Europa ar putea trece la armata obligatorie pe măsură ce crește amenințarea unui război cu Rusia
Înainte ca Rusia să își lanseze invazia la scară largă a Ucrainei, mulți, inclusiv la Kiev, erau sceptici că un război major ar putea reveni în Europa. După mai bine de doi ani, o altă schimbare, cândva de neconceput, este în curs. Vorbim despre „armata obligatorie”
Mai multe națiuni europene au reintrodus sau extins serviciul militar obligatoriu pe fondul amenințării crescânde a Moscovei, ca parte a unei serii de politici menite să sporească apărarea, care este probabil să fie extinsă și mai mult, scrie CNN.
„Ne dăm seama că este posibil să trebuiască să ajustăm modul în care ne mobilizăm pentru război și modul în care producem echipamente militare și recrutăm și instruim personalul”, a declarat Robert Hamilton, șeful departamentului de cercetare Eurasia din cadrul Foreign Policy Research Institute, care a fost ofițer în armata SUA timp de 30 de ani.
„Este tragic de adevărat că ne aflăm aici, în 2024, și ne confruntăm cu întrebările legate de modul de mobilizare a milioane de oameni care să fie aruncați într-un război potențial, dar acesta este locul în care Rusia ne-a pus”, a spus el.
“Avem un război în Europa pe care nu credeam că îl vom mai vedea vreodată”
Riscurile unui război mai mare în Europa au crescut după ce președintele rus Vladimir Putin „a recurs în cele din urmă la un conflict deschis” în Ucraina, urmărindu-și scopul de a „recrea imperiul sovietic”, a declarat generalul Wesley Clark (Ret.), care a fost comandantul suprem al forțelor aliate ale NATO în Europa.
„Așa că avem acum un război în Europa pe care nu credeam că îl vom mai vedea vreodată”, a declarat Clark, care a condus forțele NATO în timpul războiului din Kosovo. „Nu este clar dacă acesta este un nou Război Rece sau un război fierbinte emergent”, a continuat el, dar «este un avertisment foarte iminent pentru NATO că trebuie să ne reconstruim apărarea».
Aceste eforturi includ recrutarea, spune el.
Revenirea la recrutare evidențiază noua realitate
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
O serie de țări europene au renunțat la recrutarea obligatorie după sfârșitul Războiului Rece, dar mai multe națiuni - în special din Scandinavia și Țările Baltice - au reintrodus-o în ultimii ani, în mare parte din cauza amenințării ruse. Neînrolarea poate duce la amenzi sau chiar închisoare în unele țări.
Letonia este cea mai recentă țară care a implementat recrutarea. Serviciul militar obligatoriu a fost reintrodus la 1 ianuarie anul acesta, după ce fusese abolit în 2006. Cetățenii de sex masculin vor fi supuși încorporării în termen de 12 luni de la împlinirea vârstei de 18 ani sau de la absolvirea studiilor pentru cei care se află încă în sistemul de învățământ.
„La început au existat multe reticențe”, a declarat Arturs Pīlācis, un student în vârstă de 20 de ani. El nu s-a prezentat încă la încorporare, dar a urmat voluntar un curs militar de o lună.
Dar, în cele din urmă, „necesitatea unui serviciu de apărare de stat a fost clară”, a spus el. „Nu exista o opțiune care să ne permită să stăm deoparte și să credem că lucrurile vor continua la fel ca înainte din cauza agresiunii neprovocate din Ucraina”.
În aprilie, Norvegia a prezentat un plan ambițios pe termen lung care aproape va dubla bugetul de apărare al țării și va adăuga peste 20 000 de soldați recrutați, angajați și rezerviști la forțele armate.
„Avem nevoie de o apărare adecvată scopului în noul mediu de securitate”, a declarat prim-ministrul Jonas Gahr Støre.
Recrutarea în Norvegia este obligatorie, iar în 2015 a devenit primul membru al alianței defensive NATO care a recrutat atât bărbați, cât și femei în condiții egale.
Studentul la economie Jens Bartnes, în vârstă de 26 de ani, și-a încheiat pregătirea militară la vârsta de 19 ani: „Sunt fericit că am făcut-o. Am învățat multe în acel an pe care nu le-aș fi învățat altfel - despre mine, despre limitele și abilitățile mele fizice și mentale, presupun, dar și despre munca în echipă. Este un mod de viață complet diferit”, a spus el.
„Sunt dispus să lupt pentru țara mea dacă va fi nevoie, deoarece cred în valorile pe care este construită societatea norvegiană și cred că merită să lupți pentru aceste valori ale incluziunii, egalității și democrației”, a adăugat Bartnes.
Max Henrik Arvidson, în vârstă de 25 de ani, a fost recrutat în armata norvegiană pentru un an, între 2019 și 2020. La fel ca Bartnes, el vede serviciul militar ca pe o datorie esențială.
„Știu că singurul mod în care ne putem opune unei agresiuni mai mari din partea Rusiei este să continuăm să furnizăm Ucrainei arme și ajutor, rămânând în același timp puternici alături de NATO în ansamblu și de Uniunea Europeană.”
„Mare schimbare mentală”
Dezbateri cu privire la recrutare au avut loc și în alte țări europene care nu o cer în prezent. În Regatul Unit, conservatorii au lansat ideea serviciului militar în campania lor electorală eșuată.
Dar poate cea mai surprinzătoare transformare este în curs de desfășurare în Germania, care de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a avut o aversiune față de militarizare. Într-o altă premieră de la Războiul Rece, Germania și-a actualizat anul acesta planul în cazul izbucnirii unui conflict în Europa, iar ministrul Apărării, Boris Pistorius, a prezentat în iunie o propunere pentru un nou serviciu militar voluntar. „Trebuie să fim pregătiți de război până în 2029”, a spus el.
„Vedem că dezbaterea face ravagii acum. Și acesta este primul pas”, a declarat Sean Monaghan, visiting fellow în cadrul Programului Europa, Rusia și Eurasia de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale. „Acest lucru nu se întâmplă peste noapte, este o mare schimbare mentală”.
Nu toată lumea este pregătită să răspundă apelului. În Lituania, de exemplu, opiniile studenților cu privire la serviciul militar variază, a declarat Paulius Vaitiekus, președintele Uniunii Naționale a Studenților din Lituania.
De când țara a reintrodus serviciul militar obligatoriu în 2015 din cauza unei „situații geopolitice schimbate”, aproximativ 3 500-4 000 de lituanieni cu vârste cuprinse între 18 și 26 de ani sunt înrolați în fiecare an pentru o perioadă de nouă luni.
Vaitiekus a declarat că studenții au lansat inițiative pentru a trimite provizii pe linia frontului ucrainean. A existat „o schimbare în mentalitatea tinerilor în sensul de a fi mai activi, deși nu neapărat prin recrutare”, a adăugat el.
Un subiect extrem de nepopular
Având în vedere că recrutarea rămâne un subiect nepopular în unele țări, NATO se străduiește să își atingă noul obiectiv de a avea 300.000 de oameni gata să fie activați într-o lună și încă o jumătate de milion disponibili în șase luni, a declarat Monaghan.
„În timp ce NATO a declarat că a îndeplinit deja acest obiectiv, UE a spus că membrii săi vor avea dificultăți. NATO se bazează pe forțele americane pentru a-și atinge obiectivul. Aliații europeni trebuie să găsească noi modalități de a genera personal. Ceva trebuie să cedeze aici”, a spus el. O altă problemă este că acest obiectiv ar permite NATO să lupte doar într-un conflict relativ scurt, de până la șase luni, a adăugat Monaghan.
Modele mari de forțe strategice de rezervă
O posibilă soluție este o armată mai agilă și mai modernă.
Unul dintre cei mai noi membri ai NATO, Finlanda, are capacitatea de a activa peste 900.000 de rezerviști, 280.000 de militari fiind pregătiți să răspundă imediat în caz de nevoie. Cu toate acestea, pe timp de pace, Forțele de apărare finlandeze angajează doar aproximativ 13.000 de persoane, inclusiv personalul civil.
„Finlanda este un exemplu bun”, deoarece forța sa de rezervă poate fi integrată într-o forță activă foarte mică, a declarat Hamilton, de la Foreign Policy Research Institute. Din punct de vedere istoric, a explicat el, Finlanda a fost „blocată” între NATO și Uniunea Sovietică, nu s-a aliniat cu niciunul dintre cele două, așa că a trebuit să fie capabilă să se apere singură.
Norvegia și Suedia, cel mai nou membru al NATO, au modele similare, ambele menținând un număr semnificativ de rezerviști, deși nu la fel de mulți ca Finlanda.
Suedia, unde recrutarea este acum și neutră din punct de vedere al genului, a chemat aproximativ 7 000 de persoane în 2024. Numărul va crește la 8 000 în 2025, potrivit forțelor armate suedeze.
De la începutul războiului din Ucraina, „ceea ce vedem este că atât cunoștințele, cât și atitudinea s-au schimbat”, a spus ea.
„Suedia a renunțat la recrutare din 1901, așa că într-un fel face parte din cultura noastră”, a declarat Marinette Nyh Radebo, manager de comunicare la agenția care ajută la testarea recruților și raportează Ministerului Apărării. „Când a început să se vorbeasacă din nou despre recrutare, mesajul nostru a fost că recrutarea este bună pentru CV-ul tău, pentru a aplica pentru un nou loc de muncă, de exemplu”, a spus Radebo. „Dar astăzi comunicarea noastră este mai degrabă de genul: aceasta este o datorie pe care trebuie să o faci pentru Suedia”.
Este NATO pregătită pentru război?
Alianța NATO și-a revizuit strategia și și-a consolidat capacitățile în ultimul deceniu, ca răspuns la amenințarea tot mai mare din partea Moscovei.
Atacul la scară largă al Rusiei asupra Ucrainei în 2022, care a urmat sprijinului său pentru separatiștii pro-ruși din estul Ucrainei și anexării ilegale a Crimeei în 2014, a determinat în mod inevitabil aliații să reevalueze dacă sunt pregătiți pentru război și să își consolideze apărarea.
„Din 2014, NATO a trecut prin cea mai semnificativă transformare a apărării noastre colective dintr-o generație”, a declarat purtătorul de cuvânt al NATO, Farah Dakhlallah, pentru CNN. „Am pus în aplicare cele mai cuprinzătoare planuri de apărare de la Războiul Rece, având în prezent peste 500.000 de soldați la un nivel ridicat de pregătire”.
Dar există apeluri pentru ca aliații să își crească capacitățile mai mult și mai repede.
În timp ce aliații NATO „sunt cu siguranță pregătiți să lupte în seara asta”, există încă întrebarea dacă sunt pregătiți pentru un război prelungit, cum ar fi cel din Ucraina, a spus Monaghan, subliniind că există încă de lucru într-o serie de domenii. Printre acestea se numără capacitatea industrială, cheltuielile de apărare și reziliența societății - unde ar interveni problema recrutării.
Modul în care personalul militar este recrutat și instruit este o decizie a națiunilor individuale, a spus Dakhlallah, adăugând: „Aproximativ o treime dintre membrii NATO au o anumită formă de serviciu militar obligatoriu”.
„Unii aliați se gândesc la serviciul militar obligatoriu. Cu toate acestea, în calitate de alianță, noi nu promovăm serviciul militar obligatoriu”, a declarat Dakhlallah. „Important este ca aliații să continue să aibă forțe armate capabile să ne protejeze teritoriul și populațiile”.
În plus față de luptele din Ucraina, Rusia a lansat, de asemenea, un război hibrid în întreaga Europă, spun experții, care implică atacuri asupra infrastructurii, atacuri cibernetice, dezinformare, sabotaj, interferențe electorale și transformarea migrației în armă.
„Acest lucru a devenit din ce în ce mai agresiv”, a spus Monaghan. „Toate acestea înseamnă că aliații NATO se confruntă cu o situație geopolitică foarte diferită de cea din ultimele două decenii”.
Situația ar putea fi complicată și mai mult de alegerile prezidențiale din SUA din noiembrie. Lucrurile vor arăta foarte diferit dacă fostul președinte Donald Trump - care a declarat că ar încuraja Rusia să facă „ce naiba vrea” oricărei țări NATO care nu respectă orientările blocului privind cheltuielile de apărare - se întoarce la Casa Albă.
„Cred că există o înțelegere foarte bună între liderii militari ai NATO că trebuie să coopereze și că există o dorință de a face acest lucru”, a declarat Clark.
În acest an, veteranii celui de-al Doilea Război Mondial s-au adunat pentru comemorarea Zilei Z, unii dintre ei probabil pentru ultima dată. Descendenții lor ar putea fi nevoiți acum să își asume genul de responsabilitate care se spera că nu va mai fi necesară.
„Cred că tinerii din Europa și SUA vor ajunge să realizeze că această generație, la fel ca generația care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, nu a cerut să fie „cea mai mare generație”, dar circumstanțele i-au impus această povară”, a spus Clark.
„În democrație, nu ne place să ne pregătim pentru război, nu vrem să ne gândim la aceste lucruri”, a spus el. Cu toate acestea, „cred că oamenii vor reacționa la circumstanțele pe care le văd”.
Editor : Sebastian Eduard
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
