Statul chinez se comportă ca cel mai mare rechin imobiliar şi are de partea sa legea, pe care şi-a construit-o. Tranzacţiile directe între privaţi nu sunt posibile prin lege şi atunci statul este intermediarul marilor tranzacţii imobiliare.
Noţiunea de expropriere la preţul pieţei este necunoscută în China. Legea prevede că statul oferă despăgubiri de până la 30 de ori valoarea producţiei terenului. Dar și această valoare este teoretică de fapt. În practică plăţile sunt foarte mici sau nu se fac deloc. Cetățenii nu au instrumentele necesare să protesteze și se nasc situații absurde, în care autostrăzile ajung să treacă prin ograda unui țăran sau accesul la utilităţi este restricționat până în momentul în care proprietarii cedează. Nu mai e expropriere, e pură confiscare.
Când ajung la stat, terenurile se vând la prețul pieței. Autorităţile a două oraşe din China au vândut recent două proprietăţi a căror valoare a depăşit 4 miliarde dolari. Primăria din Shanghai a vândut cea mai scumpă parcelă cu peste 5.700 dolari/mp, tranzacţie din care a încasat aproape jumătate de miliard de dolari. Cifrele capătă aceste valori ameţitoare şi datorită faptului că terenurile pe care statul le vinde sunt amplasate strategic.
Profitul de 5000 de miliarde de dolari din tranzacțiile imobiliare depăşeşte chiar rezervele valutare ale ţării, care sunt cele mai mari din lume peste 3300 de miliarde de dolari. Depășește și jumătate din PIB-ul anual al țării, dar statul prin aceste tranzacții s-ar putea să fie încurajat prea mult bula imobiliară, care riscă să se spargă în China și să genereze o criză.