Video Eroii tăcuți ai unui oraș sub amenințare: „Timpul s-a împărțit în două. Nici măcar nu-ți mai poți aminti viața normală”
În curând se fac cinci luni de când Rusia a declanșat invazia din Ucraina. Harkov a fost una dintre primele ținte ale Kremlinului, la începutul războiului. Este al doilea oraș ca mărime din Ucraina, iar soldații Kievului au reușit să-l apere și să respingă atacurile rușilor. Cu toate acestea, bătălia este departe de final, pentru că armata Moscovei continuă să râvnească acest oraș și are ordin să-l cucerească. Până atunci, îl bombardează sporadic, iar locuitorii sunt prinși între viața de zi cu zi și lupta pentru supraviețuire. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată sâmbăta la ora 00:30 și în reluare de la ora 19:30.
E o nouă zi de muncă în Harkov. O nouă zi în care acești gunoieri nu știu dacă se vor mai întoarce seara acasă.
„E periculos cu toate bombardamentele care au loc”, spune Andrei Taranenko, angajat al serviciului de salubritate al orașului.
Andrei, Iuri și Mikhail lucrează în nordul orașului. Când a izbucnit războiul, a urmat un val de distrugeri. Iar atacurile continuă. Fiecare zi e diferită.
„Timpul s-a împărțit în două: înainte și după război. Pentru mine, sunt ca două vieți diferite. Nici măcar nu-ți mai poți aminti viața normală. Se simte ca și cum au fost doar ultimele trei sau patru luni”, povestește Andrei Taranenko.
Uneori, proiectilele îi ratează la limită. Cu toate acestea, au dispărut vestele de protecție. Poate că moartea, distrugerea și lacrimile fac parte din viața de zi cu zi, dar cei trei nu pot rămâne indiferenți.
„Mă afectează atunci când ajungem la un apartament și văd scutece pe balcon, iar toată clădirea este distrusă. E greu…”, mărturisește Iuri Ciumakov.
Un pericol se poate ascunde și sub dărâmăturile pe care le curăță, unde ar putea fi explozibili.
Gunoierii sunt eroii tăcuți ai orașului. Își riscă viața pentru ca lucrurile să-și continue mersul normal - Harkov nu trebuie să renunțe.
„Cineva trebuie să facă treaba asta. Cine altcineva s-o facă? Fiecare decide pentru el însuși. Îmi place să-i ajut pe oameni”, spune Iuri Ciumakov.
Voluntarii care repară ferestrele sparte de suflul exploziilor
Și nu sunt singurii. Voluntarii se oferă să facă mai mult sau mai puțin locuibile apartamentele distruse. Totul, gratis.
„Când începe să plouă cu rachete, îți tremură mâinile, începi să tai strâmb. E foarte stresant”, spune Dmitro Vorobiov, care taie cu un fierăstrău o placă de lemn presat.
Astăzi, voluntarii au fost chemați de o pensionară ale cărei ferestre au fost distruse încă din februarie. Atunci a fugit, dar acum vrea să se întoarcă acasă.
„Un obuz a lovit clădirea de alături și a ucis un băiat. Nepoata mea dormea la mine, toate geamurile s-au spart”, povestește Zoia Mihno.
Pensionara de 72 de ani spune că e un adevărat miracol cum acești tineri îi repară gratuit apartamentul. Dar ei văd în asta contribuția lor pe timp de război. Cu toate acestea, Serghei încă se simte vinovat.
„Sigur, ofer ajutor umanitar. Dar mă tot gândesc la prietenii mei care sunt pe front. Și la modul în care își petrec zilele în tranșee, dormind cu mitralierele în brațe”, mărturisește voluntarul Serghei Djemilev.
Rusoaica din Harkov care se simte ucraineancă
În Harkov sunt două lumi suprareale, paralele. Unele zone sunt pașnice, idilice, în timp ce altele sunt lovite de rachete.
La începutul războiului, Harkov a fost cucerit aproape complet de ruși. Apoi, în mai, a fost eliberat. Dar mulți cred că Putin nu se va opri până când nu va pune mâna pe acest premiu important.
Maria trăiește cu teama că poate muri oricând, în timpul traiului de zi cu zi.
„Îi tot spun fiului meu că băieții noștri dorm în tranșee pentru ca noi să putem dormi liniștiți în pat”, spune Maria Mosnaia.
Maria spune „băieții noștri”, pentru că se simte ucraineancă. Și pentru că și-a întemeiat aici familia. Dar ea e rusoaică. S-a îndepărtat de țara natală. Spune că Ucraina a devenit mai liberă și mai optimistă, în timp ce Rusia a alunecat către un sistem autoritar.
Maria a cerut cetățenia ucraineană și și-a ars pașaportul rusesc. „A fost modul în care mi-am exprimat dezaprobarea, prin care am spus că nu mai vreau să am de-a face cu acea țară. Nu mă mai consider cetățean rus”, spune Maria.
Războiul ar putea dura o perioadă. E posibil să treacă generații întregi pentru a vindeca ura. Și totuși, în Harkov există un sentiment optimist. În ciuda riscurilor, acești oameni continuă să muncească pentru a menține orașul în viață și puternic.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
