Grecia este presată să curețe băncile și să dea drumul la creditare pentru a genera creștere economică și a reechilibra finanțele publice.
Una dintre opțiuni este să urmeze exemplul Spaniei sau Irlandei unde au fost puse pe picioare „bănci rele” care să adune împrumuturile neperformante și apoi să încerce să le vândă în următorul deceniu.
Este un model care ar putea fi urmat chiar și în Italia, unde creditele restante au ajuns la 190 de miliarde de euro. Statul este cel care înființează „banca rea" și cumpără apoi împrumuturile la o fracțiune din valoarea nominală. Apoi de-a lungul anilor le vinde unor investitori dispuși să le preia, la un preț care poate fi negociat. Însă în Grecia e ușor de zis, greu de făcut.
Cei care susțin un asemenea demers spun că este o modalitate rapidă de a rezolva una dintre marile probleme ale Greciei, țară cu o datorie de 170% din PIB. Dar înființarea ei costă milioane și este de fapt un instrument de chirurgie financiară foarte dureros. Duce la lichidarea unor companii care nu pot plăti sau la executarea silită a caselor. Pentru a ajunge la sănătate e nevoie mai întâi de curățenie și politicienii de la Atena s-ar putea să nu-și asume asemenea decizii dureroase.
În cazul Irlandei sistemul a dat rezultate. „Banca rea” a plătit 32 de miliarde de euro pentru a prelua împrumuturi de 74 de miliarde de euro, de la băncile comerciale, deci la jumătate din valoarea nominală. A oferit lichiditate creditorilor, chiar dacă aceștia au marcat pierderi mari. Însă din aceste operațiuni se poate face și profit. „Banca rea” din Irlanda așteaptă să câștige un miliard de euro când va lichida portofoliul pentru că între timp activele sale s-au apreciat.