Kathleen Folbigg, o femeie din Australia, și-a petrecut ultimii 18 ani în închisoare pentru uciderea tuturor celor patru copii ai ei. Dar noile dovezi științifice sugerează că lucrurile nu s-au petrecut așa, relatează CNN.
Testele genomice arată că cel puțin doi dintre copiii femeii au murit cel mai probabil din cauza unei mutații genetice nedescoperite anterior care a dus la complicații cardiace. Acest lucru înseamnă că este posibil ca femeia să fi fost închisă pe nedrept timp de aproape două decenii.
Descoperirea a determinat 90 de oameni de știință - inclusiv doi laureați ai Premiului Nobel - să-i ceară guvernatorului din statul New South Wales să o grațieze pe Folbigg. Dacă se dovedește că femeia nu e vinovată, ar putea fi vorba despre una dintre cele mai grave erori judiciare din istoria Australiei.
Ramificațiile nu se termină aici.
Oamenii de știință încă învață despre cauzele sindromului morții subite la sugari (SIDS) - un termen general pentru decesele bruște ale bebelușilor din cauze inexplicabile -, dar concluziile în cazul Folbigg pot ajuta alți părinți care se confruntă cu pierderea neașteptată a unui copil.
Povestea lui Kathleen Folbigg
Viața lui Folbigg a fost marcată de tragedii. Când avea 18 luni, tatăl său a înjunghiat-o pe mama ei și a stat 15 ani în închisoare pentru crimă. Ea a avut probleme de comportament, posibil rezultat al unor abuzuri în copilările, potrivit unei anchete din 2019 privind condamnarea lui Folbigg.
La sfârșitul anilor 1980, ea s-a căsătorit cu Craig Folbigg. Au avut primul copil când ea avea 21 de ani, un băiat pe nume Caleb.
„(Ea) s-a descris ca fiind împlinită, împreună cu un soț, o casă și un copil”, potrivit concluziilor anchetei.
Apoi, când avea doar 19 zile, Caleb a murit. Cauza morții a fost notată ca SIDS - în esență, absența dovezilor pentru orice altă cauză.
Folbigg a rămas însărcinată din nou, iar în 1990 a avut un alt fiu, Patrick. Testele au arătat că este normal și sănătos. Dar la patru luni, a avut un atac inexplicabil, în urma căruia a rămas cu leziuni cerebrale și convulsii. Patru luni mai târziu, a murit ca urmare a convulsiilor.
Al treilea copil, Sarah, a murit la vârsta de 10 luni - cauza decesului a fost listată tot ca SIDS. Când a patra fiică a ei, Laura, a murit la vârsta de 18 luni, la 1 martie 1999, poliția a început o anchetă.
Căsătoria cuplului s-a destrămat. După ce Folbigg a plecat, soțul ei i-a găsit jurnalul spune că a citit o pagină care l-a șocat. A dus jurnalul la poliție, iar în 19 aprilie 2001, Folbigg a fost arestată și acuzată de crimă.
Patru capete de acuzare pentru crimă
Cea mai bună prietenă a ei din copilărie, Tracy Chapman, o descria pe Folbigg drept o „mamă foarte bună”. Dar la procesul din 2003, acuzarea a susținut că Folbigg și-a sufocat copiii. Nu a existat nicio dovadă criminalistică concludentă - în schimb, procuratura s-a bazat pe o maximă atribuită medicului pediatru britanic Roy Meadow: „O moarte subită a sugarului este o tragedie, două sunt suspecte și trei sunt crime, până când se dovedește contrariul”.
Procurorii au mai spus că jurnalul lui Folbigg conținea practic o recunoaștere a vinovăției.
„Mă simt ca cea mai proastă mamă de pe Pământ, speriată că (Laura) mă va părăsi acum, așa cum a făcut-o Sarah. Știu că sunt temperamentală și am fost crudă uneori cu ea, iar ea a plecat, cu un pic de ajutor”, a scris Folbigg.
„Nu se poate întâmpla asta din nou. Mi-e rușine de mine. Nu-i pot spune (soțului meu) despre asta, pentru că se va teme să o lase cu mine”, mai scria ea în jurnal.
Folbigg nu a mărturisit, nu a existat niciun motiv evident și nimeni nu a susținut că a văzut-o omorându-și copiii. Dar juriul a găsit-o vinovată.
Folbigg a fost condamnată la 30 de ani de închisoare, fără posibilitate de eliberare condiționată timp de 25 de ani. Când va fi eligibilă pentru eliberarea condiționată, Folbigg va avea 60 de ani.
Termenul SIDS a fost introdus în 1969 ca o modalitate de a clasifica decesele inexplicabile ale bebelușilor. În anii 1980, cazurile care ar fi putut fi clasificate drept omucideri în trecut au fost atribuite SIDS, a remarcat John L. Emery, patolog pediatric din Marea Britanie, într-o lucrare din 1985. În anii 1990, oamenii de știință au dezvoltat un model care demonstrează că o serie de factori conduc la SIDS, inclusiv expunerea la fum și poziția în somn.
Implicația factorilor genetici
Cu toate acestea, în ultimele două decenii a existat o înțelegere tot mai mare a factorilor genetici. Unul dintre primele studii în acest sens a fost făcut în 2001, când cardiologul pediatric Michael Ackerman de la Mayo Clinic și o echipă de oameni de știință au legat o mutație a genei SCN5A de SIDS.
De atunci, variațiile a peste 30 de gene au fost legate de SIDS și de decese neașteptate la copii (SUDC) - un termen folosit în cazul copiilor care mor la vârsta de peste un an. Studiile arată acum că până la 35% din cazurile de SIDS pot fi explicate de factori genetici, deși cauza majorității cazurilor rămâne neclară.
În 2015, avocații lui Folbigg au depus o petiție la guvernatorul din New South Wales, cerându-i să desfășoare o anchetă cu privire la condamnările ei. Avocații au susținut că au apărut noi dovezi - inclusiv o înțelegere tot mai mare a fenomenului SIDS.
Ca parte a acestei anchete, echipa de avocați a lui Folbigg s-a adresat profesorului Carola Vinuesa, codirector al Centrului pentru Imunologie Personalizată de la Universitatea Națională Australiană, pentru a-i cere să secvențieze genomul copiilor pentru a vedea dacă există o mutație genetică ce ar fi putut provoca SIDS.
„Din câte știu, acesta este primul caz în care o instanță din lume a folosit secvențierea întregului genom pentru a găsi dovezi ale unei cauze de deces”, a spus ea.
Vinuesa și echipa ei au secvențiat genomul lui Folbigg și au găsit o variație a genei CALM2 care controlează modul în care calciul este transportat în și din celulele inimii. Studiile au descoperit variații ale genelor CALM 2 care pot provoca probleme cardiace la copiii mici, ceea ce înseamnă că acestea sunt printre cele mai recunoscute cauze ale SIDS și SUDC.
Când au secvențiat genomul celor patru copii, au descoperit că ambele fiice aveau aceeași mutație CALM2 ca și mama lor.
Vinuesa și echipa ei i-au scris judecătorului spunându-i că este probabil ca fiicele să fi murit ca urmare a mutației genetice. În ciuda noii descoperiri, judecătorul Blanch a decis să nu redeschidă ancheta.
În noiembrie anul trecut, oamenii de știință au publicat dovezi și mai convingătoare.
O echipă de experți din șase țări, condusă de profesorul danez Michael Toft Overgaard, a descoperit că varianta CALM2 prezentă la Folbigg și la cele două fete ale ei, putea provoca diverse boli. Ei au concluzionat că varianta a modificat ritmul cardiac al fetelor, făcându-le susceptibile la afecțiuni cardiace - în special având în vedere medicamentele care le-au fost administrate. Sarah a primit antibiotice pentru tuse, în timp ce Laura era tratată cu paracetamol și pseudoefedrină pentru o infecție respiratorie cu puțin timp înainte de moarte.
„Considerăm că mutația a precipitat decesele naturale ale celor două fiice”, au scris cercetătorii într-un studiu publicat în noiembrie 2020 în revista medicală EP Europace.
La ambii băieți, oamenii de știință au găsit alte mutații ale genei BSN, cunoscută și sub numele de gena Bassoon - o variantă fusese moștenită de la mama lor, iar cealaltă probabil de la tatăl lor, deși el a refuzat să le ofere o probă cercetătorilor. Atunci când ambele copii ale genei BSN sunt defecte la șoareci, acest lucru poate duce la decese datorate convulsiilor epileptice. Oamenii de știință încă investighează dacă această variantă ar fi putut provoca moartea celor doi băieți.
Doar 75 de persoane din lume sunt cunoscute ca având mutații în genele CALM1, CALM2 sau CALM3 care s-au dovedit letale la copii. Dar, deși mutațiile genetice care cauzează SIDS pot fi rare în populația generală, odată ce un părinte are o mutație genetică, există șanse mari ca acesta să o transmită copiilor, spune Vinuesa.
„În cele din urmă, nu este vorba despre faptul că aceste variații sunt foarte rare în lume, este vorba despre șansele ca Kathleen să cunoască pe cineva ca Craig și să aibă această combinație de mutații. Odată ce genetica intră în joc, statisticile își pierd relevanța”, a adăugat Vinuesa.
Aceste cercetări nu au eliberat-o încă pe Folbigg, dar a avut deja un impact. Avocații lui Folbigg au deschis un caz la Curtea de Apel din New South Wales. Descoperirile genomice au dus, de asemenea, la o petiție cu peste 90 de semnături către guvernatorul New South Wales, la începutul acestei luni.
„Este profund îngrijorător faptul că dovezile medicale și științifice au fost ignorate și au fost preferate dovezile indirecte. Avem acum o explicație alternativă pentru moartea copiilor Folbigg”, a spus prof. Fiona Stanley, care a fost recunoscută pentru munca ei în domeniul sănătății copiilor.
Editor : Monica Bonea
