Lisa Pauli vrea să moară. Femeia în vârstă de 47 de ani s-a luptat cu anorexia timp de decenii. Spune că a avut o relaţie conflictuală cu corpul ei încă de la vârsta de 8 ani. Acum cântăreşte 41 de kilograme şi poate sta zile întregi fără să mănânce alimente solide. "Fiecare zi este un iad", povesteşte ea. "Sunt atât de obosită. Sunt terminată. Am încercat totul. Simt că mi-am trăit viaţa", mărturiseşte femeia.
Lisa Pauli nu poate beneficia încă de sprijin medical legal pentru a se sinucide. Noi amendamente la legislația pentru sinuciderea asistată medical intră în vigoare în martie 2024. Astfel, li se va permite canadienilor ca Linda, a căror singură afecţiune de bază este boala mintală, să aleagă sinuciderea asistată medical, relatează Reuters.
Canada a legalizat sinuciderea asistată în 2016 pentru persoanele cu boli în stadiu terminal şi a extins-o în 2021 la persoanele cu afecţiuni incurabile, dar nu terminale. Modificările au fost grăbite de hotărârile judecătoreşti care au anulat interdicţiile care prevedeau că oamenii nu pot fi ajutaţi să moară.
Noua dispoziţie privind sănătatea mintală va face din Canada una dintre cele mai mari ţări din lume care va permite sinuciderea asistată medical, notează news.ro.
Susţinătorii sinuciderii asistate - care este încă un concept nou în multe părţi ale lumii - spun că este o problemă de autonomie personală.
Însă şase avocaţi pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi pe probleme de religie au declarat pentru Reuters că ritmul modificărilor planificate în cadrul morţii asistate din Canada aduce riscuri suplimentare: ca oamenii să opteze pentru sinucidere asistată pentru că nu au acces la serviciile sociale, iar absența lor le-ar putea acutiza suferinţa.
Ministrul Justiției din Canada, David Lametti, a respins criticile potrivit cărora ţara se mişcă prea repede cu legislația în materie sau că deschide posibilitatea unor abuzuri.
"Am ajuns unde suntem făcând paşi prudent", a declarat Lametti într-un interviu acordat Reuters în iunie. "A fost o evoluţie lentă şi atentă. Şi sunt mândru de asta", a mărturisit ministrul.
Canada: peste 30.000 de sinucideri asistate medical din 2016
În 2021, 10.064 de persoane au murit prin sinucidere asistată medical, reprezentând 3,3% din decesele înregistrate în Canada din acel an. În Olanda 4,5% din decese au fost asistate, iar în Belgia, unde măsura este legală din 2002, un procent de 2,4% din decese au fost asistate medical, potrivit datelor oficiale ale acestor ţări.
Majoritatea sinuciderilor asistate din Canada au fost conforme cu normele legale, dar autorităţile locale au considerat că printre aceste sinucideri asistate sunt unele care merită să fie investigate.
În 2021-2022, Quebecul, de pildă, a constatat că 15 sinucideri asistate, 0,4% din totalul acestora, nu au respectat legislația. Provincia a semnalat cazurile autorităților. În şase dintre aceste cazuri, persoana nu avea o afecţiune gravă şi incurabilă, potrivit unei comisii de specialitate.
În Columbia Britanică, oficialii guvernamentali au sesizat 19 cazuri de sinucidere asistată către organismele de reglementare şi alte două către forţele de ordine începând din 2018, potrivit unui purtător de cuvânt provincial care nu a oferit mai multe detalii.
Niciuna dintre sesizările din cele două provincii nu a dus la măsuri disciplinare pentru medici, au declarat organismele de reglementare, refuzând să ofere detalii suplimentare.
Alte provincii şi teritorii, inclusiv Ontario, cea mai populată provincie din Canada, nu au răspuns la solicitările de a furniza date.
Peste 30.000 de persoane au murit prin intermediul sinuciderii asistate în Canada începând din 2016, dintre care mai mult de 10.000 în 2021, când legea a fost extinsă la persoanele ale căror decese nu erau "previzibile în mod rezonabil".
Chiar şi după modificarea legislaţiei, 98% dintre decesele asistate în 2021 au fost persoane considerate a fi aproape de moartea naturală, potrivit datelor Health Canada.
Exagerează Canada?
"Până acum, nimic din ceea ce văd nu sugerează că trebuie să ne facem griji că am mers prea departe", a declarat ministrul Lametti.
Procedura este disponibilă doar celor care beneficiază de serviciile de asistență medicală. Pentru a recurge la aceasta, canadienii au nevoie să întocmească o cerere scrisă şi de evaluări din partea a doi medici, dintre care cel puţin unul specializat în afecţiunea semnalată de solicitant, dacă acesta nu are o vârstă apropiată de vârsta decesului natural.
Procedura implică de obicei o injecţie administrată la domiciliu.
Lametti a declarat că guvernul federal ia în considerare recomandările unei comisii parlamentare de a permite şi "minorilor maturi" - persoane sub 18 ani considerate capabile să ia această decizie - să aibă acces la sinuciderea asistată şi să facă cereri anticipate pentru a obține acordul.
La 7 iunie, Quebecul a adoptat o lege care permite persoanelor să solicite în avans sinuciderea asistată. Cererii ar urma să i se dea da curs atunci când persoanele respective vor ajunge la un punct predeterminat de incapacitate din cauza bolii Alzheimer, de pildă, sau a unor afecţiuni similare.
Însă Georges L'Esperance, preşedintele Asociaţiei pentru dreptul de a muri cu demnitate (Dying With Dignity) din Quebec, a declarat că ar putea dura până la doi ani pentru ca această prevedere să intre în vigoare.
Dying With Dignity Canada a trimis aproape 10.000 de scrisori în acest an către oficiali guvernamentali care doresc să legalizeze cererile anticipate în toată Canada, a declarat purtătoarea de cuvânt Sarah Dobec.
Lametti nu a spus dacă guvernul federal - care este responsabil de modificările Codului penal - va contesta legea din Quebec în instanţă. În ceea ce priveşte minorii şi cererile în avans, el a spus că este nevoie de mai mult timp pentru a evalua opinia publică şi pentru a răspunde întrebărilor politice.
Ce va face Lisa Pauli
Pauli a abordat pentru prima dată ideea sinuciderii asistate cu psihiatra Justine Dembo în aprilie 2021.
Dembo a făcut parte dintr-un grup de experţi privind sinuciderea asistată şi bolile mintale care a prezentat un raport parlamentului canadian anul trecut. Ea face evaluări pentru sinucidere asistată, deşi pe Pauli o consulta pentru tulburare dismorfică corporală.
Pauli a încercat o multitudine de tratamente şi a fost spitalizată de două ori, dar spune că încă se gândeşte constant la ce a mâncat şi ce va mânca.
Dembo i-a spus lui Pauli că ar putea fi eligibilă pentru sinucidere asistată odată ce legea canadiană se va schimba.
"Ea a urmat tratamente de foarte bună calitate şi pur şi simplu nu au avut niciun impact", confirmă psihiatra.
Când Dembo evaluează persoanele pentru sinucidere asistată, tratează această chestiune ca pe "o ultimă soluţie" şi încearcă să afle dacă au primit tot ajutorul medical şi social disponibil.
Pauli spune că plănuieşte să facă cerere pentru sinucidere asistată odată ce va fi eligibilă.
Când Pauli a abordat pentru prima dată posibilitatea de a primi ajutor pentru a muri, mama ei, Mary Heatley, nu a putut accepta acest lucru.
"Mi-a tăiat răsuflarea. Pur şi simplu nu mi-am putut imagina că ea ar putea să nu mai fie în această lume", a declarat femeia într-un interviu. Dar Heatley a vorbit apoi cu fiica ei şi şi-a dat seama prin ce trecea.
"Pur şi simplu nu putea să conceapă încă 10, 20, oricât de mulți ani în acest fel, trăind cu această tulburare de alimentaţie", a precizat ea.
Și mai mulți oameni ar putea recurge la sinucidere asistată
Unii experţi medicali spun că doar boala mintală nu ar trebui să fie un criteriu pentru moartea asistată. Poate fi dificil să se determine dacă o boală mintală este cu adevărat iremediabilă, aşa cum cere legea, şi să se facă diferenţa între sinuciderea patologică şi o dorinţă raţională de a muri, spune Sonu Gaind, psihiatru şef la Sunnybrook Health Sciences Centre din Toronto.
"Nici măcar nu înţelegem biologia majorităţii bolilor mintale", precizează el.
Şase activişti au declarat că extinderea pentru mai multe patologii a sinuciderii asistate pune în pericol persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi fizice, cu venituri mici sau cu alte vulnerabilităţi.
"Cea mai mare teamă a mea este că recurgem la această soluție, fără ca înainte să fi investit timp, bani și alte resurse pentru a scoate din calcul toate motivele pentru care oamenii ar putea lua în considerare sinuciderea asistată", a declarat într-un interviu Michelle Hewitt, copreşedinte al grupului de lobby Disability Without Poverty (Dizabilitate fără Sărăcie).
Situațiile în care oamenii recurg la sinucidere asistată medical din cauza lipsei de susținere socială sunt "tragice", a declarat Lametti.
Dar "nu poţi obţine dreptul de a te sinucide prin asistență medicală doar pentru că te confrunți cu anumite provocări sociale sau economice. Dacă nu se încadrează în criteriile medicale specifice, nu pot avea acces", dă asigurări ministrul.
În timp ce numărul raportat de decese asistate potenţial problematice în Canada este scăzut, unii oponenţi ai sinuciderii asistate din alte regiuni folosesc experienţa ţării ca pe un exemplu de «așa nu», au declarat pentru Reuters persoane implicate în dezbaterile pe marginea subiectului din Marea Britanie.
"Canada este folosită în primul rând ca un argument împotriva noastră, nu ca un argument în favoarea noastră", a declarat Charles Falconer, un membru al Partidului Laburist britanic care susţine sinuciderea asistată pentru persoanele cu o boală în fază terminală.
"Într-un anumit sens este o pantă alunecoasă, pentru că au început cu bolile terminale şi au ajuns la bolile non-terminale şi la bolile mintale", recunoaşte politicianul britanic.
Editor : Andreea Smerea
