Anii 50 ai secolului trecut au fost anii de glorie ai Cubei. Un adevarat paradis tropical, invadat de sute de mii de turiști americani în fiecare an, cu zeci de cluburi şi cazinouri, în care dolarii curgeau.
Cuba era cel mai dezvoltat stat central-american, invidiat chiar şi de peste Ocean. În 1958, Cuba a fost a doua țară din lume care avea un canal de televiziune color. 83% din locuințele din insulă aveau energie electrica şi 80 % - baie proprie. Venitul pe cap de locuitor era în anii 50 peste cel din Spania sau Italia.
Cum a fost posibil ca toate aceste avansuri sociale şi tehnologice să fie pierdute? Printr-o revoluţie condusă de Fidel Castro, care a oprit toată această dezvoltare şi a impus sistemul socialist. Au urmat naţionalizarea, dispariţia turiştilor americani şi îngheţarea nu numai a relaţiilor internaţionale, ci şi a fluxului de bani.
60 de ani mai târziu. Havana e doar umbra bătrână, ridată şi ruinată a unei capitale cândva occidentale.
Cuba încearcă, totuşi, să vândă ce i-a mai rămas prin clipuri publicitare cu imagini bine selecţionate. Cam trei milioane de turişti se lasă convinşi, în fiecare an, de această publicitate.
O cifră în scădere, în ciuda eforturilor pe care Guvernul de la Havana le face pentru a prezenta lumii întregi o faţă a Cubei extrem de atractivă.
În afară de zona ultracentrală a Havanei, cu un farmec de necontestat, în ciuda ruinelor care se ascund în spatele faţadelor vopsite, turiştilor nu le rămâne decât să plece spre hotelurile aflate pe malul Mării Caraibelor. Însă infrastructura rutieră proastă şi distanţele mari sunt descurajante.
Poate cea mai accesibilă şi cunoscută staţiune din Cuba este Varadero. Un rai tropical, la 140 km de Havana unde, pentru a ajunge, trebuie să te înarmezi cu răbdare.
Un popas obligatoriu pentru orice turist care vine de la Havana spre perla turismului cubanez Varadeo este un pod impresionant de la Bacunayagua. Are 102 metri înălțime, este construit pe vremea capitaliştilor, dar foarte bine exploatat din punct de vedere comercial acum, în vremuri comuniste.
Cei care îşi permit să ajungă până în acest loc şi apoi la Varadero sunt turiştii străini sau cubanezii stabiliţi în străinătate, care se folosesc de vizita acasă pentru a vedea locuri la care nu aveau acces când trăiau în Cuba.
Un drum dus-întors costă 100 de dolari de dolari americani, iar accesul în aceste zone este prohibitiv pentru cubanezi datorită prețurilor extrem de mari.
Totuşi, cei care ajung acolo, ca turişti la ei acasă, rămân surprinşi să vadă că la hotelurile de cinci stele există orice fel de mâncare şi băutură. Aici, propaganda comunistă, conform căreia embargoul american e de vină pentru penuria de alimente, nu mai funcţionează.
Staţiunea Varadero este, de fapt, o fâşie de pământ de 20 de km, înconjurată de apele calde ale Mării Caraibelor.
Cândva gazdă a americanilor bogați care cumpăraseră bucăţi întregi de plajă, după revoluţia cubaneză, Varadero a devenit o destinaţie populară pentru toate categoriile de turişti. Spaniolii care au investit în zonă oferă orice, de la all inclusive, la bungalow-uri modeste.
Proprietatea „Hotelurile din Varadero” e împărţită între mai multe lanţuri hoteliere din Spania şi guvernul cubanez. De fapt, principalul venit pentru bugetul Cubei provine chiar din turism. Cum restul economiei cubaneze este în colaps, oficialii de la Havana tind să scoată cât mai mulţi bani de pe urma turiştilor. De aceea, la o simplă comparaţie, orice sejur în vecina Republica Dominicană este la jumătate de preţ faţă de Cuba.
Goana după bani şi lipsa întreţinerii unor hoteluri construite acum 25 de ani încep să afecteze turismul din Cuba. Conform datelor oficiale, în primul trimestru din 2015, a scăzut simţitor numărul turiștilor străini care viziteaza Cuba. Principala sursă de turiști era până acum Canada, dar şi canadienii au început să caute alte destinaţii calde din zona Caraibelor, unde nu se lovesc de lipsurile deja clasice sau de preţurile piperate din Cuba.
Turismul cubanez tinde să devină atât de autentic, vorba clipului publicitar, încât puţini se vor mai încumeta să îşi petreacă vacanţele aici, atâta vreme cât concurenţa din Caraibi a învăţat rapid ce vrea călătorul occidendal.