La vârful economiei europene se produc schimbări de locuri, între Germania şi Franţa, primele două puteri ale zonei euro. Nu ca dimensiune, aceea e bine definită, ci ca atractivitate. Franţa devine preferată de investitori şi nu e puţin lucru pentru că înseamnă atrageri de capitaluri şi creştere mai mare.
Schimbarea de perspectivă se produce pe fondul războiului comercial chino-american unul care, în acest fel ajunge să marcheze indirect puncte pentru Trump - tot dorea el să lovească Germania, supărat că pe 5th Avenue nu vede decât Mercedes şi BMW.
Economia Germaniei prin structura sa, principal manufacturieră şi orientată către export, ajunge victimă a disputei, din cauza scăderii cererii.
În ţara landurilor, industria manufacturieră reprezintă 25% din PIB, pe când în Franţa e mai puţin de 15%. Economia se bazează mult mai mult pe servicii, cele care s-au dovedit mult mai rezistente la mişcările globale.
Franţa are acum mult mai multe atuuri. Demografic, Franţa stă mai bine, apoi investiţiile şi rata de creştere sunt superioare - politicile pe termen lung ale lui Macron privind reformele structurale aduc un mare avantaj. Structural, Germania e bine aşezată, însă ţara culege de mult timp roadele reformelor făcute la începutul anilor 2000, a căror potenţial de creştere s-a epuizat. Ceea ce face acum Franţa îi va oferi posibilitate de creştere în viitor şi pentru investitori asta e important.
Prognozele băncii elevenţiene UBS avansează o creştere economică de 1.2% pentru Franţa în acest an şi de 1% pentru anul viitor, ambele peste media zonei euro. În dreptul Germaniei procentele sunt de 0,5%, respectiv 0,6%, cu riscul de recesiune tehnică în acest an.
De la criza datoriei suverane din 2011, Germania a fost preferată de investitori datorită stabilităţii sale. Bondurile au ajuns la mai multe scadenţe cu dobânzi negative semn al încrederii. Investitorii preferau să piardă ceva din plasament dar aveau siguranţa că banii sunt la adăpost. Situaţia se schimbă.
Editor web: Liviu Cojan