Politicienii făceau presiuni pentru redeschiderea orașului, oamenii de afaceri se agitau să redeschidă economia, iar decesele erau în scădere. Imaginea pare asemănătoare cu ceea ce trăim în aceste zile, însă totul se întâmpla în 1918, în plină pandemie de gripă spaniolă, în orașul american Denver. Părea că este momentul să se declare „misiune îndeplinită” și să fie repornită economia, mai ales că urmau alegeri. Primarul William Fitz Randolph Mills s-a conformat presiunilor și a decis să renunțe la distanța socială, însă consecințele au fost dramatice, scrie CNN.
Ziua armistițiului părea o zi perfectă pentru a deschide orașul și pentru a le permite oamenilor să iasă din carantină. Orașul fusese închis timp de cinci săptămâni și acum era ceva demn de sărbătorit - sfârșitul Primului Război Mondial. Cetățeni recunoscători au ieșit pe străzile orașului la 11 noiembrie 1918, la scurt timp după ce managerul de sănătate al orașului Denver, William H. Sharpley, a declarat „ciuma sub control!”.
Entuziasmul său a fost prematur dar de înțeles: oficialii din Denver puteau arăta cu degetul la progresul realizat în oprirea bolii la momentul respectiv, comparativ cu alte orașe americane precum Chicago.
Primul deces înregistrat provocat de gripă a fost în 27 septembrie, un student de la Universitatea din Denver care a murit de pneumonie. Autoritățile s-au mișcat rapid, interzicând întâlnirile în spațiu închis în 6 octombrie. Dar până în data de 15 a aceleiași luni erau deja 1.440 de cazuri identificate într-un oraș de un sfert de milion de locuitori și doar 300 de medici.
Chiar și în acele zile de început ale sănătății publice, cu puține tratamente științifice, s-a înțeles că măsurile de distanțare socială și măștile de protecție ajută în încetinirea răspândirii pandemiei.
În orașul Montrose, Colorado, așa cum a povestit Denver Post, un agent de sănătate pe nume Isaia Knott și-a avertizat concetățenii că „dacă sunteți bolnav și nu stați departe de adunările sociale, aveți inima unui hun”, folosind un termen derogatoriu pentru germanii cu care SUA se lupta la acea vreme.
În timp ce unii experți au încercat să calmeze temerile spunând că epidemia de gripă spaniolă este „gripa obișnuită cu un alt nume”, până la sfârșitul pandemiei se estimează că aproximativ 675.000 de americani și-au pierdut viața, în special în toamna anului 1918, potrivit Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA.
Dar oamenii erau nerăbdători să iasă din case iar afaceriștii nerăbdători să facă profit. Ei argumentau că este mai bine să fie izolați în carantină cei care afișează simptome iar cei sănătoși să fie lăsați să își vadă de viața zilnică, mai ales că la vreme respectivă boala era considerată o boală a „săracilor” sau a imigranților, socialiștii bogați respingând cerințele de distanțare socială.
Însă, în loc să fie sfârșitul gripei din Denver, orașul avea să fie doar la jumătatea calvarului trăit.
Renunțând prea devreme la măsurile de distanțare socială, autoritățile au eșuat în a aplatiza curba și s-au confruntat cu un al doilea vârf al pandemiei. Până în 22 noiembrie numărul morților creștea vertiginos iar oficialii orașului se grăbeau să reintroducă măsurile de interzicere a adunărilor publice și private alături de obligativitatea purtării măștilor pentru desfășurarea oricăror activități comerciale. Dar răul a fost făcut.
Cinci zile mai târziu ziarul Denver Post titra „Toate recordurile de gripă doborâte în Denver în ultimele 24 de ore”, susținând că mai mulți rezidenți ai orașului au murit din cauza pandemiei decât în Primul Război Mondial. Acest lucru totuși nu i-a împiedicat pe proprietarii de afaceri să protesteze în față Primăriei că pierd zeci de mii de dolari.
Declarațiile premature de victorie garantează înfrângerea, iar cedând în fața protestelor, va crește numărul morților, scriu jurnaliștii de la CNN, care compară situația din Denver din urmă cu mai bine de un secol, cu protestele recente pentru renunțarea la măsurile de izolare și repornirea economiei.
Editor: Robert Kiss
