Astăzi, cele mai dezvoltate ţări ale lumii se zbat încă să iasă din dezastrul economic adus de recesiune. Cât despre pierderi, ele sunt de ordinul a mii de miliarde de dolari. În pofida măsurilor ample luate de guverne şi bănci centrale din întreaga lume, investitorii nu şi-au recăpătat nici până acum încrederea în sistemul financiar.
La 15 septembrie 2008, cînd şi-a declarat falimentul, Lehman Brothers, a patra bancă de investiţii din lume, avea datorii de aproximativ 630 de miliarde de dolari, aproape cât economia Elveţiei.
Spre deosebire de cei mai mulţi dintre noi, actualul director al FMI, Christine Lagarde, a ştiut, încă de pe 15 septembrie 2008, că falimentul Lehman Brothers era doar primul trăsnet dintr-o furtună financiară ce răvăşeşte şi astăzi economia mondială.
Anton Valukas a fost cel care a primit sarcina de a investiga falimentul Lehman Brothers. Acesta crede că cel mai mare faliment din istorie îşi arată efectele în dezastrul financiar pe care îl trăim chiar în acest moment, care produce suferinţă în toată lumea. Deşi era treaba guvernului să-i protejeze pe investitori, acesta nu a făcut-o.
Marea pierdere este că oficialii americani, în frunte cu conducerea Rezervei Federale a SUA, nu au înţeles imediat că stăteam cu toţii pe marginea prăpastiei. Nu s-au consultat cu alte guverne, pentru că nu au realizat că unda de şoc se va transmite în toată lumea. Englezii însă închideau deja birourile londoneze ale celor de la Lehman Brothers.
Preşedintele Lehman Brothers, avere de 300 de milioane de dolari
Banca Lehman Brothers rula credite de 600 de miliarde de dolari, peste tot pe glob. Când a intrat în incapacitate de plată, s-a produs dezastrul. Preţurile caselor s-au prăbuşit, ipotecile au crescut, iar stâlpii sistemului financiar american - băncile de investiţii, fondurile de economii, ca Washington Mutual sau asiguratorul AIG, precum şi giganţii ipotecari Fannie Mae si Freddie Mac au căzut ca piesele de domino.
Chemat la audieri în Congresul Statelor Unite, preşedintele executiv de la Lehman Brothers a fost întrebat cum a reuşit să strângă o avere personală de peste 300 de milioane de dolari, în cei 8 ani în care a condus gigantul bancar.
Întrebat de şeful Comisiei parlamentare pentru reformă dacă e corect ca preşedintele unei companii ajunsă la faliment să adune atâţia bani, Richard Fuld, preşedintele executiv al Lehman Brothers, a răspuns: „La sfârşitul anului 2007, nu am realizat că avem o problemă cu lichidităţile...”.
Pe Wall Street se ştia ce se întâmplă
Însă anchetatorii au găsit emailuri de la angajaţii lui Richard Fuld, care avertizau că lucrurile nu stăteau deloc bine. A ieşit la iveală că Administraţia Bush şi marii finanţişti de pe Wall Street au ştiut despre criza fără precedent de la Lehman Brothers.
Cu doar o săptămână înainte de declararea falimentului, acţiunile Lehman băncii înregistrau pierderi colosale, de 80 la sută. Trezoreria Statelor Unite şi marile bănci de investiţii au încercat în ultimul ceas să cumpere o parte din acţiuni, ca să oprească avalanşa, dar era prea târziu.
Pentru a stopa hemoragia financiară care ameninţa tot sistemul bancar, Washingtonul a instituit un fond de ajutor pentru bănci, de 50 de miliarde de dolari. Între timp, Lehman Brothers a ieşit din faliment în martie 2012 şi a început să îşi plătească datoriile. Până acum, creditorii au recuperat doar o zecime din sumele datorate de bancă.