DOSAR | Opozanții lui Putin, morți în condiții suspecte
Aleksandr Litvinenko, fost agent FSB
Fost agent FSB şi specialist în crimă organizată, Aleksandr Litvinenko a murit pe 23 noiembrie 2006, la Londra, după ce a fost otrăvit cu poloniu, o substanţă radioactivă extrem de periculoasă. Avea 43 de ani. Critic dur al regimului lui Vladimir Putin, Litvinenko fugise în 2000 în Marea Britanie, de unde a continuat să atace puterea de la Kremlin. Chiar în anul în care a fost ucis, obţinuse cetăţenia britanică.
Litvinenko a avut o carieră de succes în serviciile secrete ruse. A intrat înrolat în KGB în 1988, iar în anii 90, când serviciul s-a transformat în FSB, el devenea locotenent-colonel. La acel moment, şeful lui era nimeni altul de cât Vladimir Putin.
În 1998, Litvinenko a fost arestat sub acuzaţia de abuz de putere, după ce a deconspirat o tentativă de asasinat la adresa miliardarului rus Boris Berezovski, un alt critic al regimului. A stat nouă luni în închisoare, înainte să fie achitat. După ce a părăsit FSB, Litvinenko a scris o carte,în care acuza serviciile secrete ruse că au aruncat în aer mai multe blocuri din Moscova şi din alte două oraşe în 1999. Atacurile, puse pe seama rebelilor ceceni, au fost calificate de Litvinenko drept un pretext pentru invadarea Ceceniei de trupele ruseşti. Un an mai târziu, a fugit în Marea Britanie, unde a cerut azil politic.
Alexandr Litvinenko a murit la nici o lună după o întâlnire cu doi foşti agenţi secreţi ruşi, în hotelul Millennium din Londra, pe 1 noiembrie 2006. A băut ceai, în care Andrei Lugovoi şi Dmitri Kovtun turnaseră poloniu.
A început să se simtă rău în noaptea de după întâlnire, iar trei zile mai târziu a ajuns la spital cu dureri groaznice de stomac. La analize, a fost clar că fusese otrăvit. În doar câteva zile, starea sa de sănătate s-a deteriorat vizibil. Pe patul de moarte, fostul agent FSB a acordat un interviu pentru BBC, în care l-a acuzat pe preşedintele Vladimir Putin că este direct responsabil de asasinarea sa.
A murit pe 23 noiembrie 2006, iar a doua zi, după autopsie, s-a stabilit că decesul a fost provocat de poloniu 210, o substanţă radioactivă letală. Poliţia a avertizat-o pe văduva lui că nu era în siguranţă în locuinţa sa.
„M-au sunat de la poliţie şi mi-au zis: Marina, nici nu ştim cum să îți spunem. Nu ne-am confruntat niciodată în activitatea nostră cu poloniu 210. Este material radioactiv care ucide oameni -. I-am întrebat ce trebuie să facem şi mi-au spus că nu este sigur pentru noi să rămânem în casa noastră. Atunci, am pierdut tot”, povestește Marina Litvinenko.
În mai 2007, un procuror britanic a anunţat că fostul agent Andrei Lugovoi ar trebui acuzat pentru moartea lui Litvinenko. Lugovoi a negat orice implicare. Moscova a refuzat extrădarea lui, iar dosarul părea închis.
Cazul revine în atenţie abia în 2013, când legistul Procuraturii de la Londra a anunţat că ar fi de preferat o anchetă independentă, decât una a autorităţilor britanice, cerută insistent de văduva lui Litvinenko. Investigaţia a început abia în ianuarie 2015, iar concluziile au fost prezentate acum câteva zile.
Potrivit comisiei de anchetă, este „probabil” ca actualul preşedinte rus Vladimir Putin să fi comandat asasinarea, la Londra, a fostului agent Aleksander Litvinenko.
„Am ajuns la concluzia că, atunci când domnul Lugovoi l-a otrăvit pe domnul Litvinenko, a făcut acest lucru la ordinul FSB, Serviciul Federal de Securitate al Federaţiei Ruse. De asemenea, am ajuns la concluzia că operaţiunea FSB de asasinare a lui Aleksander Litvinenko a fost cel mai probabil aprobată de Nicolai Patruşev, directorul de atunci al FSB, şi de asemenea de preşedintele Vladimir Putin”, spune Robert Owen, preşedintele comisiei de anchetă.
Raportul are toate şansele să inflameze din nou relaţiile dintre Marea Britanie şi Rusia. Mai ales, că în 2006, au fost găsite urme de poloniu radioactiv în mai multe locuri publice din Londra.
„Potrivit comitetului de anchetă selectat de Ministerul de Externe a fost, citez: Un atac nuclear la scară redusă pe străzile Londrei -. Substanţa numită poloniu, poate fi folosită pentru a ucide un număr mare de oameni sau pentru a stârni panică şi isterie în rândul populaţiei”, a adăugat Robert Owen.
Avocatul familiei Litvinenko susţine că poloniul folosit pentru otrăvirea fostului spion rus ar fi putut contamina aproape o sută de persoane care au venit în contact cu el.
„Desigur că sunt foarte mulţumită că ultimele cuvinte ale soţului meu, pe patul de moarte, când l-a acuzat pe Putin de asasinarea sa. Un tribunal britanic a dovedit că au fost adevărate, o concluzie la care s-a ajuns la cele mai înalte standarde de independenţă şi corectitudine”, spune Marina Litvinenko, soţia lui Aleksander Litvinenko.
Unul dintre cei doi agenţi acuzaţi de uciderea lui Litvinenko spune că totul este o înscenare a unor cercuri de interese americano-britanice.
„Această decizie a fost dată ca să satisfacă interesele politice ale unui grup din cadrul conducerii statului britanic care este interesat în escaladarea relaţiilor cu Rusia. Sau poate că au fost aşa-zişii noştri prieteni de peste Ocean”, a declarat Andrei Lugovoi, acuzat de uciderea lui A. Litvinenko.
O reacţie la raport a avut şi premierul britanic David Cameron. „Ceea ce s-a întâmplat a fost absolut îngrozitor, iar acest raport confirmă ceea ce întotdeauna am crezut, ceea ce fostul guvern laburist a crezut în momentul acestei oribile crime, anume că a fost vorba de o acţiune sponsorizată de stat, motiv pentru care fostul guvern a acţionat în sensul expulzării de diplomaţi ruşi, emiterii de mandate de arestare, refuzul de a coopera cu serviciile secrete ruseşti, iar aceste măsuri continuă”, a declarat David Cameron, prim-ministrul Marii Britanii.
În urma raportului, Londra l-a convocat la discuţii pe ambasadorul rus. Kremlinul a respins acuzaţiile şi a avertizat că „provocarea britanică” nu va rămâne fără răspuns.
Unul dintre puţinii oameni care au trecut pragul casei lui Litvinenko in perioada în care fostul spion rus locuia la Londra este istoricul român Marius Oprea. Întâlnirea dintre cei doi a avut loc în anul 2004, cu doi ani înainte ca Alexandr Litvinenko să fie otrăvit. Marius Oprea a dezvăluit, pentru Digi24, culisele acelei discuţii pe care o păstrează întregistrată pe o casetă audio.
Istoricul Marius Oprea l-a întâlnit pe Alexander Litvinenko în mai 2004, la Londra. Povesteşte că a ajuns să-l conoască prin intermediul lui Vladimir Bukovsky, un disident antisovietic şi un adversar al preşedintelui Vladimir Putin. Marius Oprea se afla la Cambridge unde urma sa scrie o carte despre comunism cu ajutorul lui Bukovsky.
Marius Oprea, istoric: El mi-a spus - Marius, ţi-am pregătit o surpriză. Surpriza era acea întâlnire cu Alexander Litvinenko despre care Vladimir îmi spusese şi mai aflasem şi eu câte ceva. Practic, el este ultimul mare defector din FSB din Occident şi dezvăluirile sale, la vremea respecitvă, erau de natură să zguduie încrederea într-o Rusie democratică.
Drumul până la casa lui Alexander Litvinenko a fost plin de peripeţii, spune Marius Oprea.
Marius Oprea: A ajunge până la el a fost aşa, o aventură. Se pare că am fost verificat de către contrainformaţiile britanice, pentru că fiind un azilant politic în Marea Britanie şi nu orice azilant, ci un locotenent colonel al serviciilor secrete ruse. El se bucura de protecţia serviciilor britanice şi a poliţiei. De la gară am luat un metrou două staţii, după care, chiar de la gura staţiei de metrou, mă aştepta un taxi al cărui număr mi-l dăduse Vladimir Bukovsky pe o foaie de hârtie. M-am urcat în taxi, mi s-a spus „bună seara” şi am fost dus undeva în estul Londrei.
Întâlnirea cu spionul rus a durat câteva ore. Marius Oprea a inregistrat discuţia:
Alexander Litvinenko: „Nouă ni se spune că meritul lui Putin este stabilitatea. Minciuni! Este o nebunie să spui că Rusia este astăzi un stat stabil. Ar fi aşa doar dacă are societate civilă, democraţie, preşedinte ales în mod democratic, are o constituţie respectată de toţi cetăţenii. Putin şi apropiaţii lui... apropo, în Rusia nu mai există jurnalism, doar propagandă. Iar maşina de propagandă rusească, aflată sub controlul serviciilor speciale, va introduce în mintea cetăţeanului rus ideea că prăbuşirea URSS a fost rezultatul manipulării de către CIA şi de către serviciile secrete din vest. Ideile de propagandă sunt că trebuie refăcut Imperiul Sovietic şi fostul lagăr socialist. Şi ei, încet-încet prin companiile petroliere preiau puterea, încep să se implice în treburile interne ale statelor vecine: Ucraina, Belarus, Polonia, România şi Bulgaria”.
Alexander Litvinenko a deţinut poziţii importante în cadrul Serviciului Federal de Securitate. A condus Direcţia a şaptea, cea care se ocupa cu lupta împotriva grupărilor de crimă organizată. Istoricul român povesteşte că motivul pentru care Litvinenko a ajuns să dezerteze a fost strâns legat de implicare serviciilor în acţiuni criminale.
Marius Oprea: Treptat, acestea se transformaseră dintr-un serviciu de informaţii, într-o organizaţie de tip criminal. Într-o organizaţie care completa şi colabora la nivel oficial cu reţele de crimă organizată pe care el era pus, vezi Doamne, să le combată. Aceste descoperiri pe care le făcuse şi le documentase serios au avut darul de a atinge limita.
Alexander Litvinenko a făcut o conferinţă de presă în care a spus public tot ce descoperise despre activităţile FSB. Potivit anchetatorilor britanici, spionul rus a fost otrăvit cu poloniu pe 1 noiembrie 2006. Otrava ar fi fost pusă în ceai la ordinul directorului FSB de atunci şi probabil, spun anchetatorii, la îndemnul lui Vladimir Putin.
Marius Oprea: Ceea ce este evident în legătură cu comportamentul autorităţilor din Federaţia Rusă este că Andrei Lugovoy, cel care l-a otrăvit pe Saha, a ajuns deputat în Duma de Stat şi unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Putin.
Federaţia Rusă consideră că acuzaţiile britanicilor sunt nefondate şi că dezvăluirile vor face mult rău relaţiilor bilaterale dintre cele două ţări.
Boris Nemţov, liderul Opoziției din Rusia
Cel mai recent asasinat politic de la Moscova a fost cel al lui Boris Nemţov, liderul carismatic al opoziţiei şi unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai lui Vladimir Putin. A fost împuşcat, în plină stradă, acum un an. Tocmai își consolidase rolul de lider incontestabil al proteste antiguvernamentale de la Moscova.
Lider carismatic al opoziţiei şi candidat la alegerile prezidenţiale din Federaţia Rusă, Boris Nemţov a fost dintotdeauna un serios adversar politic al lui Vladimir Putin. Cu viziuni liberale şi reformatoare, Nemţov a fost un colaborator apropiat al fostului preşedinte Boris Elţin şi era văzut drept succesorul acestuia. Ministru al energiei între 1997 şi 1998, a fost şi vicepremier în 1998. Surpriza a venit însă pe 31 decembrie 1999, când Boris Elţin a renunţat la putere în favoarea lui Vladimir Putin.
Boris Nemţov a fost deputat în Duma de Stat de la Moscova între 1999 şi 2003, iar în 2000 a fost chiar vicepreşedinte al legislativului rus. Căzut în dizgraţie după venirea la putere a lui Vladimir Putin, care l-a considerat permanent un adversar redutabil, Nemţov a fost membru marcant al mişcării liberale Solidarnost şi a fondat mai multe mişcări şi formaţiuni de opoziţie.
Împreună cu alți lideri ai opoziţiei ruse, Alexei Navalny şi Garry Kasparov, fostul mare campion la şah, Boris Nemţov a jucat un rol esenţial în organizarea celor mai mai proteste antiguvernamentale din Rusia de după venirea la putere a lui Vladimir Putin. A criticat deschis ineficienţa guvernului şi corupţia la nivel înalt, iar după alegerile controversate din 2011, când a condus un marş pe străzile din Moscova, a fost arestat şi deţinut timp de 15 zile. A fost eliberat la presiunea comunităţii internaţionale, care a cerut Kremlinului să respecte libertatea de exprimare.
„Ne-au arătat cât de tare se tem de noi, cât de mincinoşi sunt, cât de corupţi sunt”, declara Boris Nemţov.
Nemţov a criticat puterea şi pentru condamnarea la închisoare a magnatului Mihail Hodorkovski, un alt critic virulent al lui Putin.
„Asta este răzbunare. Lui Putin îi este foarte frică de Hodorkovski. Vrea să stea în închisoare pe viaţă. Este împotriva Rusiei, împotriva viitorului nostru”, spunea Boris Nemţov.
Între 2012 şi 2015, a fost consilier al fostului preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici.
„Boris (n.r. Nemţov) a declarat că va dezvălui probe concludente despre implicarea forţelor armate ale Rusiei în Ucraina. Cineva s-a speriat foarte tare de acest lucru. Boris nu s-a temut”, a declarat Viktor Ianukovici, fostul preşedinte al Ucrainei.
Nemţov l-a considerat responsabil pe liderul de la Kremlin şi pentru criza economică gravă cu care se confruntă ţara şi i-a acuzat anturajul de corupţie la nivel înalt. A vorbit dspre asta şi în timpul pregătirilor pentru Olimpiada de la Soci, când mai toate contractele, în valoare de sute de milioane de dolari, au fost atribuite unor apropiaţi ai lui Putin.
A fost împuşcat în plină stradă la Moscova în seara zilei de 27 februarie, nu departe de Kremlin. Era însoţit de iubita lui, un cunoscut fotomodel, singurul martor al atacului.
„Ceea ce s-a întîmplat dovedeşte din nou că ţara noastră se îndreapată spre o prăpastie. Faptul că liderul opoziţiei a fost împuşcat fără oprelişti chiar lângă zidurile Kremlinului este cu adevărat şocant. Este un semnal pentru noi toţi. Pentru fiecare dintre noi. Iată ce se întâmplă în Rusia în secolul al XXI-lea”, a spus Mihail Kasianov, lider al opoziţiei ruse.
Asasinarea liderului opoziţiei ruse „poartă semnele distinctive ale unui asasinat la comandă și reprezintă o provocare”, a spus însuşi preşedintele Vladimir Putin, într-un comunicat publicat de Kremlin. Putin a cerut Ministerului de Interne şi FSB-ului să investigheze cât mai transparent această crimă. Totul, în încercarea de a alunga orice suspiciune că ar putea fi implicat în vreun fel în acest asasinat.
„Crima ar putea fi o provocare pentru destabilizarea situaţiei politice în ţară. Nemţov ar fi putut fi sacrificat de către cei care nu ezită să folosească orice metode pentru a-şi atinge scopurile politice”, a declarat un reprezentant al Administraţiei prezidenţiale.
Simpatizanţii opoziţiei nu au acceptat versiunea puterii şi au arătat cu degetul spre Putin. Sunt convinși că el, fie și indirect, poartă vina morții lui Nemţov.
„Responsabilitaitea politică pentru ce se întâmplă le revine autorităţilor ruse, lui Vladimir Putin personal, pentru că el este la conducere. Vladimir Putin poartă responsabilitatea atmosferei de ură care afectează ţara noastră”, spune un susţinător al opoziţiei ruse.
Cu doar câteva ore înainte să fie împuşcat, Boris Nemţov declara la un post de radio independent că Rusia are nevoie de reforme şi a cerut organizarea de alegeri corecte. A fost asasinat cu numai o zi înainte de organizarea la Moscova a unei uriaşe demonstraţii a opoziţiei. Protestul a fost înlocuit cu un marş în memoria politicianului.
Anna Politkovskaia, jurnalistă și scriitoare
Unul dintre cele mai răsunătoare asasinate politice din Rusia a fost cel al jurnalistei şi scriitoarei Anna Politkovskaia. A fost una dintre puţinele voci critice la adresa președintelui rus. A fost cea mai vehementă şi mai curajoasă critică a războiului din Cecenia şi a abuzurilor comise de forţele ruse şi de regimul pro-rus instaurat la Groznâi.
„E foarte dificil să nu ştii niciodată ce se poate întâmpla când ieşi din casă. În cazul meu, sper că pot fi în siguranţă. Sunt jurnalist şi am un ziar în spatele meu. Dar nu este nimeni în spatele familiilor cecene, care se tem de represalii de la bandiţii de militari. Nu se pot apăra singuri”, spunea Anna Politkovskaia înainte de asasinat.
După 1999, Anna Politkovskaia s.a dus de zeci de ori în zona de conflict din Cecenia. A adunat mărturii de la cecenii ale căror rude şi prieteni dispăreau fără urmă, dar şi de la mamele soldaţilor ruşi, care îşi căutau fiii printre trupurile neidentificate de la morgă.
A descris situaţia dramatică în volumele „Călătorie în Infern: Jurnal din Cecenia” şi „Războiul murdar: Un reporter rus în Cecenia”. În cartea „Rusia lui Putin: Viaţa într-o democraţie eşuată”. a denunţat abuzurile împotriva drepturilor omului comise de puterea de la Kremlin. Înainte să fie asasinată, jurnalista pregătea lansarea la Mosova a lucrării „Rusia după Putin”, apărută în Franţa. Iar „Novaia Gazeta”, ziarul la care lucra, urma să publice un nou articol despre torturile şi răpirile din Cecenia.
Pe 7 noiembrie 2006, Anna Politkovskaia a fost împuşcată mortal în holul blocului unde locuia, într-un cartier din Moscova, când se întorcea de la birou. Era ziua în care Vladimir Putin împlinea 54 de ani. Pe imaginile înregistrate de camerele de supraveghere, apărea un singur atacator, care s-a făcut nevăzut. La acea vreme a circulat ideea că ucigaşul ar putea fi un membru al unei grupări criminale cecene sau că ar avea legături cu serviciile de securitate ruseşti. Guvernul de la Mosova a negat de fiecare dată că ar avea vreo legătură cu asasinarea jurnalistei.
Deşi au fost făcute mai multe arestări, iar cinci suspecţi au fost condamnaţi, familia nu s-a declarat mulţumită. Fiul jurnalistei spunea că familia va considera cazul încheiat abia atunci când persoana sau persoanele care au ordonat asasinatul vor fi găsite şi judecate.
„Ţinând cont că nu a existat voinţă politică până acum, nu cred că va fi nici pe viitor. La putere este acelaşi clan. Aceeaşi mână de oameni. Nimic nu se va schimba”, a declarat Ilia Politkovsky, fiul Annei Potitkovskaia.
Colegii de la ziar sunt convinşi că a fost un asasinat politic. „Novaia Gazeta”, una dintre puţinele publicaţii de opoziţie din Rusia, evoca şi ipoteza că această crimă ar fi fost răzbunarea premierului cecen prorus Ramzan Kadîrov, la adresa căruia Anna Politkovskaia era extrem de critică.
„Nu suntem executanţi, nu primim ordine. Vrem o investigaţie corectă, care să afle cine a pus la care această crimă oribilă”, spune Nadejda Prusinkova, redactor Novaya Gazeta.
„A dezvăluit adevărul, indiferent cât de puternici erau cei despre care a scris. Dacă statul a ucis-o, nu avem nevoie de un asemenea stat. Dacă altcineva a redus-o la tăcere, este o problemă de onoare pentru ca statul să îi găsească pe ucigași”, a declarat pentru The Times comentatorul politic Alexei Malasenko.
„Pentru ziare precum Novaya Gazeta este imposibil să concureze cu puterea şi să ajungă la audienţa celor trei posturi de televiziune, controlate de stat”, spune Neave Barker, corespondent Al Jazeera la Moscova.
Familia jurnalistei consideră că cei cinci suspecţi ceceni, condamnaţi la pedepse cu închisoarea, inclusiv închisoarea pe viaţă, nu sunt singurii responsabili pentru acest asasinat.
Anna Politkovskaia a fost cel de-al 12-lea jurnalist asasinat la comandă în Rusia, după ce Vladimir Putin a preluat puterea, în 2000.
Boris Berezovski, miliardar refugiat politic în Marea Britanie
Acum, o sinucidere suspecta: moartea miliardarului Boris Berezovski. Refugiat politic în Marea Britanie, după ce a intrat în conflict deschis cu preşedintele rus, magnatul a criticat permanent politica autoritară de la Kremlin. A fost găsit mort în luxoasa sa reşedinţă din Ascot, de lângă Londra, în martie 2013. Potrivit poliţiei britanice, moartea s-a produs prin strangulare. Berezovski era singur acasă şi a fost găsit fără suflare, în baie, cu uşa închisă pe dinăuntru. Oficial, moartea sa a fost declarată suicid. Suferea de depresie, după un divorţ extrem de costisitor şi mari pierderi financiare. Au existat şi speculaţii că ar fi fost o crimă la comandă. Oricum, miliardarul de origine rusă a scăpat din mai multe tentative de asasinat, inclusiv una din 1994, când şoferul său a fost ucis.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
