„Noi, elevii sovietici, ne adresăm dumneavoastră, iubitule Iosif Stalin...”
Aşa începeau majoritatea scrisorilor pe care tinerii din Basarabia, ocupată de Uniunea Sovietică în 1940, le trimiteau liderului de la Kremlin. Propaganda sovietică îl prezenta pe dictatorul de la Moscova drept un om care iubea tineretul şi care putea rezolva toate problemele cetăţenilor sovietici. Mulţi au căzut în această capcană şi i-au cerut ajutorul după ce sovieticii le-au confiscat aproape toate bunurile.
Olga Ciconi, supravieţuitoare a lagărului din Siberia: Tata spunea: Nu mai avem nimic, oile mi le-au luat, albinele mi le-au luat, calul mi l-au luat... A venit acasă o comisie care a evaluat bunurile, casa, vaca, şi în scurt timp tata a fost declarat duşman al ţării pentru că nu a fost în stare să răsplătească ţara şi a fost condamnat la 10 ani.
Scrisorile nu ajungeau niciodată la Stalin, dar erau citite de către comisarii sovietici. Iar familiile care apelau la ajutor ajungeau într-un lagăr din Siberia.
Iulia Radu, supravieţuitoare a lagărului din Siberia: Ne-au dat nişte căsuţe, nişte barăci, şi în cameră, câte o familie în cameră. Şi era foarte frig.
Vera Stratulat: Cum puteai să-i scrii lui Stalin când vedeai că se străduie din toate puterile să distrugă poporul, îl înfometează?
Istoricii spun că aceasta a fost soarta a 80%dintre moldovenii care au avut curajul sau naivitatea să i se adreseze lui Stalin.
Mariana Ţăranu, istoric: Omul simplu nu vedea altă salvare decât de la Stalin. Acum, de pe poziţiile timpului, noi privim totul ca pe o naivitate.
Sute de mii de locuitori din stânga Prutului au fost deportaţi în Siberia, între 1940, când Basarabia a fost ocupată de sovietici şi 1953, anul morţii lui Stalin, potrivit datelor istoricilor.