„Scandalos” și „un eşec pentru libertatea femeilor”, spune francezul Etienne-Emile Baulieu, inventatorul pilulei pentru avort, care deplânge interzicerea recentă a acesteia de către un stat american şi care continuă, la 96 de ani, să caute tratamente pentru depresie şi boala Alzheimer, transmite miercuri AFP.
Wyoming a devenit vineri primul stat american care a interzis avortul medicamentos, ceea ce constituie o nouă victorie pentru conservatorii care intenţionează să reducă accesul la întreruperea de sarcină în Statele Unite.
„Este un eşec pentru libertatea femeilor, mai ales pentru cele mai precare, care nu vor dispune de mijloace să meargă în alt stat pentru a o procura”, a declarat Etienne-Emile Baulieu, care şi-a dedicat o bună parte din viaţă „sporirii libertăţii femeilor”.
Fiu al unui medic nefrolog care a murit pe când Etienne-Emile avea doar 3 ani, crescut de mama sa, feministă, el a intrat în rândurile Rezistenţei la 15 ani. Acest „medic care face ştiinţă”, aşa cum îi place să se descrie, se specializează în studiul hormonilor steroizi.
Invitat să lucreze în Statele Unite, el a fost remarcat în 1961 de Gregory Pincus, „tatăl” pilulei contraceptive, care l-a convins să îşi concentreze activitatea asupra hormonilor sexuali.
Revenit în Franţa, el a conceput un anti-hormon, care se opune acţiunii progesteronului, esenţial pentru implantarea ovulului în uter. „Am vrut să fac din el un contraceptiv”, a explicat el pentru AFP, adică un mijloc de contracarare a gestaţiei.
Molecula RU-846, dezvoltată în 1982 alături de laboratorul Roussel-Uclaf cu care Etienne-Emile Baulieu a colaborat, reprezintă o alternativă medicamentoasă la avortul chirurgical, sigură şi accesibilă, notează Agerpres.
Însă, lupta pentru comercializarea acestei metode de încetare timpurie a sarcinii avea să fie dură, puternicele ligi americane anti-avort acuzându-l pe Etienne-Emile Baulieu mai ales de faptul că a inventat o „pilulă pentru moarte”.
„Evreu şi în Rezistenţă, aţi fost copleşit de cele mai atroce insulte şi aţi fost comparat cu savanţii nazişti (...) Dar v-aţi ţinut tare, din dragoste pentru libertate şi ştiinţă”, a amintit la începutul lunii martie preşedintele Emmanuel Macron, oferindu-i Marea Cruce a Legiunii de Onoare.
„Fanatism şi ignoranţă”
„Adversitatea alunecă peste el ca apa de pe penele unei raţe, este extrem de solid”, a mărturisit producătoarea Simone Harari Baulieu, cu care omul de ştiinţă îşi împărtăşeşte viaţa de mai bine de 30 de ani. Acest „pas înapoi” decis în Statele Unite trădează, potrivit lui, „fanatism şi ignoranţă”.
În biroul său din unitatea 1195 a Institutului francez pentru sănătate şi cercetări medicale (Inserm) de la Centrul spitalicesc universitar (CHU) Kremlin-Bicetre, pe care continuă să-l ocupe de trei ori pe săptămână şi unde sunt îngrămădite fotografii, diplome, referate cu „munca de-o viaţă” sau sculpturi care i-au fost oferite de prietena sa artista Niki de Saint-Phalle, Etienne-Emile Baulieu vrea încă să fie „util”.
Deşi poartă discret decoraţia recentă agăţată la costumul său albastru, el dă asigurări că „nu a sperat niciodată serios să primească astfel de onoruri”. „M-a bucurat, dar ceea ce mă interesează este să îmbunătăţesc sănătatea oamenilor”, a declarat Etienne-Emile Baulieu.
La el în laborator, echipele sale continuă cercetările pe care el le-a început cu ani în urmă pentru prevenirea dezvoltării bolii Alzheimer, dar şi pentru tratamentul depresiei severe - un studiu clinic pe subiecţi umani este în curs de desfăşurare până în vară în o duzină de spitale universitare şi în reţeaua sanitară Assistance Publique-Hôpital de Paris (AP-HP). „Nu există niciun motiv pentru care să nu găsim tratamente”, a spus acest mare optimist.
„Întotdeauna entuziasmat, el reprezintă o forţă motrice pentru noi; când vine, discutăm despre progresul nostru”, a declarat Julien Giustiniani, lider de echipă la Institutul Baulieu, creat pentru a finanţa cercetările asupra demenţei senile.
Chiar dacă trebuie să folosească un baston pentru a se deplasa, Etienne-Emile Baulieu pare neobosit.
Acest consumator de DHEA, un hormon natural despre care crede că poate întârzia îmbătrânirea şi a cărui secreţie de către glandele suprarenale a descris-o în 1963, merge încă regulat la spectacole şi recunoaşte, parţial amuzat, că este „stimulat de subiecte dificile”. „Dacă n-aş mai munci, cred că m-aş plictisi” , a mărturisit el.
Editor : Marco Badea
