Ambasadorul Franței, despre protestele din România: Pentru mine este un semnal foarte puternic de maturitate
Cum v-aţi obişnuit cu România?
M-am obişnuit imediat, pentru că viaţa este foarte uşoară pentru un ambasador francez în România. Limbile sunt similare, România este o ţară francofonă. Şi pe de altă parte am avut deja şansa să trăiesc în această zonă a Europei şi m-am simţit niciodată străin.
Ce s-a schimbat în România de când aţi venit aici şi ce este în continuă schimbare în România?
Cred că în fiecare zi sunt lucruri care se schimbă. Nici nu trebuie să merg prea departe, ci doar pe strada mea, în cartierul meu din sectorul 1 al Bucureştiului, în 20 de luni, pentru că se fac 20 de luni de când sunt aici, străzile s-au schimbat, s-au deschis cafenele, au fost renovate anumite imobile. Aşa că vedem o efervescenţă. Ştiu că românii estimează că lucrurile nu se schimbă, pentru că nu se schimbă suficient de repede, dar eu cred că lucrurile se schimbă. Bineînţeles, sunt foarte multe de făcut. Şi mă gândesc în mod special la infrastructură.
Dacă vorbim despre infrastructură, la primul interviu pe care ni l-aţi acordat anul trecut, ne-aţi povestit despre o călătorie cu maşina, de aici din Bucureşti până la Braşov, care a durat patru ore. Vorbim despre o distanţă care s-ar fi putut parcurge în două ore. Credeţi că s-a schimbat ceva de anul trecut?
Din păcate pentru ruta auto dintre Bucureşti şi Braşov, nu. Dar sper că lucrurile vor evolua pentru că este de importanţă capitală pentru România. Este important să aveţi această autostradă, şi nu doar aceasta, sunt multe alte metode, care să permită să se ajungă rapid în anumite zone ale ţării şi de asemenea să traversăm Europa. Pentru că dacă privim acum avem nevoie de această traversare a Europei, pentru a ne apropia de Europa Occidentală mai rapid. Acest lucru este bun pentru călători, pentru turişti, dar şi pentru transportatorii de mărfuri. Investitorii francezi, în mod particular, au o nevoie tot mai mare de acest gen de transport, de această infrastructură mai rapidă, pentru a putea să exporte.
Ce cred investitorii francezi despre România, despre climatul de afaceri şi în general despre economie şi despre legile româneşti?
Cred că sunt mai multe elemente. În primul rând, România rămâne o piaţă interesantă pentru investitori. Nu este întotdeauna suficient să fie o ţară interesantă. Da, dar ei rămân aici. Sunt două surse de interes. Este în principal o piaţă internă care nu este matură, unde sunt încă multe perspective de dezvoltare. Şi apoi mai sunt mai multe poziţionări ale României într-un spaţiu mai mare al geopoliticii. Acestea sunt motive bune. Din păcate sunt încă aspecte negative care frânează poate astăzi investiţiile. Şi le-aţi invocat puţin chiar dumneavoastră. Vorbesc despre predictibilitate, despre schimbare. Dar acest lucru este valabil în toate ţările. Îl accepţi greu când eşti investitor, dar regulile se schimbă în timpul jocului.
Cum arată o piaţă matură?
O piaţă matură este o piaţă care este saturată în anumite domenii. Sunt deja astfel de pieţe şi în România. Piaţa telefoniei mobile probabil are deja 110%. Dar dacă privim la piaţa de electricitate, sau la cea a apei potabile, mai sunt încă 20% dintre români care nu au apă la la robinet, sau care nu au electricitate, sau care nu au infrastructură. Ştim că sunt foarte multe dintre drumurile din România care nu sunt asfaltate. Vedeţi, toate acestea sunt elemente de maturitate care pentru România sunt încă nerezolvate, dar care se pot rezolva foarte foarte repede, începând din momentul în care avem bani de investiţii. Iar aceşti bani există datorită fondurilor europene, au fost şi fondurile structurale. Iar România are şansa să aibă acest carburant care să îi permită creşterea şi pe care trebuie să îl utilizeze foarte repede pentru a ajunge la un nivel bun al infrastructurii.
Pare că opinia publică din România începe să fie vocală. Sunt proteste de mai multe săptămâni deja, de luni. Cum vedeţi societatea civilă din România? Este matură?
Pentru mine este un semnal foarte puternic de maturitate, legat de chestiuni existenţiale pentru viitor, pentru mediu, pentru statul care are grijă de copiii săi. Am mers să văd ce se întâmplă la aceste manifestări. Am fost să îi văd pe cei care manifestau. A fost foarte interesant. Sunt oameni tineri, este un public care duminica este format din părinţi şi copii. Deci putem spune că am depăsit de preocupările de bază: trebuie să mâncăm, trebuie să ne îmbrăcăm, să ne creştem copiii. Sunt preocupări mai, nu ştiu foarte bine cum să spun, nu este foarte grav, nu sunt diplomat, ştiţi deja. Sunt preocupări care sunt „de lux”: mediul, dezvoltarea durabilă şi insist să spun că atunci când am vorbit cu aceşti oameni la manifestări, când am discutat cu oamenii din Apuseni, pentru că am fost şi acolo, era într-adevăr vorba despre „ce voi lăsa copiilor mei? ce teritoriu le voi lăsa? în ce stadiu? am dreptul să distrug ceea ce ar trebui să fie moştenirea lor? am dreptul?” Şi găsesc că acesta este un semn bun.
Dacă vorbim despre societate, de când există Uniunea Europeană, integrarea populaţiei rome este mereu o problemă. În România, în Ungaria, se pare că şi în Franţa. Ce putem să facem cu această integrare? Este doar o chestiune legată de bani, de politică, de voinţă politică, poate de voinţa romilor? Cum vedeţi dumneavoastră această problemă?
Este o chestiune foarte complicată, care merită un răspuns lung. În primul rând nu cred că este o chestiune legată de bani. Ar fi prea simplu. Este în primul rând o chestiune legată de evoluţia mentalităţii. Din partea cui? Din partea tuturor. Acum vorbim despre România, dar putem vorbi despre acelaşi lucru în Franţa. Dar pentru România este un subiect greu. Când vorbesc cu diverşi oameni, realizez mereu că românii au o problemă cu acceptarea faptului că romii sunt români, iar romii au de asemenea o problemă în a accepta că sunt români. Deci problema este legată de traiul în comun. Cum să trăim împreună? Cum să ajungem la sentimentul de apartenenţă la ceva comun? Şi aceasta este, e adevărat banii pot ajuta, dar este o problemă de evoluţie mentală şi a imaginii pe care o avem despre noi şi despre alţii. Soluţiile le cunoaştem, este simplu, simplu de zis. Este în primul rând o problemă de educaţie, trebuie să ajungă toţi la un nivel de educaţie suficient ca să poată avea un loc de muncă, un acoperiş deasupra capului, un loc unde să locuiască. Sunt aceste criterii care trebuie atinse şi este simplu de spus, dar complicat de realizat, pentru că sunt etape de parcurs. Dacă luăm educaţia, pentru că este mereu un subiect bun. În ultimii 10 ani sistemul de educaţie român a pierdut un milion de elevi, din cauza demografiei, din cauza faptului că au plecat în străinătate. Când călătoresc în România, şi ştiţi că eu călătoresc mult, urmăresc aceste şcoli, privesc aceste şcoli, sunt efective, sunt elevi. România poate avea un sistem de educaţie care ar putea să fie foarte performant. Ar putea crea elite, cei mai buni fizicieni, cei mai buni matematicieni. Poate să creeze un sistem care ştie să fie eficace, dar din păcate minoritatea romă nu frecventează şcoala, abandonează şcoala, sau părinţii lor consideră că este mai bine să nu îi ducă la şcoală pentru că estimează că este mai bine să îi trimită la muncă, sau să cerşească. Deci încă o dată, nu este o chestiune legată de bani. Este o chestiune de evoluţie a mentalităţii unora şi altora şi puteţi transpune acest lucru la nivel european pentru că da, este un subiect care este românesc pentru România, dar şi unguresc pentru Ungaria şi care este european până la urmă.
Parţial şi din această cauză, dar imaginea României nu este cea mai bună în Franţa acum, cu toate acestea sunt mulţi francezi care vin în România şi locuiesc şi muncesc aici. Se poate îmbunătăţi imaginea României cu ajutorul celor care trăiesc aici şi merg în Franţa şi le povestesc altora?
Bineînţeles. Eu spun mereu că este o mare diferenţă între oamenii care vin în România, pe care îi cunosc la aeroportul Otopeni şi cei care pleacă de pe aeroportul Otopeni. Este o lume complet diferită, pentru că este într-adevăr o imagine urâtă a României, sunt stereotipuri, sunt şi caricaturi care sunt transmise des prin media, îmi pare rău să spun lucrul acesta, dar cred că trebuie să încercăm de fiecare dată, în primul rând, să restabilim adevărul şi să restabilim adevărul despre această ţară prin a explica bogăţia lor, bogăţia relaţiilor fraco-române, care este plină de lucruri pozitive şi în al doilea rând este foarte simplu: să facem un scop ca un număr mare de francezi şi de alţi străini să vină aici să vadă realitatea acestei ţări şi când pleacă, de câte ori întâlnesc pe cineva în avionul pentru Paris îi spun: şi acum fiţi şi dumneavoastră ambasadorul României. Explicaţi din perspectiva dumneavoastră ce aţi văzut.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
