Cel mai complicat conflict din lume. Ambasadorul palestinian la București: „În zilele noastre, religia joacă un rol important în oferirea motivaţiilor”
Care este motivul principal al celui mai complicat conflict din lume, cel dintre Israel şi Palestina? Religia sau dominaţia teritorială? Părţile implicate au răspunsuri diferite. După ce săptămâna trecută am văzut punctul de vedere al Israelului, acum emisiunea „Pașaport diplomatic” îl are ca interlocutor pe ambasadorul Palestinei la București, Excelența Sa Fuad Kokaly.
Violenţa este soluţia pe care tinerii palestinieni o folosesc ca să forţeze rezolvarea conflictului israeliano-arab, care le afectează de prea mult timp viaţa. Dar singurul rezultat al agresiunilor sunt victimele tot mai numeroase, de ambele părţi.
Rețelele de socializare sunt folosite de tinerii din Palestina ca să-și organizeze lupta împotriva Israel și revolta împotriva conducerii politice din propria țară. Din octombrie anul trecut, violențe grave comise de tineri arabi continuă să provoace victime în rândul israelienilor. Riposta părții adverse a fost mai dură, numărul palestinienilor uciși în confruntările de stradă este cinci ori mai mare decât al victimelor evreiești. Israelul a pus recent în practică o măsură controversată, pe care premierul Netanyahu o consideră „unul dintre cele mai eficiente instrumente" împotriva atacurilor, descurajarea. Evreii demolează casele din Ierusalimul de Est, care aparțin palestinienilor implicați în violențe și le revocă acestora permisele de rezidență permanentă. În ciuda represiunilor, arabii își continuă lupta, iar motivația lor este extrem de puternică.
Ambasadorul Palestinei la Bucureşti a vorbit în interviul acordat Cristinei Cileacu despre motivaţia celor care acţionează după metoda „totul sau nimic”.
Cristina Cileacu: Au fost o serie de atacuri foarte violente, au început la finalul anului trecut, au continuat și continuă și anul acesta. Ce îi determină pe tinerii palestinieni să treacă brusc la această revoltă?
Fuad Kokaly: Mulţumesc pentru această întrebare. De fapt nu trebuie să existe cauze pentru a împinge lumea către o Intifadă. Sunt acţiuni împotriva ocupaţiei, cauza principală este ocupaţia israeliană, poporul palestinian, mai ales tinerii, au ajuns la disperare şi dezamăgire din cauza eşecului negocierilor politice şi din cauza continuării politicilor rasiste israeliene şi a ocupaţiei, reprezentată de creşterea numărului punctelor de control instalate pe drumurile naţionale, permisiunile acordate coloniştilor, umilirea oamenilor după bunul plac în zonele controlate de Autoritatea Palestiniană. De asemenea, continuarea agresiunilor asupra locurilor religioase, restrângerea mişcărilor palestinienilor, toate acestea duc la crearea unei generaţii care nu poate să continue în umbra acestei situaţii. Este natural ca acestă generaţie să se revolte pentru a-şi redobândi libertatea şi demnitatea.
Intifada cuțitelor, așa a fost numită noua luptă dintre israelieni și palestinieni. Ce îi face pe arabi să lupte cu pietre și cuțite împotriva armelor de foc israeliene? Disperarea generației care vrea un trai normal a dus la o confruntare de genul „totul sau nimic". Perspective personale aproape inexistente îi determină pe tinerii palestinieni să își sacrifice viața pe care o consideră inutilă, pentru că este lipsită de libertăți.
Cristina Cileacu: Tinerii care trăiesc, care sunt majoritari acum în Cisiordania și în Fâșia Gaza s-au născut, cei mai mulți dintre ei, după semnarea acordului de la Oslo. Deci toată viața lor, ei au fost cumva supuși violențelor, au văzut blocadă, au văzut cum terenurile sunt luate și acolo se construiesc colonii. Credeți că această generație de palestinieni va fi în stare să coexiste cu tinerii evrei pe termen lung?
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Fuad Kokaly: Nu există nimic imposibil. De fapt se poate, dar trebuie luate măsuri în ceea ce priveşte buna vecinăte, măsuri de restabilire a încrederii între palestineni şi israelieni. Dar, pentru a realiza acest lucru, Israel trebuie să conştientizeze că trebuie să pună capăt ocupaţiei care durează din anul 1967. Cuvintele magice din partea Israel ar fi: sfârşitul ocupaţiei. Cât timp ocupaţia va continua înseamnă că nu va exista un viitor pentru tinerii palestinieni, de aceea valurile de rezistenţă vor continua. Este în natura poporului nostru să respingem ocupaţia, la fel ca oricare alt popor. De aceea, poporul nostru va continua să lupte împotriva ocupaţiei. Problema principală în acest conflict este ocupaţia israeliană, este piatra fundamentală. Dacă se va termina ocupaţia, oamenii vor începe să simtă o speranță, că pot să se mişte în libertate, să călătorească în libertate, să facă afaceri în libertate şi atunci putem spune că generaţiile vor conlucra. Violenţa nu este în natura palestinienilor, noi am fost supuşi violenţei. La ce se aşteptau din partea palestinienilor? După ce au creat statul Israel pe pământul nostru? După ce ne-au expulzat în străinătate? Să acceptăm starea de fapt? Un popor viu şi liber nu face aşa. De aceea noi, când am luptat împotriva ocupaţiei, nu înseamnă că am practicat violenţa. Nu credem în violenţă, dar obiectivul nostru este încheierea ocupaţiei şi trebuie luat în considerare că ocupaţia este o măsură violentă. Noi reacţionăm la ocupaţie, care este evenimentul violent, chiar cel mai violent de pe faţa pământului.
Conflictul israeliano-palestinian nu este unul religios. Proprietatea asupra pământului este problema care stă la baza întregii situaţii. Ideologiile religioase tot mai extreme sunt combustibilul folosit de ambele părţi pentru a-şi motiva combatanţii să continuie lupta.
Cristina Cileacu: Extremismul religios pare să ocupe tot mai mult teren, atât în Palestina, cât și în Israel. De ambele părți, tinerii ascultă mai mult de liderii religioși, mai puțin de liderii politici în care par să nu mai aibă încredere. Unde se va ajunge? Vor exacerba violențele sau se vor potoli?
Fuad Kokaly: În conflictul arbo-israelian sau palestiniano-israelian, fără dubiu, factorul religios joacă un rol. Iar eu cred că acest lucru serveşte conceptului israelian, pentru că proiectul israelian este bazat pe religie, proiectul israelian este în principiu religios, este inspirat din legenda religioasă şi din moștenirea religioasă iudaică, că acest pământ este pământul făgăduinţei, este pământul pentru poporul fără pământ, făgăduit de Dumnezeu. Această idee este un concept religios. În principiu, ei au motivat existenţa lor pe pământul Palestinei în baza legendei religioase, iar răspândirea culturii religioase în zonă este în interesul Israelului.
Israelul vrea să spună lumii şi să ne spună nouă, palestienilor, în special, dar şi celor din zonă, că statul Israel este un stat pentru evrei, adică un stat iudaic, un stat bazat pe moştenirea iudaică, o moştenire religioasă. Acest lucru este combătut cu o reacţie din partea celorlalte religii, cea creştină şi cea musulmană. De aceea va exista un extremism religios sau un extremism bazat pe religie. Dar trebuie să recunoaştem că situaţia din teritoriile palestiniene ocupate nu este din cauza extemismului religios, ci este din cauza politicii de ocupaţie şi din cauză că ocupaţia este o piedică pentru dezvoltarea societăţii palestiniene, la nivel general şi la nivel individual. Omul care trăieşte sub ocupaţie, care nu ştie cum poate să se bucure de o viaţă normală, cum să circule, cum să înveţe şi cum să călătorească, are o reacţie firească: acest om va lupta împotriva ocupaţiei. Acestea sunt principalele cauze. Când lupţi ai nevoie de motivaţie, ai nevoie de ideologie, în zilele noastre religia joacă un rol important în oferirea motivaţiilor.
Cel mai recent proiect de extindere a coloniilor din Cisiordania a fost anunţat în această săptămână de ministrul apărării de la Ierusalim, Moshe Ya'alon. Noua propunere ar trebui să creeze un coridor israelian care să lege capitala ţării de oraşul Hebron. Planul a fost rapid criticat atât de americani, cât şi de palestinieni, care îl consideră o nouă piedică în calea reluării negocierilor de pace.
Cristina Cileacu: Care este în momentul de față situația în Cisiordania în ceea ce privește construcția de colonii?
Fuad Kokaly: Conform dreptului internaţional, construirea de colonii este ilegală. Majoritatea statelor europene şi internaţionale consideră construirea de colonii, o acţiune ilegală. SUA consideră construirea colonilor drept o piedică în calea realizării păcii. Noi considerăm acţiunea de construire de colonii drept o ameninţare a existenţei noastre pe pământul Palestinei. Acestea sunt ilegale, sunt construite pe pământul nostru ocupat sau confiscat. Ce înseamnă construirea de colonii în Cisiordania? Înseamnă sfârşitul visului palestinian, înseamnă sfârşitul statului Palestina. Când construieşti o colonie înseamnă că nu vei negocia asupra sa, asta înseamna că faci fapte concrete, care distrug speranţele, aspiraţiile şi visul poporului palestinian de a-şi înfiinţa statul pe o bucată de pământ şi aşa mică, din Palestina istorică, o bucată care nu depăşeşte 22% din pământul Palestinei istorice. Când ataci aspiraţiile şi speranţele sale, la ce te aştepţi din partea acestui popor? Sigur va reacţiona, va lupta împotriva acestei politici, de aceea am spus mereu şi spunem, suntem împotriva politicii de colonizare. Colonizarea este un pericol pentru procesul de pace, colonizarea distruge procesul de pace, colonizarea nu ajută la consolidarea unei culturii de pace între generaţii, de aceea considerăm coloniile israeliene o acţiune ilegală şi împotriva dreptului internaţional, contravine soluţiei "două state", iar cel mai important dintre toate este faptul că sunt construite din motive religioase. Acestă colonizare religioasă nu este menţionată în lume. Palestina este "ţara făgăduinţei" din punctul lor de vedere. Toate astea, ne arată exprimarea religiei în politică. Din punctul nostru de vedere, ca palestinieni, noi considerăm conflictul cu israelienii unul politic naţional, nu este un conflict religios şi nu dorim un conflict religios, pentru că nu este, religia este folosită pentru interese politice. Ei pot să facă cu ea ce doresc, iar cel care mai locuieşte acolo poate fi expulzat, ucis sau pot face ce doresc cu el pentru a-şi realiza viziunea religioasă "pământul făgăduinţei".
Vreau să vă arăt unele sugestii din partea unor oficiali israelieni, deci oficiali, şi nu indivizi particulari, "palestinienii nu sunt oameni, nu merită să trăiască, nu sunt decât nişte animale". Sunt spusele unui ministru, iar acesta este tipic pentru colonişti, acesta este o colonistă, aşa se plimbă în Cisiordania, aşa îşi educă copii în colonii, cum să ne agreseze.
Cristina Cileacu: Dar răspunsul israelienilor este că și palestinienii sunt educați în școli să incite la violență și să reacționeze altfel decât în mod firesc în ceea ce-i privește pe israelieni.
Fuad Kokaly: În curricula şcolară palestiniană vă asigur că nu există injurii la adresa Israelului, dar acest lucru nu împiedică profesorii, când vine vorba de ocupaţia trăită zilnic, oră de oră, minut cu minut, să facă mobilizări împotriva ocupaţiei. Da, suntem împotriva ocupaţiei şi incităm împotriva ocupaţiei, dar nu incităm religios şi nu incităm la folosirea violenţei, programul nostru este clar, programul Organizaţiei de Eliberare a Palestinei (OEP) este clar, programul preşedintelui Abu Mazen, pe baza căruia a fost ales, este de asemenea clar. Suntem pentru o soluţie politică, care să garanteze acordarea pentru palestinieni a drepturilor lor, aşa cum a numit-o Yasser Arafat, "soluţia istorică". Chiar dorim o soluţie istorică, care să dea palestinienilor o parte din drepturile lor. Nu există la noi incitare, dar subiectul principal al incitării este prezentat în existenta ocupaţie, agresiunile coloniştilor şi încălcările zilnice ale drepturilor noastre, comise de ocupaţie, precum descinderi în casele oamenilor, demolarea caselor şi intrarea în oraşele principale care se află sub administraţia Autorităţii Palestiniene, arestarea oamenilor, bătăile administrate şi umilirea lor la punctele de control, aceste acţiuni ale ocupantului reprezintă principalul instigator împotriva ocupaţiei.
Revolta tinerilor palestinieni este greu de controlat de partidele politice din Palestina. Iar recentele sondaje de opinie arată o scădere semnificativă a popularităţii preşedintelui Autorităţii Palestiniene, Mahmoud Abbas, şi o prezenţă mai accentuată în Cisiordania a simpatizanţilor radicaliştilor de la Hamas.
Cristina Cileacu: Înainte de escaladarea violențelor din ultima vreme s-a dat publicului un sondaj de opinie în urma căruia reieșea că două treimi dintre palestinieni ar dori demisia lui Mahmud Abbas. Pierde președintele controlul țării?
Fuad Kokaly: Sondajele de opinie, pe care le respect, se schimbă din când în când. Tot timpul există sondaje de opinie care arată altfel, dar eu cred şi sunt sigur că preşedintele Abu Mazen are controlul şi are o cotă mare de popularitate. În general, poporul palestinian susţine programul lui Abu Mazen, poporul nostru vrea pace, vrea să vadă sfârşitul ocupaţiei şi vrea să trăiască în demnitate. Dar există o campanie organizată împotriva lui Abu Mazen, campanie condusă de guvernul israelian. Scopul ei este să pună la îndoială voinţa lui Abu Mazen, să pună la îndoială legitimitatea lui Abu Mazen, să ridice semne de întrebare dacă Abu Mazen sprijină terorismul sau nu, terorismul. Pe de altă parte continuarea divizării, Israelul este o parte principală în diviziarea palestinienilor, pentru că este în interesul lui. Iar divizarea palestinienilor face parte din politica israeliană de slăbire a programului naţional al lui Abu Mazen. Acest lucru duce la slăbirea liderilor care încearcă să scoată poporul palestinian la liman prin mijloace politice şi diplomatice. Nu cred, cel putin pe termen mediu, că va exista altcineva care să schimbe această politică, din mai multe motive obiective.
Cristina Cileacu: Dar chiar și evreii și-au manifestat îngrijorarea în privința unei eventuale demisii ale lui Abu Mazen. Își pun problema cu cine ar mai putea negocia pentru pace în condițiile în care liderul palestinian nu ar mai ocupa locul pe care îl ocupă acum.
Fuad Kokaly: Eu nu cred că Abu Mazen îşi va depune demisia. Aşa am învăţat de la liderii palestinienii. Abu Mazen nu va fugi şi nu-şi va abandona misiunea. Nu a făcut-o niciun lider palestinian, de acea vă spun, că Abu Mazen nu demisionează, israelienii pot să stea liniştiţi! În realitate, israelienii folosesc acest zvon pentru a ne presa şi pentru a-i linişti pe americani şi pe europeni. Adică ei spun lumii, "uite că Abu Mazen vrea să demisioneze şi nu găsim alternative, iar noi trebuie să asiguram securitata", dar toate astea sunt spuse pentru consolidarea situaţiei politice interne şi întârirea politicii lor în Cisiordania şi în Fâşia Gaza. De fapt, Abu Mazen nu va demisiona, Abu Mazen nu va abandona programul său, care este programul OEP-ului şi este programul poporului palestinian: înfiinţarea statului Palestina, pe graniţele din 04.06.1967, cu Ierusalimul de Est drept capitală şi rezolvarea justă a problemei refugiaţilor, care este de fapt centrul problemelor.
Cristina Cileacu: Hamas contestă foarte mult programul lui Abu Mazen. Atrag atenția că, deși el a condus Palestina timp de foarte mulți ani, în continuare situația este la fel. Gaza este în continuare sub blocadă, tinerii palestinieni nu-și găsesc de lucru, întregul stat este în continuare sub ocupația israeliană. Câștigă Hamas teritoriu politic în Palestina?
Fuad Kokaly: Trebuie să recunoaştem că mişcarea Hamas este parte din poporul palestinian. Desigur sunt diferențe între OEP şi Hamas, dar diferenţele privesc programul. Există un acord tacit, trebuie să luptăm împotriva ocupaţiei şi trebuie să sfârşim ocupaţia.
"Uneori se pare că există două standarde de respectare a statului de drept, unul pentru israelieni şi altul pentru palestinieni''. Daniel Shapiro, ambasadorul SUA la Tel Aviv a făcut recent această declaraţie, referindu-se la diferenţele dintre cele două popoare. Cel mai dificil conflict din lume necesită o rezolvare urgentă, pentru că întreaga regiune are tot mai mult de suferit.
Cristina Cileacu: Războiul din Siria a acaparat atenția comunității internaționale în Orientul Mijlociu, dar cei mai mulți dintre analiștii care cunosc bine Orientul Mijlociu sunt de acord că până nu se rezolvă conflictul israeliano-plestinian, întotdeauna vor fi probleme foarte mari în întregul Orient Mijlociu. Câte generații credeți că vor mai fi sacrificate până când se va ajunge la o soluție în această situație?
Fuad Kokaly: Sunt de acord cu opinia jurnaliştilor şi a analiştilor care cred că miezul problemelor din Orientul Mijlociu este problema conflictului arabo-israelian, de fapt este originea conflictelor. Miezul situaţiei tensionate din Orientul Mijlociu este conflictul arabo-israelian, este şi un izvor care alimentează multe mişcări extremiste din zonă, este o piedică în calea dezvoltării arabe, este cauza instabilităţii din zonă. Întrebarea este până când va continua? Nu am un răspuns direct, dar cred că orice palestinian ştie că ocupaţia va dispărea într-o zi, pentru că va fi doborâtă de voinţa poporului palestinian. Nu va rezista, asta este natura lucrurilor. Niciodată greşeala nu va învinge adevărul, de obicei adevărul câştigă, chiar dacă va curge un timp. Prelungirea conflictului este strâns legată de puterile influente în regiune şi din lume. Dacă va exista voinţă pentru închierea conflictului şi a ocupaţiei, ei pot să facă precum au făcut pentru Siria (Conferinţa de la Geneva) au făcut şi pentru Libia o conferinţă, şi pentru Yemen. Oare de ce nu se formează un comitet internaţional care să adopte problema rezolvării conflictului arabo-israelian prin negocieri serioase, şi nu prin negocieri fără conţinut. Cine împiedică lumea să acţioneze?
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
