Istanbul, orașul nr 1 al Turciei, e printre metropolele cu cel mai mare risc seismic din lume. Motivul: stă în imediata apropiere a faliei nord-anatoliene, punctul de întâlnire a două plăci tectonice. Sunt condițiile ce au au provocat mari catastrofe în trecut. În 1999, au murit mii de oameni într-un cutremur violent, de intensitate IX pe scara Mercalli, care a avut loc în toiul nopții. Cu o magnitudine de moment de 7,6, s-a produs la o adâncime de numai 15 km. Irfan Erdem, care și-a pierdut atunci familia și vecinii, se teme că dezastrul ar putea lovi din nou, cu la fel de multe pierderi de vieți și pagube materiale. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.
Ori de câte ori îi este dor de familie, Irfan Erdem vine aici, la monumentul din Yalova, lângă Istanbul, care comemorează victimele cutremurului din august 1999. Mii de nume sunt gravate în marmură. Inclusiv ale unor rude ale lui Erdem.
„Mi-am pierdut mama, tatăl și sora. Au pierit toți. A fost un dezastru cumplit. Doar câțiva dintre cei care locuiam în clădire am supraviețuit. Soția mea, fiica noastră și încă una sau două familii. Doar în blocul nostru au murit în jur 40 de oameni”, povestește Irfan Erdem.
Este expusă și o fotografie care arată catastrofa din acea noapte. În poză apare Irfan - după ce reușise să scape de sub dărâmături.
„M-am târât afară. Nu mai știam unde sunt și cum am reușit să mă strecor printr-o mică deschizătură. Apoi m-am întors să-mi salvez soția și copilul”, povestește Irfan.
Un dezastru este iminent la Istanbul
17 August 1999. Cutremurul a făcut peste 18.000 de morți în zonă. Sute de mii de clădiri prăbușite sau avariate grav. Era dureros de evident că Istanbulul nu era pregătit pentru un seism atât de puternic.
După mai bine de 20 de ani, orașul s-a extins mai rapid decât multe altele din lume.
Au fost introduse reguli stricte de construcție și se presupune că toate clădirile noi sunt rezistente la cutremure. Dar majoritatea celor mai vechi nu sunt.
Geologul Șükrü Ersoy avertizează de câțiva ani asupra unui dezastru iminent. Istanbulul se află pe falia nord-anatoliană, care se întinde de-a lungul graniței dintre două plăci tectonice care se ciocnesc provocând o acumulare periculoasă de energie. Datele arată că în ultimele decenii, cutremurele s-au apropiat de Istanbul.
„Riscul unui cutremur mare în Istanbul și în jurul său este o amenințare pentru securitatea națională. Va fi absolut devastator; mulți oameni vor muri. [...] Aud discuții despre dacă se va produce un astfel de cutremur. Dar nu asta e problema. Se va produce, e o certitudine. Trebuie să reducem riscurile acum!”, spune Sükrü Ersoy, geolog.
Un soi de nepăsare generală
În februarie, aici, în districtul Kadiköy din Istanbul, era simulată o situație de urgență. Instructorul Cenk Tankal îi învață pe copiii din școlile primare cum să se comporte în caz de cutremur. Cursul lui nu este obligatoriu, toți vin voluntar.
„Mi-e teamă de cutremure. Sunt foarte îngrijorată că s-ar putea întâmpla ceva cu familia mea”, spune o elevă.
Am prins un cutremur în timp ce eram la școală. Am ieșit în curte cu profesorul nostru și am așteptat până a trecut”. povestește un elev.
Punctul culminant al acestui curs: câteva minute în simulator. Aici, elevii ajung să experimenteze cum se simte un cutremur cu magnitudinea 6,7. Pentru copii, exercițiul este amuzant - cam ca o excursie într-un parc de distracții. Pentru instructorul lor, este o contribuție importantă la controlul dezastrelor, care ar putea ajuta la salvarea de vieți. I-ar plăcea ca în Istanbul să existe mai multe oferte pentru astfel de sesiuni de pregătire.
„Uneori, cred că noi, în Turcia, luăm în serios cutremurele doar după ce au avut loc. În acest moment, Istanbul nu este pregătit - indiferent dacă este vorba despre pregătirea pentru gestionarea situațiilor de urgență sau despre siguranța construcțiilor”, spune Cenk Tankal, instructor.
Irfan Erdem, care a supraviețuit cutremurului din Yalova, este de acord. Cu douăzeci de ani în urmă, când fotografia sa era tipărită pe primele pagini, mulți oameni din Turcia erau speriați. Dar amintirile se estompează, constată el. Și crește un soi de nepăsare generală.
„Mi-am pierdut familia. Viața mea nu va mai fi niciodată la fel. Problema este: dacă nu ai trăit niciodată o astfel de experiență, nu vei înțelege ce se întâmplă. De aceea sunt atât de puțini cei care se gândesc la iminența unui cutremur”, spune Irfan Erdem.
Numele de pe o piatră memorială sunt singura amintire a lui Irfan Erdem despre părinții și sora lui. Acum speră că alții vor fi cruțați de o soartă similară.
Editare web: Luana Păvălucă