Partidul lui Erdogan ar putea fi forţat să formeze o coaliţie cu un partid naţionalist, ceea ce ar influenţa puternic măsurile economice ale guvernului. Sau, într-un caz extrem, Erdogan ar putea ajunge lider al opoziţiei, ceea ce ar complica lucrurile şi mai tare.
Înaintea alegerilor de duminică din Turcia, investitorii sperau ca Partidul Justiție și Dezvoltare, înființat de Recep Erdogan, va câștiga suficiente voturi cât să rămână la guvernare și, în același timp, suficient de puține voturi cât să nu îi poată conferi președintelui puteri sporite. Însă scenariul ideal pentru piețe nu s-a adeverit. Partidul lui Erdogan a obținut un rezultat mult sub așteptări și a pierdut majoritatea parlamentară după mai bine de un deceniu.
Imediat după deschiderea piețelor, efectul alegerilor s-a simțit puternic, luni, în cursul dolar/liră care a ajuns la cel mai ridicat nivel din istorie. Temerea investitorilor este că instabilitatea se va menține pe termen lung. Partidul președintelui Erdogan a anunțat că va accepta intrarea în opoziție, dacă celelalte trei grupări care au intrat în Parlament, una moderată, una naționalistă și una kurdă, vor reuși să facă o coaliție de guvernare.
Însă cel mai probabil scenariu este ca Partidul Justiție și Dezvoltare să rămână la putere într-o coaliție care ar putea cuprinde partidul naționalist. Riscul este ca noul guvern, bicolor, să combine vechile reforme cu noi măsuri, mult mai populiste.
Această incertitudine politică vine într-o perioadă în care economia Turciei a început să piardă din forţă. A crescut anul trecut cu doar 2,9%, mult sub evoluția din 2010 și 2011.
Problemele economice ale Turciei sunt structurale și, potrivit unei analize realizate de publicația britanică The Telegraph, o parte din vină o are tocmai președintele Recep Erdogan. Acesta a fost premier între 2003 și 2014 și, cu toate că în primele sale mandate a reușit să implementeze reforme sănătoase, în ultimii ani s-a concentrat mai mult pe întărirea puterii sale politice.
Multe reforme au fost abandonate, piața muncii continuă să fie inflexibilă, iar programele de protecție socială sunt mult prea generoase. Aceste dezechilibre au redus investițiile străine în ultima perioadă, iar dispariția lor nu a putut fi compensată de proiectele de infrastructură ale statului.
Sunt însă și voci care spun că tocmai din aceste motive Turcia are nevoie de un guvern de coaliție, care, pe lângă unele măsuri mai puțin potrivite, ar putea aduce și o diminuare a forței politice a partidului care conduce țara de 12 ani.