Balazs Barabas: În afară de preşedintele Nelson Mandela, apartheid şi mai recent vuvuzela, românii nu ştiu prea mult despre Africa de Sud. Ce ar trebui să ştim în plus despre ţara dvs?
Thenjiwe Ethel Mtintso: Cred că sunt multe lucruri de cunoscut şi îndrăgit legate de Africa de Sud. În primul rând trebuie să ştiţi că sunt multe lucruri în comun între români şi sud africani. Suntem oameni foarte ospitalieri, prietenoşi şi străluciţi, dacă este să ne uităm la moştenirea noastră culturală. Dacă ne uităm la tradiţiile culturale româneşti şi vă uitaţi şi la ceea ce port acum, aş putea cu uşurinţă să fiu o femeie din România. Acesta este doar un aspect şi este unul important, pentru că acesta face ca barierele dintre oameni să fie rupte. Al doilea lucru pe care trebuie să îl ştiţi despre noi, este că o ţară care vorbeşte despre UBUNTU, care înseamnă iubirea de umanitate, iubirea şi respectul pentru umanitate, respectul pentru societate, pentru cei de lângă tine, pentru cei din rasa ta şi din neamul tău. Pentru noi este un lucru pe care vrem să îl exportăm, pentru că dacă oamenii învaţă să se iubească reciproc, în ciuda diferenţelor, atunci sigur putem construi o lume mai bună. Din păcate, noi suntem o ţară bogată mai ales în resurse minerale şi pentru moment nu am reuşit să le exploatăm la nivelul cel mai bun. Dacă ne uităm la minereuri precum aurul şi platina, suntem în top 10 mondial şi de asemenea suntem destul de bogaţi când vine vorba despre cărbune. Economia este destul de puternică, dar încă mai avem provocări şi vom discuta despre ele. Între ţările africane suntem ţara la care privesc restul, datorită diversităţii pe care o oferim. În ceea ce priveşte sistemul financiar suntem cei mai buni din lume. Şi de aceea consider că sunt multe de cunoscut şi de îndrăgit legat de Africa de Sud.
Balazs Barabas: Una dintre problemele economice este şomajul, o chestiune nerezolvată şi la nivelul Europei. Cum luptă ţara dvs împotriva acestei plăgi?
Thenjiwe Ethel Mtintso: Noi ca şi guvern ne-am dar seama că nu este o problemă pe care o putem rezolva singuri. De aceea am cerut ajutorul sectorului privat, al sectorului public şi al organizaţiilor non-guvernamentale, pentru a ne uni forţele. Unul dintre lucrurile pe care le face guvernul nostru este ceea ce numim proiecte publice. Asta înseamnă că avem proiecte uriaşe de dezvoltare a infrastructurii, pentru care angajăm foarte mulţi oameni, în mod special oameni tineri. Aceste proiecte publice ajută în două feluri. În primul rând, creează locuri de muncă pentru mulţi sud-africani, educaţi sau fără şcoală, cu capacităţi sau fără, pentru că este o varietate de slujbe pe care oamenii le pot face. În al doilea rând, ne îmbunătăţim infrastructura, construcţia de drumuri, de şcoli, de spitale. Aceasta este un domeniu asupra căruia ne concetrăm. Apoi, mai este şi calificarea la locul de muncă pentru tineri, pentru că cei mai mulţi dintre şomeri sunt tineri. Avem de pildă întâlniri cu România şi alte ţări să vedem ce fel de schimburi putem avea, ce calităţi profesionale putem dezvolta. Unul dintre cuvintele cheie care este pe buzele tinerilor este antreprenor, nu contează că mulţi dintre noi încă nu îl putem pronunţa, dar este vorba despre a deprinde calităţi necesare pentru afaceri, astfel încât oamenii să îşi poată dezvolta mici afaceri sau chiar afaceri de familie. Avem ceva care se numeşte spaza-shops, adică chioşcuri mici pe stradă, care sunt folosite de cei care nu vor să meargă la magazinele mari. Şi avem şi maguinea-shops, adică un fel de tarabe unde se vinde o prăjitură făcută de bătrâni. Deci sunt nenumărate încercări de rezolvare a problemei şomajului.
Balazs Barabas: Este interesant că toate aceste chestiuni, dezvoltarea infrastructurii, a sistemului de educaţie şi a celui antreprenorial, sunt probleme mari şi pentru România. Este doar o chestiune de bani, de buget, pentru a rezolva aceste probleme sau mai este nevoie şi de altceva?
Thenjiwe Ethel Mtintso: Cred că în ceea ce priveşte banii trebuie să încerci să schimbi modul de raportare la ei. Africa de Sud, în special sud africanii de culoare, au fost mereu dependenţi de locurile de muncă pe care le ofereau alţii. După 1994, tendinţa a fost să mai depindă de guvern. Şi cred că într-o anumită măsură, guvernul chiar a discutat despre a oferi ceva oamenilor. Această chestiune a dependenţei şi cea a unor elemente legate de drepturi sunt lucruri împotriva cărora luptăm acum. Trebuie să schimbăm modul de a gândi. Să îi învăţăm pe cei din zonele rurale să facă profit din pământurile lor şi să vadă altfel agricultura, inclusiv pe cei tineri. Pentru că în ţara noastră oamenii cred că agricultura este pentru cei care nu sunt suficienţi de inteligenţi, care pot doar să se ocupe de producerea hranei. Acest gen de gândire trebuie schimbat.
Balazs Barabas: Vorbim despre două ţări foarte îndepărtate una de cealaltă, cum pot ele coopera însă?
Thenjiwe Ethel Mtintso: Nu sunt atât de sigură de distanţa dintre România şi China. Cred că este vorba despre una mai mare decât cea până în Africa de Sud. Cred că odată ce există angajament asupra a ceea ce poate fi făcut între două ţări, problema distanţei devine un detaliu şi nu este ceva ce poate să îngreuneze procesul. Una dintre provocările pe care le au şi România şi Africa de Sud, în ceea ce priveşte comerţul, este faptul că România are tendinţa să se focalizeze doar pe Europa şi Uniunea Europeană, adică doar pe pieţele din jur. De aceea consideră Africa de Sud un loc foarte îndepărtat. Dar sunt multe lucruri care se pot face între România şi Africa de Sud. În plus, avem portul Durban care poate fi conectat de portul Constanţa şi lucrăm la această legătură, pentru că România poate fi pentru noi un loc prin care să ajungem la restul Europei, aşa cum Africa de Sud prin portul Durban este un loc prin care se ajunge la restul Africii. Dacă vom reuşi acest lucru, cred că problema distanţei nu doar până în România, dar şi faţă de restul Europei va fi rezolvată, România ne poate ajuta în acest fel.
Urmăriți interviul integral în materialul video atașat.
