Republica Populară Chineză are toate şansele să devină cea mai puternică economie a lumii. Transformarea care are loc este fără precedent. Imaginaţi-vă cea mai mare şi cea mai rapidă revoluţie industrială din istorie, comprimată în doar 40 de ani. Este o revoluţie care ne afectează pe fiecare dintre noi.
Cu nişte europeni care au ajuns să se roage de Beijing să ajute financiar economiile lor bolnave, trebuie să ne uităm cu atenţie la noul stăpân asiatic. Este evident că ştim atât de puţine lucruri despre chinezi.
China se apropie de finalul transferului de putere ce are loc o dată la 10 ani. Mii de delegaţi s-au reunit la Beijing cu ocazia noii sesiuni parlamentare a Congresului Poporului, la finalul căreia Xi Jingping, actualul secretar-general al Partidului Comunist, va deveni oficial noul preşedinte al Chinei.
Rezultate economice spectaculoase
Rezultatele revoluţiei economice a lui Deng Xiaoping sunt spectaculoase. Ele au pregătit economia chineză să evolueze de la zero la a doua economie a lumii. Dar rolulul esenţial i-a revenit sistemului lui Mao, care s-a ocupat de mobilizarea populaţiei şi controlul partidului.
Aruncaţi o privire la Chongqing-ul de azi, dacă puteţi răzbi prin smog. Asta nu ar fi posibil în Vest. Gândiţi-vă la regulile şi aprobările de construcţie necesare! Nu ai trece nici de fundaţie.
Figurile de plastic ale acestor funcţionari de partid ar putea ilustra tocmai opusul a ceea ce înseamnă cultul personalităţii al lui Mao, dar, ei nu pot funcţiona fără maşinăria puterii pe care el a construit-o.
Piața Tiananmen și visul lui Deng Xiaoping
În Piaţa Tiananmen erau adunaţi aproape un milion de muncitori şi studenţi chinezi care cereau să aibă un cuvânt de spus în deciziile pe care le lua conducerea ţării.
Deng Xiaoping era convins că visul său despre o Chină, prosperă economic, ar fi fost distrus dacă monopolul partidului comunist ar fi fost contestat. A respins orice propunere de compromis.
În noaptea de 3 iunie 1989, la ordinul lui, tancurile au pătruns în Piaţa Tiananmen.Nu ştim nici acum cu exactitate câţi protestatari au fost ucişi. Probabil sute, poate şi mai mulţi. Sute de oameni au fost arestaţi, închişi sau obligaţi să plece în exil.
Însă mesajul era clar: Aparatul de control al lui Mao era mai puternic ca oricând. Evenimentele din 1989 sunt în continuare un subiect într-atât de sensibil încât mai nimeni nu vrea să vorbească despre ele.
Urmăriți dezbaterea din platoul emisiunii „Jurnalul de seară” dintre realizatorul Cosmin Prelipceanu și jurnalistul Emil Hurezeanu, în fișierul video atașat.