar de alegerea noastră de a urma o cale prevăzută de constituţia noastră.
Shia versus sunni, adică cea mai mare schismă din religia islamică, stă încă în mijlocul conflictelor dintre diferitele ţări din Orientul Mijlociu. Iar neînţelegerile dintre Iran şi Arabia Saudită sunt tot mai evidente. Acuzaţiile de susţinere a terorismului sau de sabotaj economic dintre cele două ţări se fac deschis. Deşi agrează public că au de rezolvat multe probleme prin dialog, pentru moment lucrurile nu se prea mişcă în această direcţie.
Balazs Barabas: Dacă nu este cazul unei opoziţii dintre shia şi sunni, care este cauza relaţiei foarte tensionate dintre Iran şi Arabia Saudită?
Majid Takht Ravanch: Problema a început când saudiţii au crezut că dacă noi pierdem, ei câștigă. Au făcut tot ce au putut, pe parcursul negocierilor în afacerea nucleară, să deraieze discuţia. Au cheltuit sume importante de bani în SUA, în anumite capitale europene, pentru a deraia acest proces. Chiar şi după concluziile afacerii nucleare iraniene, ei încă încearcă să saboteze procesul de implementare al acestei afaceri. Noi credem că în calitate de vecini trebuie să avem relaţii bune, chiar dacă sunt neînţelegeri, ca şi în alte cazuri de vecini din alte părţi ale lumii. Nu putem găsi doi vecini care să fie complet de acord cu totul. Dar ceea ce credem noi este că trebuie să discutăm şi să rezolvăm neînţelegerile. Dar, aparent, saudiţii simt că dacă Iran câştigă ceva de exemplu din negocierile nucleare, ei pierd. Aceasta este mentalitatea iar această mentalitate că dacă noi câștigăm, ei pierd, este sortită eşecului. Şi ar trebui să înţeleagă că acest tip de politică nu îi va ajuta la nimic. Acesta este un aspect. Cel de-al doilea este faptul că ar trebui să se decidă dacă preferă să nu susţină terorismul în regiunea noastră sau să urmeze în continuare politica lor de a urma terorismul. Pentru că Daesh este susţinut de ţări din vecinătatea noastră şi nu este totuşi în interesul lor să susţină terorismul. Într-un fel sau altul vor pierde. Deci acestea sunt problemele care au dus la probleme în regiunea noastră. Nu este vorba despre ceva între shiiţi şi suniţi, pentru că aşa cum am explicat, avem relaţii bune cu multe guverne sunite. Înainte de încheierea afacerii nucleare, nu aveam astfel de probleme cu Arabia Saudită, dar imediat după concluziile afacerii nucleare, ei au crezut în mod greşit că vor pierde pentru că Iran a încheiat aceste negocieri. Ar trebui să lase la o parte aceste mentalităţi şi să se adapteze la lucrurile pe care trebuie să le discute cu noi şi sunt convins că vor vedea că Iran este gata să discute despre multe alte lucruri. Dar, dacă vor să continue cu aceeaşi politică a susţinerii terorismului, cu aceeaşi politică a divizării în lumea islamică, nu cred că vom ajunge undeva.
Pacea din Siria în viziunea iraniană
Pacea din Siria este proba de foc pentru toate marile puteri din lume. Iar Iran vrea să îşi asume un rol cât mai de prim rând în acest proces. Bineînţeles, interesele celor implicaţi în soluţionarea acestei complicate situaţii diferă.
Balazs Barabas: Un alt punct fierbinte în Orientul Mijlociu este Siria, unde sunt foarte facţiuni şi foarte multe interese. De exemplu, Rusia este acolo, bombardează şi în mod categoric au un interes economic în zonă. Iran este de asemenea prezent, şi are propriile interese în Siria. Este o colaborare între Iran şi Rusia, este un câștig pe termen lung pe care ţara dvs. îl ia în calcul?
Majid Takht Ravanchi: Ce facem noi în Siria este să încurajăm toate părţile să renunţe la neînţelegeri şi să încerce să rezolve problemele prin mijloace paşnice. În mod natural, din partea guvernului şi a opoziţiei nu ar trebui să fie niciun fel de grijă pentru stabilirea acestui proces politic. Dar trebuie să luăm în calcul faptul că teroriştii nu trebuie implicaţi în niciun fel de proces politic. Indiferent dacă sunt terorişti binecunoscuți, precum Jabath al-Nusra sau Daesh, sau dacă sunt alte grupări afiliate acestora. Trebuie refuzat tuturor organizațiilor teroriste luxul de a fi cooptate în procesul politic. Totodată noi considerăm că nu există soluție militară la conflictul din Siria, noi lupte vor duce la noi vărsări de sânge, noi distrugeri, noi alungări ale oamenilor, noi refugiați. Deci este mai bine să se oprească luptele, cu condiția ca teroriștii să stea deoparte, teroriștii și guvernul să stea deoparte, să încerce să ajungă la să ajungă la o încetare a focului, după care să încerce formarea unui guvern de uniune.
Alianţa iraniano-rusă este privită ca o "căsătorie din interes". Chiar dacă fiecare dintre cele două părţi are alte obiective în Orientul Mijlociu, analiştii politici internaţionali consideră că Rusia este cea mai bună variantă pentru ca Iran să îşi crească influenţa în zonă.
Balazs Barabas: Dar în situaţii de conflict, lucrurile nu sunt întotdeauna foarte clare, de exemplu grupuri care îşi spun luptători pentru libertate împotriva regimului Bashar al-Assad dvs. îi numiţi terorişti sau alţii îi numesc terorişti. Dar bombardamentele făcute de Rusia în zona Alep de exemplu sunt destul de evidente. Deci dacă spuneţi că Iran condamnă intervenţiile militare, este valabil şi pentru intervenţia militară a Rusiei?
Majid Takht Ravanchi: Nu, intervenţia Rusiei a avut loc în conformitate cu cererea adresată de guvernul de la Damasc. Ei nu sunt străini care invadează o ţară. Este acceptabil pe baza legilor internaţionale să te implici atunci când guvernul în exerciţiu te invită să te implici. Şi este exact ceea ce se întâmplă. Ruşii au intervenit în Siria atunci când guvernul sirian le-a cerut să intervină. Nu au venit de capul lor să invadeze ţara. Ei sunt acolo pe baza cererii guvernului sirian.
Iran și România pot colabora în energie, IT și agricultură
După semnarea acordului nuclear era aşteptată o creştere economică rapidă în Iran. Lucrurile nu stau încă aşa. Corupţia din ţară determină companiile străine să nu aleagă cea de-a doua cea mai mare economie din Orientul Mijlociu pentru dezvoltarea afacerilor lor.
Balazs Barabas: Dacă trecem la chestiuni mai paşnice, dar nu mai puţin grave, una dintre ele este corupţia, prezentă în toate ţările, şi în România. Dar în Iran pare foarte prezentă. Cum luptă ţara dvs. împotriva acestui flagel, să-i spunem?
Majid Takht Ravanchi: Aşa cum aţi spus, corupţia este peste tot. Nicio ţară nu poate spune că este lipsită de corupţie. Ceea ce este important este hotărârea guvernelor de a lupta împotriva corupţiei. Şi este o onoare să spunem că actualul guvern iranian ia orice măsură necesară pentru a lupta împotriva corupţiei. Peste tot în ţară. Deci suntem hotărâţi să luptăm împotriva corupţiei, să facem tot ce este necesar să pregătim terenul pentru o viaţă normală pentru oameni, pentru cetăţenii ţării. Ştim că este greu, ştim că ia timp, ştim că cei obişnuiţi cu corupţia vor dispare de la o clipă la alta, dar important este, cum am spus, hotărârea guvernului, iar guvernul condus de preşedintele Rouhani a spus de la început: vom face tot ce putem, şi nu există limite pentru guvern, să nu ne atingem de anumiţi oameni. Şi este important să vedem acest lucru, că guvernul nu face concesii nimănui. Indiferent cine este corupt, guvernul îi va urmări pe aceştia, ca să cureţe ţara.
Balazs Barabas: După ridicarea sancţiunilor economice, ne putem aştepta ca Iran să producă venituri mult mai mari decât în anii trecuţi. Cum ajută acest venit promovarea relaţiilor economice dintre Iran şi România?
Majid Takht Ravanchi: Cred că sunt multe sectoare în care Iran şi România pot coopera pe plan economic. Tradiţional am avut relaţii economice bune dintotdeauna. Ba chiar există o cooperare de mai bine de un secol între Iran şi România. Iar în aceşti ani am avut o cooperare economică bună. Există diferite sectoare în care Iran şi România pot coopera. Datorită sancţiunilor, nivelul comerţului, al interacţiei economice dintre Iran şi România a fost foarte scăzut. Acum trebuie să compensăm, pentru că după ridicarea sancţiunilor trebuie să compensăm ce am pierdut în aceşti ani. Există domenii ca energia. Am identificat mai multe proiecte pe planul petrolului, al gazului, al produselor petrochimice, al rafinăriilor. Cred că acestea sunt domeniile în care Iran şi România pot coopera. Invităm investitorii străini să vină să investeasxă în Iran. Iar companiile noastre sunt capabile să investească în România. Deci există capacităţi de ambele părţi pentru relaţii bilaterale. Dar dincolo de sectorul energetic avem industria IT, agricultura, deci există diferite tipuri de proiecte care pot fi considerate proiecte bune de cooperare pentru Iran şi România şi aşa cum am spus, după semnarea acordului asupra energiei nucleare, având în vedere că Iran invită investitori să vină să investească în proiecte bune în Iran, cred că România poate fi un partener de încredere aşa cum a fost în trecut.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
