Nerespectarea statului de drept, încălcare libertății ONG-urilor, rele tratamente aplicate imigranților. Sunt doar câteva dintre bilele negre care au dus miercuri, în Parlamentul European, la aprobarea rezoluției prin care se demarează împotriva Ungariei procedura pentru declanșarea Articolului 7 din Tratatul UE, așa-numita „opțiune nucleară”. Există un singur cuvânt pentru toate reproșurile aduse lui Viktor Orban: populism.
Populismul, flagel politic care poate schimba ușor nu doar extremele (dreaptă, stângă), ci chiar poate infesta și politicile de centru, face ca următoarele alegeri pentru Parlamentul European să capete forma unei „bătălii existențiale” între Europa Principiilor UE și Europa Speculei Extremiste, după cum au observat nenumărați analiști în ultima vreme.
Pornind de la spectrul populismului în UE, think tank-ul Carnegie Europe a întrebat recent diverși experți dacă există la ora actuală sau nu o alternativă în fața jocurilor populiste din state precum Ungaria sau Polonia.
Stephan Lehne, specialist în dezvoltare europeană, consideră că există „destule” alternative, dar că sunt umbrite de două tipuri de percepții publice față de diversele matrițe ideologice ale populismului în Europa.
Pe de o parte, susține Lehne, mass-media tinde să exacerbeze proporția fenomenului, portretizând adesea Europa ca fiind sub un asalt apocaliptic al partidelor populiste. Pe de altă parte, există tabăra celor care împing optimismul până la limita ireaității, crezând că „bestia populismului” poate fi ușor îndepărtată din politicile europene.
Stephan Lehne: „În realitate, deși partidele populiste au câștigat teren, rămân totuși o minoritate în majoritatea țărilor UE. Orban poate pretinde că viitoarele alegeri parlamentare vor fi un moment de cotitură în istoria europeană, dar, de fapt, partidele naționaliste de dreapta este puțin probabil să câștige chiar și un sfert din voturi. În același timp, populismul nu va dispărea. Pe măsură ce partidele tradiționale vor deveni tot mai slabe, partidele populiste vor continua să fie un factor important pe o scenă politică volatilă”.
Care este problema cu „mainstream”-ul politicilor UE în fața provocărilor pe care le implică nu doar partidele populiste, ci chiar principiile sacre ale democrației? Un deficit de inteligență, crede Lehne.
Stephan Lehne: „Trebuie să devină mai inteligenți, să se concentreze pe soluții concrete în abordarea imigranților și pe efectele adverse ale globalizării (...) Pericolul cel mai mare este că mulți dintre politicienii de centru le permit, din frică, populiștilor să le stabilească agenda și să își infiltreze politicile lor naționaliste și xenofobe. Cum spunea Franklin D. Roosevelt: «Singurul lucru care trebuie să ne fie frică este însăși frica»”.
Exista tendința de a aloca o atenție mult prea mare retoricii populiștilor decât nemulțumirilor pe care aceste partide le exploatează pentru a căpăta alonjă electroală, atrage atenția Sophia Gaston, expertă din cadrul London School of Economics and Political Science.
Sophia Gaston: „Populismul ar trebui să fie o sirenă de alarmă pentru toți acei politicieni obișnuiți să nu acorde atenție elementelor mai puțin tangibile în structura unei națiuni – identitatea, simțul cetățenesc al apartenenței, patriotismul, cultura și tradițiile”.
În opinia expertei, tratarea unor asemenea subiecte de mare impact social ca fiind niște prejudecăți primitive vor împedica găsirea unei soluții pragmatice și realiste în fața avântului populismului.