Aceste grupuri de combatanți („katibas”) sunt comandate de cadre intermediare franceze, belgiene sau originare din Maghreb, care au un anumit grad de autonomie, mai ales atunci când e vorba de organizarea unor atentate în țările de origine, spun experții.
Totuși, niciun francez nu are înalte responsabilități în cadrul organizației Statului Islamic, iar francezii nici nu au competențele necesare pentru a urca în ierarhie, pentru că organizația se teme de infiltrări, a explicat pentru AFP Romain Caillet, cercetător și consultant pe probleme islamiste.
Francezii sunt cadre de rang inferior sau mediu. Poate doar cinci dintre ei comandă grupuri sau tabere de antrenament. Mai degrabă sunt cadre religioase, imami, care nu au o importanță așa de mare, spune expertul.
De mai multe ori, Statul Islamic a revendicat în Irak atacuri cu mașini sau camioane-capcană conduse de candidați la martiraj francezi sau belgieni, cel mai adesea vizând poziții ale armatei irakiene sau ale milițiilor sale.
Autoritățile de la Paris estimează la 600 numărul cetățenilor francezi plecați să lupte pe „tărâmul jihadului” (cel puțin 142 ar fi murit, 250 ar fi revenit). Bruxelles-ul, la rândul său, estimează că 300 de blegieni sunt în Statul Islamic (dintre care 80 ar fi murit).
Unul dintre acești belgieni este Abdelhamid Abaaoud, zis și Abou Omar al-Baljiki („Belgianul”). Este unul dintre suspecții vizați de asaltul poliției dat miercuri în zori în suburbia pariziană Saint-Denis. Este bănuit că ar fi cel care a pus la cale atentatele din 13 noiembrie. Iarna trecută, Abaaoud a avut „onoarea” de a fi vedeta „Dabiq”, revista de propagandă, în limba engleză, a Statului Islamic. Pe patru pagini, el se lăudă că a reușit să ajungă în Belgia pentru a organiza o operațiune - care a eșuat, însă, după un raid al poliției belgiene – și apoi a revenit în Siria fără să fi fost reperat.
După modelul taberelor de antrenament ale Al-Qaida, grupurile din Statul Islamic sunt formate pe naționalități, pentru ca tovarășii de arme să se poată înțelege și pentru a evita eventuale tensiuni, arată un fost analist al serviciilor franceze antitero. Putem spune că există o ramură franceză, iar atentatele de la 13 noiembrie sunt o îmbinare între jihadismul francez, care are o istorie de peste 20 de ani, și jihadismul global al Statului Islamic, spune expertul.
Statul Islamic este o organizație constituită, cu un lanț operațional, cu un comandament, care însă lasă libertate inițiativelor și rețelelor locale.
Un „veteran” al mediilor jihadiste franceze, Fabien Clain, a întregistrat, într-o franceză însoțită de referințe din Coran, textul revendicării atacurilor de la Paris. Radicalizat la începutul anilor 2000, Clain a făcut mai mulți ani de închisoare în Franța și apoi s-a alăturat Statului Islamic în Siria.
Pentru genul acesta de acțiune întreprinsă în străinătate, rețeaua nu funcționează ca o organizație constituită, ci mai degrabă ca o agregare de particule aflate constant în mișcare, explică Yves Trotignon. Există un lider și oameni care se asociază unei acțiuni. Apoi organizația vine din spate și își asumă totul, dacă a funcționat, mai spune expertul.
Pentru recrutare, filierele francofone se bazează mult pe legăturile personale, familiale și pe internet. „Odată ce primii voluntari francezi s-au stabilit în țară, probabil pe la începutul anului 2013, ei s-au organizat grație rețelelor sociale, pentru a-i aduce din Franța pe cei interesați”, notează think-tank-ul american Jamestown într-un raport intitulat „Legiunea străină jihadistă franceză în Siria”. Este citat exemplul orășelului Lunel, din sudul Franței, de unde 30 de persoane, dintr-o populație de 25.000 de locuitori, au plecat în Siria.