Victoria așteptată a Partidului Laburist în alegerile parlamentare britanice din 4 iulie dă speranței administrației orașului Londra că va putea să obțină o renegociere a acordului Brexit pentru a-i permite accesul la piața europeană, din care Marea Britanie s-a autoexclus ca urmare a ieșirii din blocul european.
Politico scrie că elemente ale guvernului laburist „din umbră” intenționează să îmbunătățească relația Regatului cu Uniunea Europeană, mai ales în ce privește relațiile comerciale.
Rachel Reeves, propunerea laburistă pentru ministerul finanțelor britanic va avea, astfel, două opțiuni – să obțină prin diplomație o relație euro-britanică favorabilă sau să readucă în prim-plan abordarea Regatului de a discuta separat cu țările blocului, în principal cu cele care încă au atitudini prietenoase față de acesta.
Până acum, însă, blocul european s-a dovedit remarcabil de unit în a combate încercările britanicilor de a renegocia și de a obține inițiativa în relația comercială cu UE, ca pe baza tratatului lui Boris Johnson, nu include și serviciile financiare.
Londra este încă, la ani de la finalizarea Brexit, încă complet ruptă de piețele europene, însă de la anunțul alegerilor speră că situația sa s-ar putea îmbunătăți. Este improbabil, însă, că lucrurile se vor îmbunătăți rapid pentru capitala britanică.
„Se pot face pași incrementali”, a declarat un diplomat european, sub rezerva anonimatului.
O reconfigurare a relației Regatului cu Uniunea
Politicile actuale și situația politică de la Bruxelles ar putea să nu fie neapărat favorabilă pentru Reeves și pentru laburiști – blocul european se îndreaptă într-o direcție mai protecționistă în ultima vreme, în condițiile în care vrea să-și reconstruiască propriile piețe financiare și să ridice bariere financiare pentru a-și proteja electoratul tot mai îndreptat spre populism și extremism de dreapta.
În ce privește serviciile financiare, acolo unde Londra speră să obțină niște „concesii”, Comisia Europeană este cea care deține controlul și decide unilateral care sunt zonele financiare unde poate permite accesul britanicilor.
Reeves ar putea, astfel, să construiască încet dar sigur și să asigure un progres limitat care să ducă spre o renegociere de anvergură ceva mai mare.
Există, totuși, și opțiune mai concretă – acțiunile Franței din interiorul UE de a consolida piețele de capital se confruntă cu o opoziție semnificativă. Franța a amenințat inclusiv să meargă mai departe fără unanimitate și cu un grup mai mic de țări dacă nu obține consensul.
Marea Britanie ar putea să profite de aceste tensiuni și să abordeze separat țările iritate de această inițiativă.
Pentru unele țări, deși o astfel de decizie ar provoca furia Comisiei, legăturile mai apropiate cu Regatul Unit ar fi mutual benefice – ar putea aduce noi investiții fără să forțeze companii să se mute fizic de o parte sau de alta a graniței.
Modelul elvețian
Există și un alt acord al UK cu o țară terță care ar putea să fie model pentru viitoarea relație euro-britanică – cel cu Elveția.
Acordul de la Berna, semnat în decembrie anul trecut, este bazat pe conceptul „recunoașterii mutuale”, prin care ambele părți s-au pus de acord că legislația lor din domeniul financiar e suficient de similară pentru a permite o „circulație” a finanțelor între granițele țărilor.
Visul administrației londoneze de ani de zile este obținerea unui astfel de acord cu Uniunea Europeană – prin care părțile sunt de acord asupra rezultatelor chiar dacă nu urmează aceleași reguli.
Anterior, această discuție a fost caracterizată drept inacceptabilă la Bruxelles. De această dată, însă, capitala britanică are un acord comercial care dovedește că un astfel de sistem poate să funcționeze.
Editor : Adrian Dumitru
