Landais Alzheimer: satul în care toți locuitorii suferă de demență (BBC)

Toți locuitorii satului Landais Alzheimer din sud-vestul Franței suferă de demență. Nu există programări exacte la frizer sau restaurant și produsele de la magazinul din centrul satului nu se plătesc, astfel că nimeni nu trebuie să își aducă aminte să își ia portofelul. Timpul se scurge altfel aici, astfel că toți sătenii se pot bucura de cât mai multă libertate, iar primele rezultate ale celor care îi monitorizează arată că modul acesta de trai influențează în mod pozitiv evoluția bolii, relatează BBC.

„Foarte greu”, răspunde Francis, un fost fermier, când este întrebat cum a fost atunci când doctorul i-a spus că are Alzheimer. Tatăl lui a avut aceeași boală, dar Francis rămâne neînfricat.

„Nu mi-e frică de moarte pentru că asta se va întâmpla oricum într-o zi”, spune el. „Între timp, o să-mi trăiesc viața în ciuda bolii. Sunt aici ca să trăiesc, chiar dacă nu este la fel. Dacă te dai bătut, s-a terminat. Așa că mergi înainte pe cât de bine poți.”

În afară de magazin și restaurant, sătenii sunt încurajați să meargă și la teatru și să participe la diverse activități.

Philippe și Viviane spun că au dus o viață pe cât de normală au putut după ce au primit amândoi diagnosticul de demență. „Mergem în plimbări. Ne plimbăm”, a spus Philippe, privind în depărtare.

Întrebat dacă sunt fericiți, el își întoarce imediat capul cu un zâmbet larg: „Da, suntem. Cu adevărat.”

După ce își termină cafeaua, cei doi se îmbracă în haine cât mai călduroase și se îndreaptă spre parc. Timpul trece diferit aici. Nu există ore exacte pentru programări, cumpărături și curățenie – doar un ritm blând care le permite locuitorilor să se bucure pe cât de mult de viață.

„Sunt liniștită pentru că știu că ea este liniștită și în siguranță”

„Ceea ce obișnuiam să vedem când oamenii intrau într-o instituție era un declin cognitiv accelerat – asta nu am observat la această instituție”, spune prof. Hélène Amieva, care monitorizează activitățile din sat. „Observăm un fel de evoluție foarte lină.”

„Avem motive să credem că aceste tipuri de instituții pot influența traiectoria rezultatelor clinice”, mai spune Amieva.

În plus, se observă și o „reducere drastică” a sentimentelor de vinovăție și anxietate pe care rudele celor care locuiesc aici le resimt.

„Sunt liniștită pentru că știu că ea este liniștită și în siguranță”, spune Dominique, arătând înspre mama ei de 89 de ani, Mauricette.

Nu există un program de vizită, astfel că oamenii vin și pleacă oricând doresc. Dominique spune că ea și surorile ei nu se așteptau ca locuitorii satului să fie îngrijiți atât de bine.

„Când o las, mă simt ușurată. Când vin, mă simt ca și când aș fi la ea acasă – sunt acasă cu mama”, spune Dominique.

Un experiment de 22 de milioane de dolari care a atras atenția lumii

În fiecare dintre casele cu un singur etaj, dotate cu o bucătărie, sufragerie și cameră de luat masa comune, locuiesc opt persoane.

Sătenii plătesc o contribuție, dar costurile de întreținere – similare cu cele întâlnite la alte centre de îngrijire – sunt acoperite în mare parte de guvernul regional francez care a plătit 22 de milioane de dolari ca să pună bazele acestui sat.

Când s-a deschis, în 2020, a fost al doilea sat de acest fel – și singurul care face parte dintr-un proiect de cercetare. Cu toate că nu sunt mai mult de 10 astfel de sate la nivel mondial, cel din Franța a captat atenția lumii, în special a celor care caută o soluție la creșterea exponențială a numărului celor care suferă de demență.

De multe ori, demența îi face pe oameni să se simtă izolați. Dar, aici, pare că s-a format o comunitate foarte strânsă, iar oamenii sunt cu adevărat interesați să se întâlnească și să participe la activități.

Cercetătorii spun că acest element social ar putea fi cheia unui trai mai fericit și, posibil, mai sănătos pentru cei care suferă de demență.

Celor 120 de oameni care locuiesc în acest sat li se adaugă cam același număr de profesioniști din domeniul sănătății și alți voluntari.

Toți locuitorii se confruntă, din păcate, cu același final inevitabil, întrucât nu există un leac pentru demență. Dar, pe măsură ce boala progresează, aceștia primesc toate îngrijirile de care au nevoie.

Și cu toate că locuitorii trec prin perioada de iarnă a vieții lor, personalul de aici crede că ea vine ceva mai lent și cu mai multă bucurie pentru oamenii din Landais Alzheimer.

Editor : Raul Nețoiu