Video Exclusiv Generalul american Ben Hodges: „Am fost naivi în înţelegerea modului în care funcţionează Kremlinul”
Marea Neagră este o graniță filosofică între democrațiile liberale și autocrații, spune fostul comandant al trupelor americane în Europa, generalul Ben Hodges, într-un interviu pentru Digi24. Tocmai de aceea, el crede că o strategie de securitate la Marea Neagră poate ajuta fiecare țară din regiune în mai multe privințe. În măsura în care toată lumea este de acord cu o serie de reguli și are interesele naționale protejate, aceasta pare să fie cea mai bună soluție de menținere a păcii pe termen lung, în acest punct care face diferența dintre valorile Vestului și cele rusești.
„Am fost naivi în înţelegerea modului în care funcţionează Kremlinul. Efortul nostru de bună-credință, de respectare a Actului fondator NATO-Rusia și de a nu avea baze permanente în zonă nu a dat roade. A fost o invitaţie pentru Rusia, aşa că acum trebuie să ne trezim şi să realizăm cu cine avem de-a face”, spune fostul comandant al trupelor americane în Europa, generalul Ben Hodges, în interviul pentru Digi24. Soluția ar fi dezvoltarea unor baze permanente în locuri precum România, Polonia, țările baltice, alături de elaborarea unei strategii de securitate pentru Marea Neagră. Iar Turcia ar avea un rol foarte important într-o decizie ca aceasta, arată generalul (r) Ben Hodges.
Cristina Cileacu: Dle. general Hodges, să vorbim despre regiunea Mării Negre, care este întotdeauna locul de concurență între Rusia și Occident. Este o greșeală că până de curând această zonă nu a fost, să zicem, în centrul atenției?
Generalul (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa: Da, asta este o mare greșeală și plătim prețul acum, că Occidentul, nu doar Statele Unite, dar cred că cea mai mare parte a Europei de Vest nu au apreciat pe deplin semnificația strategică a regiunii Mării Negre, ca un bastion împotriva Iranului și extremismului islamic, ca un loc în care trebuia să concurăm cu Rusia pentru a preveni folosirea Mării Negre pentru exportul de violență în Siria și Africa, dar și pentru dezvoltarea economică. Adică, există atât de mult potențial în regiunea Mării Negre care nu este atins în acest moment și cred că trebuie să ne ocupăm de asta.
De ce ar fi nevoie de o strategie pentru Marea Neagră
Cristina Cileacu: Securitatea Europei este configurată din această regiune. Putem spune că Rusia consideră această regiune ca propria sa sferă de influență, nu este pregătită să renunțe la ea. Și, desigur, vedem presiunea din partea Rusiei. Ce ar trebui să includă strategia de securitate a Mării Negre?
Ben Hodges: Ai dreptate și sunt de acord cu tine atunci când subliniezi faptul că pentru Rusia, Marea Neagră este atât de importantă în toate diferitele conflicte înghețate din Caucaz, evident, Georgia, Armenia, Azerbaijan, Transnistria, Ucraina, toate acestea se află în regiunea Mării Negre, la periferia estică și sudică a Rusiei. Și, desigur, putem extinde acest lucru şi să includem şi Belarus, care cred că va fi centrul real de atenție aici în următoarele câteva săptămâni. Aşa că ar trebui, desigur, să ne ridicăm la acelaşi nivel, strategia noastră ar trebui să abordeze problemele diplomatice și juridice legate de apele internaționale, respectul față de frontierele teritoriului suveran și zonele economice exclusive etc. De asemenea, ar trebui să sublinieze dezvoltarea economică. Cred că Georgia, de exemplu, ar trebui dezvoltată ca poartă între Europa şi Eurasia. Și dacă acest lucru devine adevărat, atunci România ar beneficia în mod semnificativ pentru că, în ordinea firească, lucrurile ar deveni aglomerate şi pentru portul Constanţa și ar exista mult trafic şi pe cursul Dunării, care ar duce la dezvoltarea ulterioară a regiunii. Și, desigur, acest lucru ar impulsiona dezvoltarea mai rapidă a rețelelor feroviare și de autostrăzi. Deci, dezvoltarea economică. Acest lucru ar avea un impact foarte mare pentru toţi cei din regiunea Mării Negre, astfel încât trebuie o strategie care s-ar concentra asupra acestui lucru, dar s-ar concentra şi asupra Turciei, pentru că trebuie să reparăm relaţia cu aliatul nostru turc. Ceea ce face Marea Neagră să fie specială, desigur, sunt strâmtorile care leagă Marea Neagră de Marea Mediterană. Şi cred că am permis ca relaţia noastră cu Turcia să ajungă într-o stare proastă. Din fericire, România a fost un aliat foarte important în ceea ce privește asigurarea accesului și a capacităţilor în regiunea Mării Negre.
Cristina Cileacu: Dle General Hodges, cine va începe discuţia despre Strategia de Securitate a Mării Negre. Care ţară?
Ben Hodges: Cred, desigur, că țările din Marea Neagră ar trebui să colaboreze foarte strâns să vorbească despre comerț, despre schimbul de informații, despre cooperarea în materie de securitate, despre dezvoltarea economică, acest coridor economic est-vest, din România până în Georgia, care ar include, desigur, Ucraina. Sunt multe de făcut pe plan intern și să fiu sincer, cred că aliații și prietenii noștri din regiunea Mării Negre trebuie să facă o treabă mult mai bună să-şi coordoneze vocea la Washington și la Bruxelles, ca să crească gradul de conștientizare cu privire la semnificația strategică. Dar, din păcate, ceea ce se întâmplă este că majoritatea națiunilor de zonă tind să meargă singure la Washington și la Bruxelles, astfel nu este același impact ca atunci când toate vocile lucrează împreună. Și există motive diferite pentru asta. Dar asta cred eu. Cred că acum, interesant, din cauza crizei din Ucraina și din jurul Ucrainei, milioane de oameni sunt acum conștienți de Marea Neagră. Milioane de oameni mai aud despre Montreux. Milioane de oameni își dau seama ce face Rusia acolo. Poate că aceasta este o oportunitate pentru naţiunile Mării Negre să sublinieze de ce sunt importante din punct de vedere strategic pentru Statele Unite. Dar, de asemenea, este o oportunitate pentru Statele Unite să recunoască că asta nu este o problemă care se va rezolva de la sine. Rusia va continua să facă ceea ce face, pe termen lung: pune presiune pe Ucraina, pune presiune pe Georgia, ca un boa constrictor, până când Ucraina se prăbușește. Cred că acesta este scopul şi Statele Unite trebuie să preia conducerea aici.
Turcia, o cheie pentru a pune presiune pe Rusia la Marea Neagră
Cristina Cileacu: Diplomația trebuie să se ocupe de acest lucru, precum și partea militară. Dar în cazul diplomației sau într-o negociere, sunt multe nuanțe de gri, foarte multe nuanțe de gri. Deci, care sunt nuanțele de gri la Marea Neagră? Care sunt cele mai dificile puncte de negociat, când vine vorba de protejarea interesului tuturor în Marea Neagră?
Ben Hodges: În primul rând, respectarea dreptului internațional și respectarea suveranității, acestea sunt chestiuni critice, iar Rusia încalcă în mod obișnuit dreptul internațional și arată lipsa de respect față de suveranitatea prin utilizarea forței, ocuparea Crimeei, evident sprijinul său pentru așa-numitele republici separatiste în Donbas, dar şi această închidere frecventă sau utilizarea unor porţiuni mari din regiunea Mării Negre pentru o exerciții de antrenament cu foc deschis, de exemplu. Asta arată o lipsă totală de respect faţă de România, faţă de Ucraina şi alte ţări din regiune, pentru că ei (rușii - n.r.) nu simt nicio presiune, nu plătesc niciun preţ atunci când fac asta. Într-un fel, naţiunile Mării Negre, inclusiv Turcia, trebuie să găsească o cale să pună presiune asupra Moscovei, ca să arate mai mult respect faţă de lege. Ştii, Rusia are în mod clar zero respect faţă de Ucraina la Marea Azov şi chiar dacă vorbim despre ape interne, internaţionale, există un acord. Este necesară găsirea unor modalităţi de presiune asupra Kremlinului ca să se ridice la înălţimea dreptului internaţional şi a acordurilor pe care le semnează. Asta este, cred, una dintre cele mai mari provocări pe care le avem.
Între timp, trebuie să ne dăm seama cum facem să luăm iniţiativa, pentru că acum reacţionăm cu toţii la ceea ce spune sau face Kremlinul. Ei sunt cei care setează tempo-ul. Ei sunt cei care aleg unde să se aplice presiune. Şi în schimb, dacă adunăm populaţia, puterea economică sau puterea militară sau puterea diplomatică a tuturor naţiunilor UE şi NATO, plus partenerii facem ca Rusia să pară un pitic. Dar este incapacitatea noastră să lucrăm împreună la aceste lucruri, care permit Rusiei să respingă tot ce spunem noi. Deci aici trebuie să ne dăm seama cum obţinem iniţiativa. Cred că asta include şi Turcia să exercite mai multă autoritate asupra strâmtorilor turceşti atunci când Rusia încalcă Convenția Montreux sau ameninţă alte ţări din Marea Neagră, Turcia are autoritatea să facă ceva în legătură cu asta. Dar turcii trebuie să aibă încredere că toți ceilalți, Europa, SUA îi va proteja împotriva răzbunării ruseşti.
Cel mai bun răspuns în fața unei agresiuni
Cristina Cileacu: Chiar și președintele Putin admite că puterea NATO este mult mai importantă decât puterea militară a Rusiei. Dar Occidentul nu a făcut prea multe când Putin a anexat ilegal Crimeea. A fost aceasta o altă greșeală a Occidentului? Pentru că suntem conștienți de faptul că istoric, Rusia răspunde la răspunsuri mai puternice.
Ben Hodges: Ai dreptate, a fost o greşeală din partea noastră, similară eşecului nostru după ce au invadat Georgia, să ne trezim şi să realizăm, să ne amintim cu cine ne confruntăm. În schimb, chiar și după 2008, am continuat să ne reducem capacităţile. Statele Unite şi-au redus capacităţile în Europa, germanii și-au redus capacităţile, Țările de Jos şi-au redus capacităţile și Regatul Unit şi-a retras trupele de pe continent.
Cristina Cileacu: Acum s-au întors.
Ben Hodges: Da, asta este ideea: toţi trebuie să ne întoarcem acum, pentru că am fost naivi în înţelegerea modului în care funcţionează Kremlinul. Cred că unul dintre rezultatele crizei actuale va fi exact opusul a ceea ce şi-a dorit Kremlinul: mult mai multe trupe NATO, mult mai aproape de Rusia. De fapt, cred și trebuie să recunosc, mi-am schimbat propria gândire în acest sens. Cred că vom vedea dezvoltarea unor baze permanente în locuri precum România, Polonia, țările baltice, dacă aceste țări doresc asta, - și au fost de acord cu asta -, atunci mi-aș putea imagina ceva care arată ca nişte baze permanente pe flancul estic al NATO, pentru că în mod clar, efortul nostru de bună-credință, de respectare a Actului fondator NATO-Rusia și de a nu avea baze permanente în zonă nu a dat roade. A fost o invitaţie pentru Rusia, aşa că acum trebuie să ne trezim şi să realizăm cu cine avem de-a face.
Putin folosește tehnica „boa constrictor”. Ben Hodges: Nu sunt convins că va fi un asalt masiv în Ucraina
Cristina Cileacu: Dar chiar și în criză actuală, Vladimir Putin insistă că negocierile sale cu NATO și Statele Unite nu se referă la Ucraina. El spune în mod repetat asta. Dacă NATO îşi va dezvolta bazele aici, cum va reacţiona Vladimir Putin?
Ben Hodges: Desigur, vor fi plângeri și amenințări. Nu este o decizie simplă să facem asta, trebuie să continuăm să lucrăm împreună. Şi sunt impresionat de modul în care administraţia Biden îşi duce eforturile diplomatice. Nu ne-am văzut (n.r. - pe noi, americanii) lucrând atât de asiduu din 1995 și de la Acordul de Pace de la Dayton. Am început împreună, va trebui să continuăm aşa.
Turcia are un rol foarte important într-o decizie ca aceasta. Posibilitatea de a trage Kremlinul la răspundere pentru ceea ce face devine reală doar dacă Kremlinul vede toate cele 30 de naţiuni ale Alianţei lucrând împreună. Și asta înseamnă că diplomația joacă un rol critic, dar trebuie susținută de hotărâre și capacităţi reale. Eu sunt 100% în favoarea continuării dialogului cu Rusia și nu sunt de acord cu evaluarea că războiul este inevitabil. Cu siguranță toate piesele sunt în poziţia să se facă asta, dar cred că Rusia este mai interesată de crearea uniuni statale cu Belarus, că se folosesc de această situație oribilă să facă asta pentru că știu că Europa nu va plânge că Lukașenko a dispărut.
Nu sunt convins că va fi un asalt masiv în Ucraina, în parte pentru că nu este fezabil. Și nu sunt sigur că trebuie să facă asta, dacă își pot atinge scopul de a băga în colaps guvernul ucrainean și prăbușirea economiei ucrainene, folosind forțele rusești, armata și marina ca un boa constrictor care striveşte Ucraina. Și dacă se prăbușește, Ucraina este un stat eșuat, nu poate adera la UE, nu poate adera la NATO. Putin obţine ceea ce vrea, fără nici o invazie, fără sancţiuni. Este prin presiunea tuturor acestor trupe acum. Știi, sunt rapoarte care vin astăzi din Rusia că începe să retragă o parte din soldați. Vom vedea. Ne amintim anul trecut, aprilie anul trecut, când ministrul Şoigu a spus că exerciţiile militare s-au terminat, ne întoarcem cu toţii la cazarmă şi bineînţeles că nu s-au întors. Dacă este un început al unei retrageri, asta ar putea fi o veste bună. Dar hai să așteptăm și să vedem dacă de fapt se retrag. Pentru că ceea ce îmi imaginez este că presiunea asupra Ucrainei va continua cu scopul să distrugă economia Ucrainei, care este în continuare un obiectiv pentru Kremlin.
Politica ușilor deschise nu se negociază
Cristina Cileacu: În toată această criză, drumul Ucrainei spre NATO pare mai îndepărtat decât era deja. Același lucru este și cazul Georgiei. NATO desigur păstrează politica uşilor deschise, dar apoi, din nou, este NATO pe termen lung capabil să atragă mai multe ţări ca să devină membre sau este mai bine pentru NATO să lucreze cu parteneri care au aceleaşi valori?
Ben Hodges: Cred că a fost important ca toți aliații să înceapă împreună să susţină politica ușilor deschise. Acesta este un principiu nu pentru extinderea NATO, ci principiul națiunilor care îşi fac propriile alegeri suverane, fără ca altcineva să facă alegeri pentru ele. Cred că acesta este un principiu important și sunt mândru că Alianța a rămas unită în acest sens. Acum, evident, cred că într-o zi aș dori, știu că aș dori să văd Georgia și Ucraina devenind parte a NATO, dar acest lucru nu se va întâmpla prea curând. Aşa că hai să nu stricăm acest lucru. Ţinem uşa deschisă, protejăm principiul. Dar, între timp, Statele Unite ar trebui să lucreze zi și noapte cu Ucraina și cu Georgia ca să construiască o relație bilaterală normală, ca să ajute ambele țări să își continue calea către democrația liberală, spre dezvoltarea economică și facă parte din structura de securitate a regiunii Mării Negre, ceea ce înseamnă că trebuie să avem o strategie pentru regiunea Mării Negre. Problema este dacă ar trebui sau nu să fie membri, ci cum vrem să arate regiunea? Ce este mai bine pentru toată lumea: securitatea și prosperitatea economică. Acestea trebuie să fie în atenţia noastră.
Marea Neagră nu este un lac rusesc, dar avem nevoie de Rusia
Cristina Cileacu: Dle general Hodges, unde este locul Rusiei în această strategie a Mării Negre, pentru că Rusia este, de asemenea, o țară prezentă la Marea Neagră?
Ben Hodges: Da, cu siguranţă. Și cred că este o declarație corectă că preocupările legitime de securitate ale Rusiei, desigur, ar trebui luate în considerare. În caz contrar, vom „invita” problemele să fie aici pentru totdeauna. Dar cred că preocupările legate de securitate despre care vorbesc sunt mult, mult supraevaluate şi de fapt, nu sunt legitime. Cred că Rusia se teme de faptul că are o Ucraină la graniţa sa care devine prosperă şi liberă şi apoi oamenii din Rusia încep să întrebe: „Cum rămâne cu noi?” Dar Rusia este o țară uriașă, ruşii sunt un popor grozav, avem nevoie de ei ca parte a soluțiilor pentru toate problemele majore cu care ne confruntăm, fie că este vorba de climă, terorism, extremism islamic și multe alte probleme, găsirea unei căi în care ei (n.r. ruşii) sunt din nou un membru responsabil al comunității globale. Acesta ar trebui să fie scopul nostru.
Cristina Cileacu: Ultima întrebare se referă la Turcia, pentru că aţi menţionat-o des. Nu este Turcia mult mai interesată, să spunem, de partea sa sudică, vorbesc despre Marea Mediterană, desigur, și mai puțin la Marea Neagră?
Ben Hodges: Cred că este o întrebare foarte bună. Știi, am vorbit cu un ofițer superior turc odată și l-am întrebat ce mai face? Şi el a răspuns: „Mă trezesc dimineaţa, am Rusia la nord, Iran, Irak, Siria la sud, Balcanii la vest şi Caucaz la est. Este o vecinătate dată naibii!” Astfel, desigur, Turcia ar dori probabil să aibă încredere că interesele sale nordice la Mărea Neagră sunt în siguranţă sau măcar că nu sunt ameninţate, astfel ca să-şi poată concentra atenţia asupra ameninţărilor foarte importante pe care le au din partea organizaţiilor teroriste, fie că este vorba de PKK şi YPG sau ISIS, la sud. Și, desigur, Turcia este pentru Occident prima linie împotriva Iranului şi a extremismului islamic. Aşa cred eu. Abordarea Turciei a fost, în general, „să nu zguduie barca”, să menţină statu quo-ul în Marea Neagră, să se concentreze în sud şi pe aliatul NATO al Turciei, Grecia. Nu putem nega că nu există mereu fricţiuni acolo şi potenţial pentru conflict. Slavă Domnului pentru NATO, în caz contrar, probabil ar fi fost un război. două sau trei până acum. Eu cred că orice strategie pentru noi trebuie să pună ca prioritate repararea relaţiei cu Turcia. Trebuie să fie Turcia-USA la nivelul 2.0, reconstruirea încrederii. Şi nu vreau să scuz deciziile proaste ale regimului Erdogan, spun doar că este prea important ca să nu reparăm relația.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
