Zeci de mii de femei și persoane non-binare din Islanda, inclusiv premierul Katrín Jakobsdóttir, vor opri munca, atât cea plătită, cât și cea neremunerată, marți, în prima grevă din 48 de ani care solicită egalitatea salariilor și acțiuni împotriva violenței bazate pe gen, transmite The Guardian.
Organizatorii speră că greva femeilor, ale cărei participanți confirmați includ lucrători din industria pescuitului, profesori, asistente și prim-ministrul, Katrín Jakobsdóttir, va atrage atenția asupra diferențelor salariale de gen din țară și asupra violenței sexuale și bazate pe gen pe scară largă.
Evenimentul va marca prima grevă de o zi întreagă a femeilor, din 1975 încoace, când 90% dintre femeile islandeze au refuzat să lucreze ca parte a „kvennafrí” (ziua liberă a femeilor), ducând la schimbări esențiale, inclusiv prima femeie președinte din lume, Vigdís Finnbogadóttir.
Dar organizatorii celei mai recente greve, dintre care unii care au participat la greva din 1975, spun că cererea de bază pentru ca munca femeilor să fie evaluată rămâne nesatisfăcută după 48 de ani.
În ciuda faptului că este considerat un lider global în domeniul egalității de gen, depășind pentru al 14-lea an consecutiv în fruntea clasamentului mondial al decalajelor de gen al Forumului Economic Mondial din 2023, în unele profesii femeile islandeze câștigă încă cu 21% mai puțin decât bărbații și mai mult de 40% dintre femei au experimentat probleme de gen și violență.
Organizatorii grevei spun, de asemenea, că locurile de muncă asociate în mod tradițional cu femeile, cum ar fi curățenia și îngrijirea, continuă să fie subevaluate și subplătite.
„Se vorbește despre noi, despre Islanda, ca și cum ar fi un paradis al egalității”, a spus Freyja Steingrímsdóttir, unul dintre organizatorii grevei și director de comunicare pentru BSRB, Federația Islandeză pentru Lucrătorii Publici. „Dar un paradis al egalității nu ar trebui să aibă un decalaj salarial de 21% și 40% dintre femeile care au suferit violență de gen sau sexuală de-a lungul vieții. Nu pentru asta se străduiesc femeile din întreaga lume.”
Având reputația globală pe care o are, Islanda are responsabilitatea de a „a asigura că ne ridicăm la nivelul acestor așteptări”, a spus Steingrímsdóttir.
Deși au existat și alte greve ale femeilor de la prima din 1975, marți se marchează primul eveniment de o zi întreagă. Acesta este organizat cu sloganul „Kallarðu þetta jafnrétti?” (Numiți asta egalitate?), este rezultatul unei mișcări de bază și este planificat de aproximativ 40 de organizații diferite.
Femeile și persoanele non-binare din întreaga țară sunt îndemnate să nu întreprindă marți nicio muncă plătită sau neremunerată, inclusiv sarcini casnice acasă, „pentru a demonstra importanța contribuției lor la societate”. Dar unele femei au început deja să se pregătească din timp pentru a le ușura viața bărbaților în timpul absenței lor.
„A treia tură este reală, femeile intră în grevă, dar „să ne asigurăm că totul va funcționa bine” este mentalitatea în care suntem blocați și din care trebuie să ieșim”, a spus Steingrímsdóttir. „Pentru o zi, nu este problema noastră, așa că să nu încercăm să le facem traiul mai ușor.”
Cel puțin 25.000 de persoane sunt așteptate să participe la un eveniment în centrul orașului Reykjavík și multe altele vor lua parte la alte 10 evenimente din întreaga țară, ceea ce face ca aceasta să fie cea mai mare grevă a femeilor din Islanda vreodată.
Anunțând participarea ei, Jakobsdóttir a spus că se aștepta ca biroul primului ministru să nu mai funcționeze. „În primul rând, îmi arăt solidaritatea cu femeile islandeze cu asta”, a spus ea pentru mbl.is.
Spre deosebire de greva din 1975, evenimentul de marți este destinat femeilor și persoanelor non-binare. „Facem asta pentru că toți luptăm cu același sistem, suntem cu toții sub influența patriarhatului, așa că ne-am gândit că ar trebui să ne unim lupta”, a spus Steingrímsdóttir.
Greva solicită eliminarea diferențelor de remunerare între femei și bărbați prin publicarea salariilor lucrătorilor în profesii predominante feminine și acțiuni împotriva violenței de gen și sexuale, cu un accent mai mare pe cei care sunt vinovați de astfel de acte.
Drífa Snædal, care face parte din comitetul executiv al grevei femeilor și este purtătorul de cuvânt al Stígamót, un centru de consiliere și educație pentru violența sexuală, a declarat că accesul sporit la pornografie în rândul copiilor a contribuit la violența împotriva femeilor.
Statutul femeilor în societate și valoarea lor monetară la locul de muncă au fost, de asemenea, legate de violența sexuală, a spus ea.
„Acum încercăm să conectăm punctele, spunând că violența împotriva femeilor și munca subevaluată a femeilor pe piața muncii sunt două fețe ale aceleiași monede și au un efect una asupra celeilalte”, a spus ea.
În ciuda mișcării #MeToo și a altora care au cerut egalitate în Islanda în ultimii ani, Drífa Snædal a spus că femeile nu se pot baza pe sistemul de justiție atunci când vine vorba de crime violente sexual. „Răbdarea femeilor s-a epuizat”, a spus ea.
Editor : M.I.
