Fost diplomat american: Imperativ acum e să ne concentrăm mai puțin asupra Ucrainei și mai mult asupra statelor NATO
Cum arată o lume în care America nu vrea să își mai joace rolul de superputere? Rămâne valabilă teoria conform căreia un loc gol este imediat completat de altcineva, însă variantele pe care le avem nu sunt în favoarea democrațiilor. Mai este și cazul în care SUA se reinventează și vine cu alte abordări în fața problemelor mondiale. Despre aceste opțiuni a discutat Nicholas Kass, fost diplomat american, cu Cristina Cileacu, la emisiunea Pașaport diplomatic.
Strategii americane cu efecte neprevăzute
Cristina Cileacu: Nicholas, asistăm la războiul din Ucraina și vedem că este o fază în care ajutorul venit din Occident scade. Ce va urma?
Nicholas Kass: Cred că dacă facem un pas în spate puțin mai mult, putem vedea acest lucru ca o înfrângere strategică majoră pentru eforturile occidentale de a extinde NATO și de a-și impune puterea în zonă. După cum îți amintești, când am vorbit ultima dată în emisiunea ta, cred că a fost în mai, înainte de contraofensivă, am argumentat atunci că ar trebui să avem o soluție diplomatică aproape imediat, cât mai repede posibil. Și am văzut că, contraofensiva a dezvăluit de fapt multe din slăbiciuni. Și, în primul rând, a fost îngrozitor din punct de vedere al efectelor sale, a fost complet dezastruos. Dar a dezvăluit, de asemenea, slăbiciunile poziției ucrainene. Așadar, mă aștept ca acum mulți oameni, în special în America, să își îndrepte deja atenția către alte lucruri, ei nu sunt convinși că banii cheltuiți au fost cheltuiți bine. Nu se pare că administrația își pierde argumentele puternice pentru acest lucru, dar cea mai mare parte a retoricii pare să se fi concentrat pe perspectiva unei "invazii ucrainene" în NATO, ceea ce cred că este absolut ridicol, sincer. Acesta pare a fi punctul de discuție pe care politicienii și diplomații americani îl folosesc pentru a obține un fel de sprijin, ceea ce este foarte, foarte nesăbuit sau contraproductiv, sincer, pentru că mulți oameni pur și simplu resping acest lucru. Deci cred că suntem într-o poziție în care s-ar putea să primească ceva ajutor, dar în mod clar sfârșitul este aproape. Va fi din ce în ce mai multă presiune din partea Occidentului, chiar dacă prin omisiune, prin retragerea sprijinului, pentru negocierea unei soluții. Rușii nu au terminat încă, nu cred. Cu siguranță și-au consolidat controlul asupra provinciilor estice. Bănuiesc că probabil vor lua în considerare și trecerea spre Odessa. Implicațiile sunt foarte, foarte profunde pentru viitorul României și, cu siguranță România, ca stat al Mării Negre. Dar cred că în cele din urmă va exista un fel de rezoluție. După cum spuneam, suntem aproape la sfârșit, dar încă nu suntem acolo. Cred că rușii încă vor să stabilească anumite lucruri pe teren, dar acesta a fost un dezastru strategic de proporții enorme, care vine în urma Afganistanului, după retragerea din Afganistan.
Rusia, mereu pregătită să atace
Cristina Cileacu: Dacă ne uităm la Rusia, vedem că tot bugetul pe care îl au va merge spre cheltuielile de apărare. Adică, nu fac rabat atunci când vine vorba de apărare. Deci, asta înseamnă că sunt pregătiți pentru un război continuu. Poate că nu este doar Ucraina. Ce se poate face, dacă nu este doar Ucraina?
Nicholas Kass: Cred că lucrul care m-a preocupat cel mai mult de înainte de începerea acestui război a fost că ideea unei operații în afara zonei NATO, într-o zonă care nu era vitală pentru NATO sau pentru interesul național al SUA, urma să aibă un potențial ricoșeu. Și cred că vedem asta, sunt mulți oameni dedicați cursului de acțiune american, care acum văd că rușii sunt mai aproape de granițe, mai aproape de vest decât fuseseră înainte. Cred că imperativ acum este să ne concentrăm mai puțin asupra Ucrainei și mai mult asupra statelor NATO. Dacă vrei să întărești NATO, dacă vrei să protejezi NATO, dacă acesta este interesul național, dacă acesta este interesul vital al tuturor acestor țări, atunci accentul ar trebui să fie pus pe membrii NATO și nu pe ceva din ce în ce mai greu de perceput, pe efortul de a ajuta Ucraina fără un scop strategic articulat. Din perspectiva mea, cred că important în această regiune ar fi consolidarea legăturilor dintre Statele Unite și România, atât din punct de vedere comercial, cât și economic. Acest lucru ar fi valabil și pentru Bulgaria. Aș pune și Grecia acolo. Cred că Turcia se descurcă destul de bine. Dar cred că efortul ar trebui să fie concentrat asupra membrilor actuali ai NATO, existenți, să încerce să-i reasigure prin investiții comerciale și militare înțelepte, că NATO este încă puternic. Și ar necesita, de asemenea, un angajament din ce în ce mai mare din partea acestor țări, din partea țărilor NATO, de a se apăra, pentru că dacă într-adevăr ne îngrijorăm și din nou, nu împărtășesc îngrijorarea că Rusia va invada teritoriul NATO, aceasta ar fi o nebunie. Dar dacă există o anumită îngrijorare aici, atunci cred că țările din această regiune, membrii NATO din această regiune, trebuie să-și asume această responsabilitate. Bănuiesc că va fi probabil ceva care va fi apreciat și urmat și de Statele Unite.
Puterea militară rusească, supraevaluată
Cristina Cileacu: Dar dacă Ucraina este pierdută și Rusia îl va avea în continuare pe Putin ca președinte pentru o perioadă mai lungă, știm că se pregătește să facă asta. Au și alegeri, dar nu sunt cu adevărat alegeri. Nu va fi Rusia același vechi agresor al regiunii? Cine ne poate garanta că doar pentru că suntem în NATO, nu ne vor ataca și pe noi?
Nicholas Kass: Cred că a fost destul de clar, doar dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimul an și jumătate, că Rusia nu are capacitatea de proiecție a puterii asupra NATO. Și acesta ar fi, de asemenea, un joc strategic, de proporții istorice epice pentru ca aceștia să facă o mișcare spre NATO. Știi, s-ar putea să se gândească la NATO ca la un tigru de hârtie, mă îndoiesc că o fac. Cred că ar crede că NATO nu a crezut că Ucraina este un interes național vital, a fost doar ce încercam să obținem, să câștigăm și ar fi fost grozav din perspectiva NATO dacă am fi putut aduce Ucraina în tabăra NATO, dar este ceva pentru care nu a meritat să luptăm, americanii nu aveau de gând să trimită trupe, nimeni nu avea de gând să trimită trupe. Acesta a fost un indiciu destul de clar că există o limită legat de cât de departe va merge Occidentul în sprijinirea lor. Dar asta nu înseamnă că, dacă vorbim de interesul național vital real al NATO, rușii îl vor ignora și pe acesta. Ar putea spune, ei bine, americanii au fost dedicați Ucrainei în cele din urmă, dar în ceea ce privește membrii tratatului, cred că este un joc diferit din punct de vedere strategic și nu cred că Putin este un prost. În al doilea rând, din nou, după cum spuneam, capacitatea militară a Rusiei pare să fi fost demonstrată foarte, foarte bine în defensivă. Nu sunt de acord cu experții militari în acest sens, dar aveau probleme în prima parte a războiului, când sperau, cred, să intimideze Ucraina fără ca ei înșiși să aibă o strategie clară despre cum vor pune capăt acestui lucru. Când au trecut la defensivă, au devenit extrem de formidabili. Și asta nu înseamnă că au capacități de proiecție ofensivă dincolo de locul în care se află, dincolo de Ucraina. Se vor confrunta cu SUA și alte forțe aeriene acolo, este o lume cu totul diferită când te gândești la asta. Deci, din nou, aș spune că, în ciuda a ceea ce spune administrația (n.r. SUA), adevărata îngrijorare nu este că Rusia atacă un NATO unificat. Preocuparea este cum să întărim și să susținem un NATO care a fost confuz și aruncat într-un fel de îndoială de conducerea americană, având în vedere incompetența expusă și lipsa de previziune strategică a Statelor Unite în luarea acestei decizii.
Rusia versus NATO, misiune imposibilă
Cristina Cileacu: Rusia, dacă ne uităm în istoria sa, vedem că are unele perioade de calm și apoi începe imediat un război. Chiar și în 2023, am văzut că au destabilizat multe țări din Africa, de exemplu. S-au implicat în unele lovituri de stat, tentative și reușite. De asemenea, sunt foarte prietenoși cu Hamas. Am văzut rezultatul acestui lucru în Orientul Mijlociu. Nu va începe Rusia, la un moment dat, ceva chiar și împotriva NATO, chiar dacă știu că este imposibil pentru ei să câștige.
Nicholas Kass: Pe de o parte, dacă vorbim despre un atac împotriva NATO, cred că putem exclude acest lucru. Dacă vorbim despre eforturile Rusiei de a destabiliza, sau de a încurca, sau de a-și promova propriile interese, aceasta este o tactică de mare putere, onorată în timp. Este un lucru pe care rușii îl fac de foarte mult timp. Nu te surprinde să știi că nu sunt singurii care au făcut acest lucru de-a lungul timpului. Corect. Deci, știi ce ar trebui să fie așteptat. Din nou, pentru mine, importanța modului de combatere a acestui lucru nu este doar prin cheltuieli strategice în domeniul apărării, inclusiv prin cooperarea în domeniul apărării dintre Statele Unite și România, să ne concentrăm doar asupra acestuia ca un bun exemplu de ceea ce ar trebui făcut în altă parte, ci și comercial. Pentru că timp de mulți ani, rușii au încercat să-și impună influența sau să lucreze în locuri diferite, de multe ori și-au folosit mijloacele comerciale pentru a-și promova influența. Și, în modul meu de a gândi, cel mai bun antidot ar fi integrarea mai completă, să zicem, România în economia occidentală, să oferim României și să o ajutăm să dezvolte instrumentele prin care să-și poată lua resursele naturale extraordinare și să le asocieze cu o adevărată cultură a antreprenoriatului, care necesită o anumită transformare a statului rus, adică ucrainean, român, mai degrabă, pentru că, după cum știi, deși au fost multe, multe schimbări pozitive față epoca anterioară, uneori birocrația funcționează încă sub mentalitatea vremurilor vechi. Deși ideologia se schimbă și poate să nu fie de fapt o motivație ideologică în spatele unora dintre aceste acțiuni, dar modul în care funcționează statul continuă să funcționeze așa cum a făcut-o în mod tradițional. Și acesta este, cred, un obstacol în calea tipului de dinamism economic care ar fi cel mai bun antidot la acest tip de ticăloșie din partea rușilor.
"Pace", după model autocrat
Cristina Cileacu: Atunci când Rusia face ceva, toate acțiunile sale sunt făcute în numele păcii. Și vedem că noii cei mai buni prieteni sunt Iranul, în primul rând, și Coreea de Nord, în al doilea rând. Ce fel de pace dorește Rusia?
Nicholas Kass: Cred că din perspectiva rușilor și a tuturor acestor puteri, unul dintre trucuri este să te distanţezi de punctul tău de vedere sau de interesul particular și să te uiți la asta cât mai rațional, cât mai rece posibil. Asta nu înseamnă să nu ții cont de emoții și de modul în care oamenii sunt conduși de emoțiile lor. Dar dacă vrei să înțelegi ce se întâmplă, atunci trebuie să faci un pas înapoi. Și cred că o parte a problemei a fost că momentul unipolar american a avut anumite efecte negative asupra multor oameni și a încurajat multe dintre aceste țări să facă o cauză comună. Adică, este remarcabil când ai, și mă gândesc la asta în contextul României în special, cultura românească este plină de exemple despre cum România a supraviețuit în mijlocul imperiilor. Și mai ales când mă gândesc la otomani și ruși și la exemplele lui Brâncoveanu şi Dimitrie Cantemir, la acei oameni, vreau să spun, este foarte, foarte ilustrativ pentru această dilemă precisă. Cum ne descurcăm cu acestea? Ceea ce știam și din această experiență românească, dacă privim asta ca pe o fereastră, este că Rusia și Turcia, ca Imperiul Otoman, au fost concurenți strategici de mulți, mulți ani, de secole. Așadar, întrebarea este, cum a creat momentul unipolar (n.r. american) o dinamică determinând dușmani de sânge vechi de două secole, precum Turcia și Rusia, să poată începe să găsească modalități să creeze o cauză comună? Sau, dacă ne gândim și mai mult, trebuie să facem un pas înapoi, modul în care chinezii și rușii, în ciuda obiectivelor lor, lucrează împreună și au devenit acum un fel de parteneri, parteneri strategici într-un mod care este în detrimentul intereselor occidentale și mai ales ale Statelor Unite. O parte din asta a fost ceva ce facem noi înșine. Și cred că noi trebuie să căutăm în adâncul sufletului și să ne gândim la modul în care interacționăm cu lumea și la modul în care acea activitate care a avut loc de la sfârșitul Războiului Rece nu este un fel de ajutor pentru a genera unele dintre aceste lucruri. Și nu este doar în Ucraina sau în ceea ce privește China. Și nu spun că totul este vina Americii, în orice caz. Adică, oamenii, țările sunt țări și au propriile interese și nu sunt prea multe posibilități pentru a controla evoluțiile politice interne, care modelează și formează abordarea unei țări față de lume. Dar, în măsura în care America este o superputere, superputerea globală are putere și influență asupra lumii, trebuie să înceapă să se gândească care sunt propriile acțiuni și dacă ceea ce face a avut sau nu un efect contributiv la acest lucru. În mod evident, în cazul Rusiei, aşa s-a întâmplat. Adică, toată această idee de a aduce problema Ucrainei în NATO, care a prins contur din ce în ce mai mult în ultimii 15 sau 16 ani, a fost în mod clar o linie roșie. Și asta a fost ceva pe care prea mulți din Occident au ignorat-o cu blândețe, pentru că au susținut principiul, desigur, că oricine ar trebui să poată intra în NATO, pentru că în lumea mondială, în ordinea internațională liberală, așa ar trebui să funcționeze lumea. Ei bine, realitatea este că nu funcționează așa. Și insistând asupra acestor principii abstracte, care uneori nu au sens în contextul realității, se ajunge la reacții pe care nu le putem înțelege pentru că suntem aproape incapabili să vedem situația așa cum este. Deci cred că trebuie să fie o introspecţie, trebuie să fie o identificare reală din partea Statelor Unite, cu privire la realitățile de pe teren. Și apoi pot găsi oportunități pentru a-şi extinde propria influență și modalități să facă față acestor situații. Aş spune că acest lucru se aplică direct situației din Orientul Mijlociu cu care ne confruntăm.
Efectul Orientului Mijlociu asupra SUA
Cristina Cileacu: În Orientul Mijlociu este multă emoție din cauza războiului dintre Israel și Hamas. Am văzut mulţi oameni uciși în Gaza. Cei care sunt încă în viață sunt obligați să trăiască pe un teritoriu şi mai mic din Fâşie. Cum crezi că se va termina? Care ar putea fi sfârșitul acestei situații?
Nicholas Kass: Când punem totul împreună, în contextul eșecului din Afganistan și al eșecului din Ucraina, și acum situația din Orientul Mijlociu, cred că ceea ce privim este un sfârșit clar al vechiului sistem internațional, cu vechile reguli și intrarea într-o nouă perioadă, un teritoriul neexplorat în ceea ce ne privește. Cred că, practic, sfârșitul acestui lucru va trebui să fie încetarea ostilităților. Acum, trebuie să înțelegem contextul. Israelul a fost atacat de teroriști vicioși ai Hamas și 1400 de oameni sau 1200 de oameni au fost uciși. Oameni nevinovați. Corect. Israelul trebuie să răspundă la acest lucru. Nu există nicio îndoială că trebuie să răspundă la asta. Eșecul de a face acest lucru ar însemna ruperea credinței față de poporul israelian. Trebuie să-ți aperi poporul și statul. Întrebarea este întotdeauna, cum faci asta? Dacă ne gândim la ceea ce a făcut Hamas intenționat pentru a ucide civili, este oribil. Este greu să te uiți la ceea ce se întâmplă acolo și să nu fii îngrozit de fapte și de ceea ce pare a fi această paralelă interesantă între extremiștii din Israel și extremiștii din Palestina, care identifică Hamas şi interesele palestiniene ca fiind același lucru. Acum, știu că nu este un lucru ușor să desparți aceste lucruri. Dar în mod clar este mai ușor pentru unii dintre israelienii mai radicali să se gândească la Hamas și la palestinieni ca fiind inseparabili, pentru că atunci tactica pe care o folosesc nu trebuie să fie la fel de discriminatoare. Și cred că sunt în mod clar mulți oameni care au vorbit despre asta. A fost președintele Herzog, care a menționat că întreaga națiune palestiniană este responsabilă, a fost ministrul finanțelor, Smotrich, care a spus practic că vrem voluntar să depopulăm regiunea, și acești oameni știu ce înseamnă asta. Și este mai puțin important să vorbim despre terminologie și ce înseamnă. Faptul este că, pe teren, aceasta reproduce exact genul de situație oribilă pe care vrei să o eviți. Am scris în octombrie că, dacă într-adevăr acesta a fost un "9 septembrie" al Israelului, Statele Unite aveau obligația de a demonstra, de a arăta Israelului cum să evite aceleași greșeli pe care le-am făcut noi. Și recent, Lloyd Austin, secretarul apărării, a ieșit și a spus, practic, dacă nu reușiți să discriminați între populația locală și teroriști, vă veți confrunta cu o înfrângere strategică. El a spus acest lucru în mod public. Asta se întâmplă într-un moment în care Statele Unite încă mai trimit masiv arme în Israel, deci suntem priviți, evident, în Orientul Mijlociu ca complici. Trebuie să existe o oarecare recunoaștere că acest lucru trebuie să se oprească și este potențial unele semne că acest lucru ar putea deveni real.
Impactul Donald Trump asupra lumii
Cristina Cileacu: Când am înregistrat prima dată un interviu împreună, vorbeam despre fotografiile din spatele tău, pentru că eşti împreună cu mulţi foști preşedinţi americani. Şi acum unul dintre cei din pozele din spatele tău se pare că candida din nou, mă refer la Donald Trump. Cum vor arăta din nou Statele Unite și lumea sub Donald Trump?
Nicholas Kass: Cred că una dintre virtuțile pe care Donald Trump le prezintă este că nu este legat de teoria, viziunea și coaliția de interese americane care susțin tipurile de politici externe pe care le-am văzut în ultima vreme. Abordarea Ucrainei și abordarea noastră față de conflictul din Orientul Mijlociu cred că sunt manifestări ale unui mecanism, a unui mecanism de politică externă, a unui mecanism cultural, care produce astfel de rezultate fără prea multă atenție la faptele reale de pe teren. Cred că este mult mai flexibil și capabil să gândească în afara acestor limite. Şansele unei realinieri politice reale, care au fost introduse de faptul candidaturii anterioare a președintelui Trump și acum de potențiala sa revenire, cu siguranță, revenirea sa la politica electorală va fi foarte profundă şi va avea o influență profundă asupra direcției în care va merge America de acum înainte, indiferent de cine câștigă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
