În anii 1960, o agenții de adopție din New York a despărțit în mod deliberat gemenii identici și i-a plasat în familii diferite, în cadrul unui studiu controversat, relatează BBC.
O femeie a văzut în 2018 un documentar despre o agenție de adopții care a trimis gemeni identici la familii diferite. Sora ei, și ea adoptată, i-a spus: „Cum ar fi dacă una dintre noi ar avea frați gemeni?”
Întâi i s-a părut o idee ridicolă. Apoi și-a pus întrebarea: „Dar dacă e adevărat”?
În anii 1960, agenția Louis Wise Services a despărțit în mod deliberat gemenii identici și i-a plasat în familii diferite. Părinților adoptivi nu li s-a spus că copiii lor aveau frați.
Acest lucru făcea parte dintr-un studiu controversat, menit să descopere cât din ceea ce devine un om este dat de gene și cât de mediu.
„Ce au făcut ei a fost foarte neetic, foarte imoral”, spune o femeie care a fost dată spre adopție departe de sora ei geamănă.
Poveștile despre gemeni au aprins de multă vreme imaginația oamenilor.
Gemenii identici au aceleași gene, pentru că provin din același ovul fertilizat, în primele două săptămâni. Gemenii neidentici au în comun, în medie, jumătate din gene, la fel ca frații obișnuiți, explică psihologul Nancy Segal.
„Studiul gemenilor ne dă informații foarte importante despre modul în care devenim ceea ce suntem. Astfel sunt studiate impactul genelor și al mediului asupra comportamentului uman. Și aflăm că mai multe comportamente decât ne-am fi imaginat au o componentă genetică.
Pauline și Pamela sunt două gemene identice care au crescut împreună la Londra. Cele două spun că le e suficient să se privească pentru a ști ce gândește sau ce simte cealaltă.
„E ca și cum ai fi lângă cealaltă jumătate a ta. Ca și cum am fi fost un întreg, dar ne-am despărțit în două”, spun ele.
„Am studiat mulți ani gemeni identici și neidentici care au fost separați la naștere. Eu sunt o geamănă neidentică și am fost întotdeauna fascinată de similaritățile și diferențele – mai ales diferențe – dintre mine și sora mea”, spune Segal.
Deși se întâmplă rar, gemenii identici sunt separați din diferite motive – părinții se despart și cresc fiecare câte un copil, încurcături în maternități, dar până la studiul Louise Wise, nu au mai existat astfel de cazuri.
„Când am intrat la universitate, în 1982, am auzit de acest studiu al Louise Wise, care credea că e benefic pentru gemeni să fie despărțiți. Cercetătorul Peter Neubauer întotdeauna dorise să studieze gemeni separați, iar acum avea un grup de subiecți”, spune Segal.
Noubauer avea o prietenă, Viola Bernard, care era consilier la agenția de adopții din New York. Ea a plasat gemeni identici în familii diferite, pentru a fi studiați.
Kathy și Lori sunt două surori gemene care au fost separate intenționat în cadrul acestui studiu. S-au cunoscut din întâmplare, când erau deja adolescente.
„Am fost private de bucuria de a fi surori, mai ales gemene. Au făcut un lucru oribil”, spune Kathy.
Cele două s-au întâlnit cu Viola Bernard, pentru afla de ce au fost despărțite. Le-a spus că a crezut că este mai bine pentru ele să nu crească împreună, pentru a avea o identitate proprie.
„Au spus că era în concordanță cu studiile pentru creșterea copiilor din acea vreme, dar pot spune cu certitudine că așa ceva nu exista”, spune Segal.
Și gemeni neidentici au fost separați, dar nu au fost studiați.
Lawrence Perman a fost implicat în studiul original, pentru scurt timp, după ce a terminat facultatea. Este unul din puținii cercetători care au vorbit publi despre acest lucru.
„Am intrat în acest studiu în 1968, când aveam 24 de ani. Treaba mea era să organizez datele – și erau multe. Ideea era să vedem ce diferențe pot exista între gemeni, din cauza familiilor în care erau crescuți, pentru a vedea ce contribuție are ereditatea și ce contribuție are educația. În cele 10 luni cât am participat la studiu, mergeam în vizită la gemeni și le dădeam niște teste”, spune el.
„Îmi dădeau niște teste și le filmau. Mă simțeam îngrijorată când veneau la noi acasă”, spune Kathy.
„Erau teste diferite – de inteligență, personalitate, emoționalitate. Au fost filmați, fotografiați, studiați. Voiau să vadă în timp real cum se dezvoltă”, spune Segal.
„Copiii erau plasați în familii adoptive care nu știau despre existența unui frate geamăn. Nu li s-a spus adevăratul scop al studiului. Li s-a spus doar că copilul lor face parte dintr-un studiu de dezvoltare și, dacă nu-l acceptau, nu vor primi copilul în adopție”, adaugă psihologul.
Editor : M.B.
