România are de recuperat de la Sudan 170 de milioane de dolari
"Nu este nicio ţară 100% fără probleme, nicio ţară nu are doar îngeri. Suntem toţi oameni, facem greşeli, dar noi suntem foarte siguri că ţara noastră este mult mai bună decât aşa cum o prezintă mulţi ziarişti o prezintă în media." Declaraţia a fost făcută de adjunctul ministrului de externe din Sudan, într-un interviu acordat Cristinei Cileacu, pentru Digi24.
(VIDEO - INTERVIU partea I)
(VIDEO - INTERVIU partea a II-a)
Conflictele civile sunt o obișnuință pentru multe zone din Africa. Sudan nu face excepție de la regulă. Colonizarea îndelungată la care a fost supusă țara pe rând de britanici, egipteni și turci, a dus la o separare a felului în care au fost guvernați oamenii. Populația musulmană, stabilită în nordul țării, s-a bucurat de modernizare şi dezvoltare, pe când cea majoritar creștină, din sud, a fost neglijată. După ce și-a declarat independența în 1956, Sudanul a păstrat puterea în nord, dar a promis sudului autonomie politică. Lucrurile au funcționat oarecum bine până în 1979, când s-au descoperit rezerve uriașe de petrol în sud. Președintele de la acea vreme, Gaafar Nimeiry, a vrut controlul asupra bogațiilor și a instaurat legea Sharia pentru toată țara. Decizia sa a dus la violențe civile. În 2011, în urma unui referendum, s-a decis ca Sudanul de Sud să devină independent. Acest lucru nu a dus din păcate la încetarea ostilităţilor.
Cristina Cileacu: Zeci de ani de război civil au dus la divizarea celei mai mari ţări din Africa, vorbesc despre Sudan. Acum harta lumii are o ţară nouă, Sudanul de Sud. Care este acum situaţia în ţara dvs?
Abd Elkarim: Pentru ţara noastră a fost uneori foarte greu să continuie războiul. Mai ales că sunt foarte multe reuniuni pe agenda internaţională, nu departe de continuarea războiului în Sudan. Aşa că preşedintele nostru Omar Hassan Al-Bashir a făcut o declaraţie foarte importantă. Că este mai bine să avem două ţări care trăiesc în pace, ca vecini, decât să avem o ţară în război continuu. Aşa că s-a decis ca oamenii din Sudanul de Sud să aibă ocazia să aleagă între unitate şi separare. Ştim că este un preţ mare de plătit, dar aşa cum am spus, este important să avem acest lucru, pentru că altfel vieţile oamenilor din cele două ţări vor fi foarte grele. Unul dintre cele mai mari preţuri plătite este că ne-am pierdut o treime din ţară, o pătrime din populaţie, şi cam 80% din rezervele de valută. Dar poporul nostru este foarte hotărât să meargă mai departe şi să îşi exploteze resursele pe care le mai au. Aşa că suntem atenţi la două lucruri: unul este să nu revenim la războiul cu Sudanul de Sud şi al doilea este să exploatăm cât mai bine potenţialul de resurse, în mod special în domeniul mineritului, unde putem simplu şi rapid să recuperăm banii pe care i-am pierdut.
După exemplul din sud, locuitorii din regiunea Darfur a acuzat puterea politică de la Khartoum de marginalizare economică a populației non-arabe și s-au revoltat. Armata de Eliberare a Sudanului și mișcarea Dreptate și Justiție au intrat în conflict cu guvenul. Atrocităţile asupra populaţiei, care au urmat în regiune, au intrat în istorie ca unul dintre cele mai teribile genocide din secolul nostru, după cum reiese din rapoartele organizaţiilor de apărare a drepturilor omului. O comisie a Naţiunilor Unite, care a investigat faptele, a decis că în Darfur nu au avut loc fapte care să poată fi numite genocid, se spune în aceeaşi anchetă că acolo s-au produs crime împotriva umanităţii şi crime de război. Nici acum în Darfur nu este stabilă situaţia. Dar conflictele armate puternice au loc încă la graniţa cu Sudanul de Sud.
Cristina Cileacu: Sunt încă probleme legate de violenţă în ţara dvs. Când spunem Sudan, din păcate cei mai mulţi dintre noi îşi amintesc despre genocidul din Darfur de acum 10 ani, iar acum sunt violenţe în Kordofanul de Sud şi regiunea Nilului Albastru. Ce duce la aceste situaţii din ţara dvs?
Abd Elkarim: În primul rând vreau să vă corectez. Nu a fost niciun genocid în Sudan. Naţiunile Unite au trimis o comisie să investigheze acest lucru şi au ajuns la concluzia că nu a fost niciun genocid în Sudan. Şi niciun organism al Naţiunilor Unite nu a menţionat genocidul. Doar SUA spune că ceea ce s-a întâmplat în Darfur este genocid. Dar de fapt, în timpul războiului din Sudanul de Sud, mişcările rebelilor din Sudanul de Sud au încercat să ducă războiul în partea de nord a ţării şi asta include trei zone: una este Darfur, alta este Kordofanul de Sud şi regiunea Nilului Albastru. Aceste două zone sunt foarte aproape de Sudanul de Sud, de statul nou format. În cazul Darfur, în acest moment nu are loc niciun război. Armata noastră a declarat din aprilie anul trecut că războiul este încheiat şi că nu sunt ameninţări. Preşedintele nostru a declarat în urmă cu două săptămâni că este o încetare a focului clară în Darfur şi celelalte două zone. Chiar dacă mişcările rebele nu au răspuns încă pozitiv, dar din punctul de vedere al păcii şi securităţii, în Darfur nu există acum niciun conflict. În celelalte două zone suntem conectaţi la ceea ce numim acrodul de încetare a focului, care a fost semnat în 2005. O parte din acest acord spune că armata din Sudanul de Sud trebuie să se delimiteze de orice altă mişcare militară din restul ţării şi viceversa. Dar din păcate, mai sunt încă aceste două bătălii, cea din Kordofanul de Sud şi cea din zona Nilului Albastru. Acestea sunt cele două regiuni continuă să facă parte încă din armata Sudanului de Sud şi să fie susţinute. De aceea, chiar şi în ultimul acord din Sudanul de Sud, la articolul 6 scrie că ar trebui să îndepărteze toate grupările armate care încă mai există pe teritoriul ţării lor. Aşa că abordarea noastră are acum două aspecte. Unul este continuarea negocierilor pentru obţinerea unui acord de încetare a focului şi să ne asigurăm că întreaga ţară este în pace, şi al doilea este dialogul naţional. Continuăm dialogul de aproape doi ani şi am ajuns la un sigur document care ne permite transferul paşnic de putere şi ne permite multora să participe la opoziţie. Sperăm că acestea vor fi trecute într-o nouă Constituţie.
Cristina Cileacu: Sunt încă violenţe în Sudanu de Sud şi acest lucru duce la un număr mare de refugiaţi care intră în ţara dvs. Cum se descurcă guvenul dvs. cu această situaţie?
Abd Elkarim: Din păcate este o situaţie foarte dificilă, pentru că recent am primit mai mult de 500 de mii de refugiaţi din Sudanul de Sud şi nu avem tabere pentru ei. Sunt fraţii şi surorile noastre, recent eram o singură ţară. Şi trebuie să le permitem să folosească toate serviciile pe care le avem, şcoli, spitale, locuri de muncă, acces peste tot şi acest lucru are un impact mare asupra tuturor serviciilor noastre. Dar tot ceea ce avem, ideea este să împărţim cu ei, pentru că trec prin aceste momente dificile. Facem un apel la comunitatea internaţională să ne ajute să îi susţinem pe refugiaţi, nu doar din Sudanul de Sud, ci şi din alte ţări, pentru că Sudan este un loc deschis şi poziţia sa strategică face ca din multe ţări care au dificultăţi, lupte, conflicte, sunt mulţi oameni care ajung în Sudan, să rămână de tot sau doar pentru o perioadă până când găsesc o altp destinaţie. Deci pentru noi chiar este o problemă mare.
Epurările etnice sunt baza pentru cele mai multe crime împotriva umanităţii comise în conflictele din Sudan. Violenţa sexuală este o armă folosită de asemenea în luptele de pe teritoriul ambelor ţări. De la minore, până la bătrâne sau femei însărcinate, violurile sunt o poveste obişnuită în Sudan. Sărăcia în care trăieşte cea mai mare parte a populaţiei sudaneze ajută la dezvoltarea unui alt fenomen: recrutarea copiiilor pentru transformarea lor în soldaţi de gherilă şi atentatori terorişti. Activiştii care remarcă toate aceste lucruri şi organizează proteste pentru a produce schimbări la nivel politic, sunt deseori opriţi în mod brutal sau chiar ucişi.
Cristina Cileacu: O altă problemă pe care o are ţara dvs, conform rapoartelor internaţionale este legată de drepturile omului. Sunt multe rapoarte care spun că sunt foarte multe cazuri de ucidere a civililor, violuri asupra femeilor şi fetelor, sunt şi rapoarte care spun că demostraţiile îndreptate împotriva puterii politice din Sudan sunt reprimate şi aşa mai departe. Care este răspunsul dvs. la acest gen de acuzaţii?
Abd Elkarim: Ştiţi, cu tot respectul pentru anumite surse media, oamenii se concentrează mai mult asupra laturilor negative. Nu oferă imaginea de ansamblu. Dacă nu sunt în Bucureşti, în România, nu ştiu toate faptele, până nu vin aici, pentru că mereu media prezintă lucrurile negative, în mod special în ceea ce ne priveşte pe noi, africanii. Nu este nicio ţară 100% fără probleme, nicio ţară nu are doar îngeri. Suntem toţi oameni, facem greşeli, dar noi suntem foarte siguri că ţara noastră este mult mai bună decât aşa cum o prezintă mulţi ziarişti o prezintă în media. Primele alegeri din Sudan au avut loc în 1956. Suntem o ţară cu un trecut istoric foarte mare, suntem pe pământ de mai bine de 7000 de ani, deci avem o idee despre ce este viaţa. Avem acum peste 18 partide politice, peste 23 de ziare funcţionale, vom avea alegeri. Sunt oameni în diferite colţuri care arată cu degetul să ne facă de ruşine. Şi în loc să ajute Sudan, de exemplu sunt sancţiuni împotriva Sudanului după cum ştiţi, şi aceşti oameni nici nu vorbesc despre impactul pe care aceste sancţiuni îl au asupra sănătăţii, asupra femeilor, asupra copiilor, despre lipsa de dezvoltare. Nu vedem aceste lucruri pentru că ei vorbesc doar despre partea idealistă a "monedei", nu se uită şi la dreptul la dezvoltare sau alte drepturi. Dar, acestea fiind spuse, cred că astăzi suntem mai bine decât în orice altă perioadă de dinainte.
Preşedintele Omar Al Bashir al Sudanului a ajuns la putere în urma unei lovituri de stat în 1989. Guvernarea sa a fost aproape în permanenţă sub semnul războiului. Se spune despre el că îşi conduce ţara cu mână de fier. La adresa preşedintelui sudanez sunt formulate acuzaţii foarte grave: crime de război, genocid şi crime împotriva umanităţii. Dar în ciuda acestor aspecte, Omar Al Bashir a câştigat alegerile organizate la rând în 2010 şi 2015.
Cristina Cileacu: Preşedintele dvs. este acuzat de Curtea Internaţională a Crimelor împotriva Umanităţii. Cum comentaţi acest lucru?
Abd Elkarim: Şi acesta este un alt lucru nefericit. Noi nu suntem membri ai Curţii Internaţionale pentru Crime. Şi în mod normal, când vrei să fii parte dintr-o organizaţie, abia atunci te supui regulamentelor acelei organizaţii. Din păcate nu este doar Sudan, sunt 9 cazuri în toată Africa. De aceea, acum, ţările africane au decis să se întâlnească cu mebrii consiliului de securitate şi să afle de ce Africa, doar liderii africani sunt ţinte. Nu îi luăm în serios. În fiecare zi vedem că sunt războaie în diferite locuri, diferite părţi implicate, dar nu vedem această Curte Internaţională pentru Crime funcţionând. Doar în cazul acestor ţări, care nici măcar nu sunt membre, deci... În Burundi, în urmă cu două săptămâni, Parlamentul a decis să se retragă din ICC, şi alte ţări africane decid la fel, aşa că eu consider că este o ruşine ca însuşi Consiliul de Securitate care a transferat cazul Sudanului, doi dintre membrii săi nu sunt de fapt membri ai Curţii Internaţionale. SUA, Rusia, nu sunt membri. Şi totuşi au dreptul să meargă şi să puna întrebări unui preşedinte, un preşedinte în funcţie, din partea Curţii Internaţionale. De exemplu au semnat cu alte ţări, opt alte ţări, să nu ducă nici măcar un soldat în faţa Curţii Internaţionale. Dar ar vrea să aducă un preşedinte în faţa Curţii. Aşa ceva este ridicol. Noi în Sudan considerăm acest lucru ridicol. Aceasta nu este justiţie, este o justiţie discriminatorie. Îmi pare rău.
Petrolul este una dintre resursele de bază din Sudan. Dar mare parte dintre câmpurile petroliere ale ţării fac acum parte din noul stat format, Sudanul de Sud. Cea mai mare parte a populaţiei trăieşte cu ajutorul agriculturii de subzistenţă, deşi conflictele încă în derulare au făcut ca multe terenuri să rămână necultivate. 80% dintre cei capabili de muncă lucrează în agricultură, industria şi serviciile sunt destul de puţin dezvoltate la nivel naţional. Guvernul încearcă să vină cu abordări noi pentru a reduce sărăcia.
Cristina Cileacu: Situaţia economiei din Sudan nu este prea bună, sunt mulţi şomeri şi bineînţeles, ţara a fost afectată de pierderea unor părţi din producţia de petrol, o dată cu separarea de Sudanul de Sud. Ce soluţii are guvernul dvs?
Abd Elkarim: Avem hotărârea poporului nostru pentru a continua şi aşa cum v-am spus, am descoperit deja cantităţi mari de aur în Sudan, avem resurse abundente din agricultură, exportăm fructe şi legume, ţărilor din jur. Producem de asemenea petrol şi avem politici care ajută Sudanul să îşi păstreze echilibrul, dar lucrăm şi alături de comunităţile internaţionale, de ţările europene, cu SUA, cu ţările arabe să atragă investitori să vină în Sudan. Aşa că facem un apel şi la investitorii şi oamenii de afaceri din România să vină să ni se alăture, pentru că avem abilităţi şi resurse abundente. Nu este o situaţie simplă, dar reuşim să ne organizăm resursele într-un fel care să ne permită un viitor mai bun, inclusiv o lege care să încurajeze investiţiile.
România are de recuperat de la guvernul sudanez o datorie de 170 de milioane de dolari. Aceşti bani au fost investiţi de Ceauşescu în construcţia de fabrici, uzine, infrastructură pentru servicii petroliere şi ridicarea de clădiri pentru instituţiile oficiale. De asemenea, România a contribuit şi la formarea profesională a sudanezilor. În capitala Khartoum se vorbeşte şi astăzi româneşte. Sunt cei care au studiat în facultăţile de la noi. Care este acum stadiul relaţiilor româno-sudaneze?
Cristina Cileacu: România a ajutat ţara dvs, în timpul anilor noştri de comunism, în domeniul educaţiei şi sunt foarte mulţi sudanezi educaţi în România. Acest gen de relaţii se mai dezvoltă şi în continuare?
Abd Elkarim: Aş vrea să folosesc această oportunitate pentru a exprima în numele guvernului din Sudan şi a sudanezilor, mulţumirile noastre din inimă şi aprecierea pentru guvernul şi oamenii din România pentru toate lucrurile bune pe care le-au făcut pentru ţara noastră. Acesta este unul dintre domeniile vitale pentru a primi ajutor: educaţia. Deci, suntem foarte mulţumiţi şi recunoscători pentru că acum avem doctori, ingineri, oameni care lucrează în agricultură, în toate domeniile, care au terminat studiile în România. Acesta nu este un lucru simplu pentru că şi România la acea vreme avea nevoie de ajutor, dar a reuşit să ofere oportunităţi altor ţări, africane şi arabe. Aş mai adăuga că unul dintre punctele reprezentative de văzut în Khartoum.
Cristina Cileacu: Clădirea Parlamentului.
Abd Elkarim: Clădirea Parlamentului a fost construită de România. Aşa că suntem recunoscători şi în acest spirit de cooperare venim acum să reînoim cele aproape 20 de memorandumuri şi acorduri, programe executive, în diferite domenii.Vom avea un forum economic în Bucureşti, am mai avut unul înainte la Khartoum, deci vom avea încă unul aici. Vom avea participarea ministrului nostru de externe, al secretarului de stat pentru investiţii şi un grup de oameni de afaceri. Vom vedea oportunităţile în consolidarea capacităţilor, comerţ, schimburi de experienţă. În acelaşi timp vom prezenta oportunităţile pentru sectorul privat şi cel public în domenii foarte importante pentru Sudan, cum sunt: cel petrolier, minerit, infrastructura, construcţiile, textil etc. Sunt foarte multe domenii în care România are reuşite şi de care noi avem nevoie. Ne dorim acest parteneriat, apreciem spiritul de cooperare şi înţelegere reciprocă pe care le găsim aici în România.
Cristina Cileacu: Vorbeam despre clădirea Parlamentului şi ştiu că sunt mai multe clădiri oficiale în Khartoum, în capitala dvs, construite în perioada noastră comunistă, cu bani româneşti. Mai există încă o problemă între ţările noastre, recuperarea unei datorii. Ce puteţi să îmi spuneţi despre acest subiect?
Abd Elakrim: Nu aş numi-o o problemă. Aş numi-o o chestiune, pentru că atunci când ai schimburi, există un fel de datorii, credit etc. Când am semnat acordul de pace cu Sudanul de Sud, a fost o promisiune în faţa comunităţii internaţionale că dacă luăm asupra toate datoriile, comunitatea internaţională va ajuta Sudanul să rezolve situaţia cu întreaga datoriei. Recunoaştem datoria, înţelegem nevoia de a fi recuperată şi de a o primi înapoi, dar acum suntem într-un proces de comunicare şi încercăm să legăm instituţiile financiare dintre ţările noastre ca să lucreze împreună pentru rezolvarea situaţiei, pentru că sunt câteva oportunităţi. Sunt deja câteva companii româneşti care se vor implica în câteva proiecte importante care au finanţare de până la 500 de milioane de dolari, în domeniul gazelor, electricităţii şi petrolului. Deci nu ar trebui să oprim totul doar pentru că avem o situaţie aici sau acolo, beneficiile sunt enorme pentru ambele ţări dacă îşi continuă cooperarea economică.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
