Este, poate, cel mai neobișnuit și mai exclusivist muzeu din lume – plin de artefacte care au schimbat istoria. Singurul loc în care un vizitator poate să vadă arma cu care a fost ucis Osama bin Laden, chiar lângă geaca de piele a lui Saddam Hussein. Ușile sale sunt, însă, închise, iar accesul publicului strict interzis, scrie BBC. Este vorba de muzeul interior secret al CIA, agenția de informații americană.
Localizat în interiorul sediului CIA din Langley, în statul Virginia, el tocmai ce a fost renovat pentru a marca a 75-a aniversare a agenției americane. Un mic grup de jurnaliști au primit acces, însă în permanență acompaniați de un agent de securitate, scrie BBC.
Printre cele 600 de artefacte afișate se numără dispozitive din perioada Războiului Rece – unele la care pasionații de această perioadă s-ar aștepta – o cameră de supraveghere ascunsă într-un pachet de țigări, un porumble cu propria lui cameră de spionaj și chiar un pahar de martini care explodează.
Există însă și detalii legate de cele mai faimoase sau mai recente operațiuni ale CIA.
Afișat este un model la scală mică a clădirii în care Osama bin Laden a fost descoperit în Pakistan. Președintele Barack Obama a primit un astfel de model înainte de a da undă verde raidului care a dus la asasinarea șefului al-Qaeda în 2011.
„Faptul că poți vedea aceste lucruri în 3D îi ajută pe cei care fac politici și îi ajută și pe operatorii noștri să planifice misiunea”, explică Robert Z Byer, directorul muzeului și cel care a oferit turul jurnaliștilor.
Pe 30 iulie 2022, o rachetă americană a lovit o altă astfel de clădire, de această dată în capitala afgană, Kabul. Ținta a fost, atunci, noul lider al al-Qaeda, Ayman al-Zawahiri. Iar cea mai recentă exponată, recent desecretizată, este un model al clădirii respective.
Macheta a fost folosită pentru a-i arăta președintelui Joe Biden detaliile legate de operațiune. Zahawiri a fost lovit în timp ce se afla pe balcon.
Un muzeu „operațional”
Prima jumătate a muzeului merge în ordine cronologică, de la fondarea CIA în 1947, merge prin Războiul Rece, cu atacurile de la 11 septembrie 2001 ca punct evident de cotitură în schimbarea abordării, mai degrabă spre contra-terorism. Rudele victimelor atacului de la 11 septembrie au donat unele obiecte expuse, acum, în muzeu.
Vizitatorii muzeului sunt personalul CIA și, uneori, oaspeți oficiali. Muzeul nu se concentrează doar pe succesele agenției. Există inclusiv o secțiune dedicată fiasco-ului din Golful Porcilor, când misiunea CIA de a-l răsturna pe Fidel Castro, în Cuba, a luat o turnură extrem de proastă. Există inclusiv referințe la eșecul în a făsi arme de distrugere în masă în Irak, motivul oficial de război al SUA pentru invazie.
„Muzeul nu este acolo doar de dragul istoriei. Este un muzeu operațional. Îi ducem pe ofițerii CIA prin el, să exploreze istoria, cu bune și cu rele. Trebuie să ne asigurăm că agenții noștri învață din succese, dar și din eșecuri pentru a fi mai buni în viitor”.
Alte aspecte mai controversate ale activității CIA sunt mai puțin vizibile, însă, semn că încă există o sensibilitate – de exemplu operațiune comună cu agenția britanică MI6, din 1953, când cele două agenții au răsturnat un guvern ales democratic în Iran pentru a-l instaura pe șahul Reza Pahlavi. Alte astfel de aspecte includ torturarea suspecților de terorism după 2001.
„Multe dintre lucrurile pe care le-au găsit acolo sunt clasificate până în ziua de azi”
A doua secțiune a muzeului detaliază operațiuni specifice.
Fraza „nu putem nici să confirmăm, nici să infirmăm” este cunoscută celor care lucrează în domeniul informațiilor, iar originile ei se află într-o poveste detaliată în acest muzeu cu obiecte care nu au fost văzute de prea mulți ochi.
La sfârșitul anilor 1960, un submarin al Uniunii Sovietice s-a pierdut undeva pe fundul oceanului. După ce guvernul american l-a localizat, CIA a lucrat cu miliardarul Howard Hughes pentru a încerca să recupereze nava. O poveste falsă a fost creeată, conform căreia, Hughes avea în plan să caute comori pe fundul occeanului cu ajutorul unei nave denumite „Glomar Explorer”.
În muzeu sunt expuse un model al submarinului sovietic, dar și haine, scrumiere și alte obiecte folosite pentru a menținte acoperirea Glomar Explorer. Expusă este inclusiv o perucă folosită de directorul adjunct al CIA pentru a rămâne acoperit în timpul unei vizite pe submarin.
Misiunea a avut succes doar parțial pentru că submarinul a fost distrus atunci când Glomar a încercat să-l aducă la suprafață. Bucăți din navă au supraviețuit, însă, și au fost aduse la suprafață.
„Multe dintre lucrurile pe care le-au găsit acolo sunt clasificate până în ziua de azi”, spune Byer.
Când au apărut informațiile cu privire la ce a însemnat Proiectul Azorian, înainte ca tot submarinul să poată fi extras, oficialilor CIA li s-a spus să spună că „nu pot nici să confirme, nici să infirme” ce s-a întâmplat, o frază cunoscută drept „răspunsul Glomar”, încă folosită și astăzi pe scară largă.
În muzeu pot fi găsite inclusiv obiecte folosite pentru a turna faimosul film fals „Argo”, o acoperire pentru misiunea de salvare a diplomaților ținuți ostatici în Iran în 1979, după reușita Revoluției Islamice a lui Khomeini.
Când vine vorba de lucruri de descifrat, tavanul muzeului conține și el mesaje ascunse în diferite tipuri de cod.
Editor : Adrian Dumitru
