Romanii au fost întotdeauna recunoscuți ca ingineri remarcabili. Dar rămășițele unor puțuri de apă descoperite în Anglia dovedesc faptul că și strămoșii noștri făceau greșeli. Cercetătorii Muzeului de Arheologie Londoneză au descoperit în regiunea Cambridgeshire (Anglia) două fântâni nefinalizate care datează din secolul I d. Hr., relatează The Guardian.
Deși nefinalizate, rămășițele au rămas foarte bine conservate de-a lungul timpului în Cambridgeshire, zonă care oferă indicii puternice asupra existenței unei așezări industriale romano-britanice substanțiale.
Cele două fântâni construite în secolul I d.Hr. au fost găsite într-un câmp din Cambridgeshire de către arheologii de la Muzeul de Arheologie Londoneză (Mola).Una dintre fântâni era căptușită cu scânduri de lemn, iar alta avea o scară înăuntru, ambele „conservate uimitor” după aproape 2.000 de ani în ciuda condițiilor.
Fântânile au fost săpate la o adâncime echivalentă cu înălțimea unei case moderne medii, cu două etaje. Dar proiectarea primei fântâni nu a mers pe deplin conform planului stabilit. Construcția ar fi cedat în timp ce era aproape de finalizare, după ce pereții nu fuseseră asigurați corespunzător. Scara pe care o foloseau a fost îngropată în fântână în momentul când s-a prăbușit, explică jurnaliștii publicației britanice.
Apoi, constructorii romani ar fi revenit la ceea ce ar trebui să reprezinre echivalentul planșei de desen înainte de a începe lucrările la o altă fântână aflată la aproximativ 20 de metri. De data aceasta, au învățat din greșeala lor și au căptușit noua fântână cu cherestea cu o impresionantă tehnică de inginerie.
Simon Markus, managerul proiectului care a dus la descoperire, a declarat pentru Observer că „ar fi cu siguranță o frustrare semnificativă în pierderea acestui volum de muncă. Faptul că scara se afla în fântână sugerează că muncitorii încă lucrau la fântână în momentul în care s-a produs prăbușirea. Erau la aproximativ 8,5 metri mai jos, deci aproape de finalizarea săpăturii”.
„După cum am descoperit când am început săpăturile aici, argila se desprinde literalmente de pe pământul și piatra mai compactate. Cu toții am făcut un pic de bricolaj care nu a fost tocmai conform planului, dar acesta a fost un eșec al ingineriei romane la scară industrială. Ar fi făcut mult efort pentru a săpa această fântână, pe care apoi au fost nevoiți să o abandoneze complet”, a explicat acesta pentru The Guardian.
Managerul proiectului a vorbit și despre munca istovitoare care reiese din descoperirea echipei sale: „Uneltele pe care le foloseau la acea vreme erau evident foarte diferite de ale noastre. Geologia este destul de solidă. Deci a fost un proces minuțios. Doar să vezi că acel nivel de muncă dispare aproape într-o clipă ar fi fost o supărare majoră pentru ei”.
Construirea fântânilor se referă la o așezare care s-a extins din epoca Fierului până în perioada romană, devenind un centru de activitate industrială între anii 43 și 150 d.Hr. Există dovezi ale prelucrării metalelor, tâmplăriei și lemnului romano-britanice, toate având loc în interiorul unei incinte mari, dar închise. Locuitorii săpăseră o fântână pentru că, cel mai probabil, aveau nevoie de acces la o sursă de apă.
Unele dintre piesele mai mari de cherestea conservate au chiar decorațiuni, inclusiv linii orizontale, care ar putea oferi un indiciu cu privire la ceea ce se producea în așezarea antică.
Arheologii mai cred că romanii au reciclat mobilierul vechi ca materiale de construcție, deoarece era puțin probabil să fi decorat lemn pe care nimeni nu avea să-l mai vadă vreodată în fundul unei fântâni.
Cantitatea de deșeuri de lemn descoperită în cea de-a doua fântână, folosită ulterior ca groapă de gunoi, sugerează o industrie substanțială. În fundul fântânii, arheologii au găsit și o suprafață pietruită, care ar fi ajutat la filtrarea nămolului pe măsură ce apa urca prin pământ, garantându-le romanilor o sursă de apă mai curată.
Arheologii de la Mola au găsit, de asemenea, dovezi ale unui drum roman probabil în apropierea sitului, sugerând că atelierul făcea parte dintr-o rețea comercială mult mai complexă.
Editor : Rebeca Manea
