1 Mai, sărăbătoarea muncii, are conotaţiile ei de stânga. A câştigat notorietate la noi în perioada comunismului şi s-a perpetuat apoi. Comunismul e o imagine îndepărată la noi, dar politicile de stânga le tot trăim, fără a cântări şi efectele perverse care vin o dată cu ele. În lumea asta largă avem însă exemple în care excesul de politici de stânga duc la dezastru. Venezuela este ţara în care redistribuirea excesivă a bunăstării, într-un stil naiv, a dus la colaps.
Din cea mai bogată țară a Americii de Sud, în doar câțiva ani Venezuela a devenit una dintre cele mai sărace. Dacă în 2001 produsul intern brut pe cap de locuitor depăşea 12.000 de dolari, anul trecut acesta a coborât la puţin peste 4.000 de dolari. Economia s-a comprimat, anul trecut, cu aproape 19%, în timp ce inflația a ajuns la 800%, potrivit unei analize The Economist.
Sunt totuși cifre provizorii, în condițiile în care banca centrală a încetat să mai emită rapoarte cu mai bine de un an în urmă ca să nu existe cifre oficiale ale dezastrului. Fondul Monetar estimează că prețurile ar putea crește chiar și 2.200%, anul acesta, însă ţara de fapt se confruntă nu doar cu preţuri amenţitoare ci cu o lipsă acută de mărfuri ceea ce generează scumpiri.
Între 1998 şi 2008 Venezuela a încasat 325 de miliarde de dolari din petrol, dar nu există nicio urmă a acestor bani. Au fost consumaţi la fel de repede cum au venit, pe subvenţii. Economia socialistă configurată de Hugo Chavez şi de succesorul său Nicolas Maduro şi-a arătat carenţele. Dacă ţările din Golf şi-au folosit miliardele de petrodolari pentur a face investiţii pentru diversificarea economiei, Venezuela doar a consumat. Iar când preţul petrolului s-a prăbuşit a tras după el o întregă naţiune. Politicile din ultimii aproape 20 de ani au săpat gropa şi mai adânc. Naţionalizarea activelor deţinute de marile companii a însemnat că economia a intrat sub controlul unui stat ineficient şi corupt pe deasupra.
Actualul preşedinte, Nicolas Maduro învinovăţeşte străinii, guverne şi corporaţii. Deși mai are o susținere de sub 24% în rândul electoratului, actualul președinte continuă să-și consolideze abuziv puterea.
A fost pierdut controlul asupra monedei naționale, asupra prețurilor produselor de bază și asupra cheltuielilor publice. Țara pierde pe toate fronturile, iar singura speranţă este revenirea petrolului la preţuri mai mari. Producția de petrol a Venezuelei a scăzut, anul trecut, cu 10%. Iar rezervele valutare au scăzut la sub 11 miliarde de dolari.