- Viena este la aproximativ 350 de kilometri de acest loc, le explică un jandarm.
- Ei vor doar să meargă la Budapesta, de acolo o să se descurce singuri. Vor doar să ajungă la Budapesta. Asta vor, explică un purtător de cuvânt al refugiaților.
Nu au reuşit însă. Epuizaţi după mai multe ore de mers pe jos, refugiaţii s-au suit în autobuzele care i-au dus înapoi în tabăra de la Roszke, de la graniţa cu Serbia. Pentru mulţi, locul acela este un coşmar.
„Sunt oameni bolnavi, este foarte frig. Ne dau o cantitate minimă de mâncare, dar nu le vrem mâncarea. Vrem doar să trecem graniţele. Nu cerem nimic, nu vrem să fim cazaţi la hotel. Vrem doar să trecem graniţa şi să mergem în ţara unde este destinul nostru. Germania ne acceptă pe toţi. De ce nu ne lăsaţi să plecăm?”, spune unul dintre refugiați.
Oamenii nu acceptă să fie amprentaţi pentru că, potrivit regulamentului de la Dublin, primul stat membru al Uniunii Europene în care sunt înregistrate amprentele este responsabil pentru cererea de azil a acelei persoane. Nemulţumiţi, sute de refugiaţi au rupt cordoanele poliţiei maghiare.
În primele opt luni ale acestui an, peste 350.000 de migranţi au trecut graniţele Uniunii Europene.