Franța a fost cel mai aprig lovită în Europa de atacuri teroriste. În urmă cu cinci ani, la 13 noiembrie 2015, 130 de oameni mureau într-un multiplu atac islamist. Teroriștii au intrat în sala de spectacole Bataclan din Paris și au împușcat mortal zeci de tineri veniți la un concert. Franța nu a depășit niciodată șocul acelei tragedii. Însă doi bărbați au fost uniți pentru totdeauna de acel atentat. Pentru mulți francezi e remarcabilă lupta lor contra urii și pentru promovarea reconcilierii. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.
Franța a suferit o traumă națională: atacul de la Bataclan. 90 de spectatori ai unui concert, majoritatea tineri, au fost uciși brutal în inima Parisului de un comando de teroriști islamiști. Unul dintre atacatori era Samy Amimour, în vârstă de 28 de ani, împușcat de polițiști înainte de a se arunca în aer.
Cinci ani mai târziu suntem pe drumul spre Liège, în Belgia, unde-l vom cunoaște pe tatăl lui Samy. Azdyne Amimour încă nu știe cum a ajuns fiul său să participe la atac.
Cum s-a radicalizat Samy Amimour?
„A fost cumplit. Atâția morți, atâția oameni nevinovați. Am fost mâhnit. Am fost supărat. M-am gândit de unde atâta lipsă de recunoștință? Noi le-am oferit totul copiilor noștri și ei ne-au făcut asta”, spune Azdyne Amimour, tatăl unuia dintre autorii atacului de la Bataclan.
Nici până în ziua de azi nu știe de ce fiul său a devenit terorist. Fost student la Drept, Samy lucra ca șofer de autobuz. S-a radicalizat în doar câteva luni. Azdyne spune că abia se mai poate uita la fotografiile cu el. Amintirile sunt prea dureroase.
În 2013, când fiul său a plecat brusc în Siria, Azdyne l-a urmat și a încercat să-l convingă să se întoarcă acasă.
„Era ca un zombie. Am petrecut patru sau cinci zile acolo, dar abia dacă scotea un cuvânt. I-am pus câteva întrebări, dar a refuzat să răspundă”, povestește Azdyne Amimour.
Într-un final nu i-a mai rămas nimic de făcut. S-a întors acasă.
Tatăl teroristului vrea să înțeleagă
Pe 13 noiembrie 2015, la Paris au avut loc mai multe atacuri teroriste simultane, soldate cu moartea a 130 de persoane.
Lola Salines, una dintre victime, avea doar 28 de ani. Energică și plină de viață, venise la concertul de la Bataclan cu niște prieteni. Chiar și acum, după cinci ani, tatăl îi simte lipsa la fel ca-n prima zi.
„Lolei îi plăcea să joace Roller Derby. Iat-o cu echipa ei!”, spune George Salines, arătând o fotografie.
În ciuda durerii și a furiei, Georges Salines a fost de acord să discute cu Azdyne Amimour, care l-a contactat acum un an și jumătate.
„A vrut să mă întâlnească, încerca să contacteze familiile tuturor victimelor fiului său, voia să le vorbească și să le ceară iertare. Și mai interesant era că voia să-l ajutăm să înțeleagă ce s-a întâmplat cu fiul său”, povestește George Salines.
„Am vrut să-i împărtășesc durerea și să-i explic că nu suntem o familie de teroriști. Într-un fel, și eu mă simțeam o victimă, chiar și Samy a fost victima cuiva”, explică Azdyne Amimour.
Răni care nu se vor vindeca niciodată. „Doar cuvintele ne-au mai rămas”
Tatăl teroristului le-a sugerat să scrie împreună o carte, una în care părinții să-și spună poveștile. „Doar cuvintele ne-au mai rămas” - așa se numește volumul care adună lucrurile pe care acești oameni le au în comun.
„Sunt foarte interesat de lupta împotriva terorismului și de complicii teroriștilor și nu mai vreau ca oameni nevinovați să cadă victime în această luptă. Mi se pare contraproductiv. Așa că am vrut să demonstrez că se poate vorbi chiar și cu părinții unui terorist”, spune Georges Salines.
Acum, la cinci ani de la atac, Georges Salines și familia sa se străduiesc să ducă o viață normală la Paris.
În schimb, Azdyne Amimour petrece mult timp singur în apartamentul său din Liège. În timpul interviului, a vorbit în special despre experiențele sale ca producător de film, cântăreț și om de afaceri în diferite țări. Și mai puțin despre fiul său sau despre ce l-a determinat să comită un act de terorism.
Tatăl Lolei, Georges Salines, ne spune ce ar putea influența această atitudine: „Ei bine, Azdyne nu a văzut și nu a înțeles totul despre fiul său, iar în ceea ce privește educația, oricine ar fi înclinat să spună că sigur a greșit undeva. Dar nu cred că acele greșeli au fost făcute cu intenție. Și până la urmă cine poate pretinde că ar fi făcut o treabă mai bună?”
Rănile nu se vor vindeca niciodată pe deplin. Dar pentru Georges Salines și Azdyne Amimour este important măcar un semnal al reconcilierii.
Editor : Luana Pavaluca