Exclusiv Dezinformarea schimbă destine. Noul ambasador al Marii Britanii: Sunt probabil trei lucruri pe care ar trebui să le facem
Marea Britanie a fost un fel de teren test pentru experimentele cu ştiri şi informaţii false, care cauzau diviziuni de opinie majore în rândul populaţiei. În 2016, când britanicii aveau de ales dacă mai rămân sau nu în Uniunea Europeană, s-au multiplicat mesajele transmise de reţele de boţi, conturi false, care de altfel au dispărut din mediul online după ce răul a fost făcut. Giles Portman este noul ambasador al Marii Britanii la Bucureşti şi are multă experienţă împotriva dezinformării.
Cristina Cileacu: Giles Portman, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, bine ați venit la Pașaport diplomatic.
Giles Portman, ambasadorul Marii Britanii: Mulțumesc foarte mult.
Efectele neaşteptate ale unei alegeri
Cristina Cileacu: Dle ambasador, cuvântul cheie pentru acest an este alegeri. Și, dacă ne uităm la alegeri în mod implicit, trebuie să ne uităm la fel de bine la dezinformarea și informaţii false, în acest secol în special. UK este în afara Uniunii Europene din cauza minciunilor răspândite pe rețelele de socializare și nu numai pe rețelele sociale. Credeţi că europenii care se uită la ceea ce s-a întâmplat cu Regatul Unit şi-au învaţat lecţia?
Giles Portman: Marea Britanie a ales să părăsească Uniunea Europeană pentru că am avut un referendum și majoritatea populației a decis că ar dori să iasă (n.r. din UE). Și asta a făcut guvernul, a onorat această decizie a poporului britanic.
Cristina Cileacu: Da, dar poporul britanic cu siguranță a fost influențat de anumite dezinformări...
Giles Portman: Cred că dezinformarea este cu siguranță o provocare. Ați menționat anul acesta de alegeri. Cred că sunt două mari provocări, de fapt, anul acesta pentru toate țările care au alegeri. Primul este riscul continuu de dezinformare, iar al doilea este riscul atacurilor cibernetice asupra proceselor noastre democratice. Și cred că este ceva despre care România și Marea Britanie ar trebui să vorbească și despre care vorbim împreună pentru a ne asigura că reziliența noastră, atât în ceea ce privește organizațiile, cât și mass-media și, de asemenea, cetățenii individuali, este cât de puternică posibil.
Cristina Cileacu: Oare britanicii, acum că nu mai sunt în Uniunea Europeană, pot spune despre ei înșiși că sunt mai imuni la dezinformare?
Giles Portman: Nu aș spune că este legat în mod special de a fi în sau în afara Uniunii Europene, pentru că asta...
Cristina Cileacu: Vorbeam despre această experiență pe care au avut-o.
Giles Portman: Cred că ceea ce am reușit să facem de-a lungul multor ani este catalogarea amenințării dezinformării. Și eu mă concentrez în special pe dezinformarea externă ostilă, actorii încearcă în mod deliberat să aibă o influență malignă asupra democrațiilor noastre și asupra libertăților noastre. Și cred că am devenit foarte conștienți de acest lucru în Marea Britanie în ultimul an, dar și în întreaga Europă. Și baza de date cu dovezi ale dezinformării ostile externe este mult mai puternică decât a fost vreodată. Și, după cum spun, este de datoria guvernelor, mass-media și cetățenilor individuali să pună la îndoială mai mult și să nu se complacă în faţa acestui risc, deoarece continuă, cu siguranță.
Falsurile din online au viaţă lungă
Cristina Cileacu: Orice informație care este falsă și se dovedește a fi falsă este dezmințită, are tendința să reapară după un timp. Rămâne pe internet chiar dacă este ștearsă din motoarele principale de căutare. Putem face ceva în acest sens, pentru că este cam dificil să reglementezi social media. Și pe de altă parte, dacă este pe internet, va rămâne pe internet.
Giles Portman: Da, sunt modalități să fim mai buni în acest sens. De exemplu, în loc să repostați dezinformarea și să spuneți că aceasta este dezinformare, doar o captură de ecran a acesteia, de exemplu, astfel încât să nu adune din ce în ce mai multe clicuri și vizualizări. Este o discuție despre dacă demontarea falsurilor funcționează sau nu. Întotdeauna am fost de părere că dezmințirea funcționează, pentru că dacă nu spui că ceva este fals sau o minciună atunci când este, laşi un vid pentru oamenii care pretind că este adevărat. Deci cred că ar trebui să demontăm, dar ar trebui să o facem într-un mod inteligent. Și asta înseamnă nu numai să reacționăm la fiecare dezinformare, ci și să facem un pas înapoi, să analizăm și să vedem tipare. Și ceea ce am văzut în privinţs dezinformării pro-Kremlin, de exemplu, este că aceleași tipare și aceleași tehnici apar încontinuu, indiferent dacă este legată de Siria, de Ucraina sau de doborârea avionului MH17, sau otrăvirea membrilor familiei Skripal. Deci, ce putem vedea sunt tipare de dezinformare, care ne ajută să dovedim că este dezinformare.
Instrumente anti dezinformare
Cristina Cileacu: Și credeți că suntem capabili să contracarăm acest lucru? Care este cel mai bun mod? Demitizarea este unul, aţi spus deja, dar, din nou, pierzi mult timp cu dezmințirea adică, nu poți demitiza literalmente totul. Deci, ce altceva să facem?
Giles Portman: Sunt probabil trei lucruri pe care ar trebui să le facem. În primul rând, guvernele și organizațiile neguvernamentale trebuie să urmărească aceste informații, trebuie să o înregistreze, să o analizeze și să împărtășească informații despre aceasta, astfel încât, experiența generală și cunoștințele (n.r. populaţiei) cresc. În al doilea rând, cred că mass-media are un rol important în ceea ce privește jurnaliștii independenți, alfabetizați, capabili să analizeze informațiile și să invoce dezinformarea. Și în al treilea rând, cred că trebuie să fim suficient de încrezători pentru a ne prezenta propriile narațiuni, propriile noastre comunicări strategice pozitive, abordând unele dintre problemele pe care dezinformarea se concentrează, îndepărtând falsul cu încredere și strategic prin propria noastră narațiune informațională.
Algoritmii care ne izolează
Cristina Cileacu: Și cum putem ajunge la publicul care este mai ales pe social media? Pentru că, de obicei, dacă când vorbim despre dezinformare și informare falsă, o facem pe mass-media clasică precum cea pe care ne aflăm acum. Nu este suficient.
Giles Portman: Da, am văzut în termeni de dezinformare pro-Kremlin că apare sub multe forme, adesea în televiziune, adesea în ziare și social media, dar și în lucruri precum schimburi de e-mailuri, lanţuri de e-mailuri, care încearcă să ajungă la oamenii care poate nu sunt pe social media. Cred că social media este cea mai provocatoare, pentru că aici algoritmii tind să le ofere oamenilor mai mult din ceea ce le place. Și este foarte, foarte, riscant pentru că poți fi atras într-o cameră ecou, unde pur și simplu vezi din ce în ce mai mult din ceva la care ai dat clic. Cred că este foarte important ca oamenii să înțeleagă că trebuie să-și asume responsabilitatea pentru propriul consum media, și asta înseamnă să nu vă luaţi informaţiile doar dintr-o singură sursă, ci dintr-o varietate de surse.
Libertăţile greşit înţelese
Cristina Cileacu: Democrațiile lucrează mult cu libertăți şi o libertate este libertatea de exprimare, este o valoare de bază a democrațiilor. Pe de altă parte, avem extremiștii care profită de această libertate și o folosesc pentru a răspândi minciuni în public, pentru opinia publică și în spațiile publice. Mai putem vorbim despre libertăţi, dacă extremiștii fac asta sau cineva face așa ceva?
Giles Portman: Cred că este o adevărată provocare a dezinformării, că ce s-a întâmplat este că unele dintre punctele noastre forte ca democrație, cu alte cuvinte, libertatea de a-ți exprima opinia, dorința de a asculta alte părți ale poveștii pot fi îndreptate împotriva noastră, în căutarea a ceea ce am numi echilibru. Deci, dacă aveți un punct de vedere, care este corect și un punct de vedere, care este extrem de incorect, există o tendință care a fost exploatată, să se aleagă calea de mijloc ca adevăr, ceea ce, desigur, nu este corect. Și văd o schimbare, cu siguranță în mass-media britanică, care prezintă încă ambele părți ale unei povești, dar este mai dispusă să spună că această parte a poveștii nu are substanță sau a fost respinsă de multe ori. Cred că trebuie să fim puțin atenți să ne asigurăm că principiul nostru de echilibru și deschidere nu este exploatat și întors împotriva noastră.
Efectul a 10 ani de agresiune rusă
Cristina Cileacu: În special în acest an, vorbim despre zece ani de la anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia și la doi ani de când au început războiul în Ucraina, vedem, pentru prima dată avertismente în Europa noastră, pașnică, din partea unor militari de top. Iar militarii de top din Regatul Unit au fost printre primii care au avertizat oamenii să fie pregătiți pentru un război mai mare. În România, mesajul a fost înțeles ca, oh, nu este NATO suficient de puternică, se bazează pe noi, pe oameni, pe noi cetățenii? Credeți că este modul corect de a vedea astfel de mesaje sau despre ce este acest avertisment?
Giles Portman: Cu ce ne confruntăm în privinţa invaziei ilegale, premeditată și nejustificată a Rusiei în Ucraina este probabil cea mai mare amenințare la adresa securității europene a acestei generații, deci, trebuie luată extrem de în serios. În același timp, dacă ne uităm la puterea combinată a NATO față de puterea Rusiei, suntem mult mai puternici uniți ca Alianță. Deci, primul lucru este că trebuie să rămânem foarte uniți ca aliați NATO şi trebuie să căutăm noi parteneri. Cred că răspunsul legat de apărare și securitate a fost foarte clar. Suedia și Finlanda au ales să adere la NATO. Am ajuns la concluzia că locul de drept al Ucrainei ar trebui să fie în timp util în NATO și, țările occidentale din întreaga Europă să-și mărească bugetul de apărare. România face o treabă excelentă în ceea ce privește creșterea bugetului la 2,5% din PIB. Marea Britanie este dincolo de asta și privește o țintă de 3 procente. Deci trebuie să răspundem la această amenințare la adresa securității europene, cu o creștere a bugetelor noastre de apărare și pregătirea noastră de a lucra împreună ca aliați în NATO. Și exact asta s-a întâmplat.
Cristina Cileacu: Și acest avertisment, cum să vadă cetățenii acest avertisment?
Giles Portman: După cum spuneam, răspunsul trebuie să fie ferm, pentru că am învățat în Europa înainte că dacă nu răspundem ferm la acest tip de agresiune, dictatorii și agresorii vor reveni pentru mai mult. Așadar, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să transmitem un mesaj foarte clar că democrațiile noastre se vor ridica și vor triumfa asupra autoritarismului și extremismului. Dar aș spune și că economiile noastre, deși, desigur, se confruntă cu provocări, sunt mai puternice unite împotriva Rusiei. Deci, dacă ne uităm la primele două țări care sprijină Ucraina împotriva Rusiei, economiile noastre sunt de aproximativ 30 de ori mai mari decât economia rusă. Am impus cel mai puternic pachet de sancțiuni împotriva unei economii majore din lume. Putin a recunoscut el însuși că provoacă probleme colosale pentru Rusia. Deci, puterea economică este, de asemenea, un factor important.
Putin nu crede în graniţe
Cristina Cileacu: Dar credeți că oamenii pot echilibra și acest tip de mesaj? Pentru că, au partidele extreme din toată Europa care spun că ar trebui să nu mai susținem Ucraina. Și avem aceste mesaje, așa cum am spus, de la militari de vârf, din partea tuturor aliaților, cel puțin din Europa, dar nu numai din Europa, spunând că ar trebui să ne pregătim pentru război. Oamenii sunt cumva dezorientați, vor tinde să aleagă mesajul care spunea: dacă nu mai susținem Ucraina, poate războiul se va termina și poate ar trebui să continuăm cu viața noastră.
Giles Portman: Mă tem că nu există dovezi că dacă am înceta să sprijinim Ucraina, amenințarea ar dispărea. Absolut opusul. Putin a vorbit recent despre faptul că nu există limite pentru granițele Rusiei, despre faptul că vede Odesa ca un oraș rusesc. Mi se pare foarte clar că singura cale prin care Putin va înceta să mai fie o amenințare pentru Europa este să-și dea seama că nu poate reuși în Ucraina. De aceea este foarte important ca toți aliații să continue să sprijine Ucraina. Și cred că cea mai rapidă cale către pace în Ucraina, dar și stabilitate în Europa, este ca Putin să concluzioneze că nu poate câștiga și să se retragă din teritoriile ocupate.
Viziunea britanică asupra Rusiei
Cristina Cileacu: Regatul Unit, istoric, a văzut Rusia într-un mod diferit de restul țărilor din Europa de Vest, abordarea este mult mai aproape de cea a țărilor est-europene. Cum vedeţi Rusia acum?
Giles Portman: La sfârșitul Războiului Rece, am încercat în multe feluri să încercăm să creăm o relație mai bună cu Rusia, extinzând G7 la G8, dezvoltând o relație foarte privilegiată între NATO și Rusia, de exemplu. Deci au fost ani cu adevărat încurajatori. Din păcate, nu aceasta este situația în care ne aflăm acum. Și Rusia nu numai că a invadat ilegal Ucraina, dar a amenințat în mod repetat alte țări europene, inclusiv cu utilizarea armelor nucleare. Deci, mă tem că suntem într-o situație foarte diferită decât eram, să zicem, acum 10-15 ani. Răspunsul trebuie să fie foarte ferm.
Idei nocive pentru NATO
Cristina Cileacu: De asemenea, trebuie să ne pregătim pentru posibilitatea de a avea NATO fără Statele Unite. Ne uităm la alegerile din SUA de asemenea. Și unul dintre candidați are și această idee, cel puțin în campania sa. Suntem pregătiți pentru asta? Poate NATO să supraviețuiască fără Statele Unite?
Giles Portman: Aș spune câteva lucruri despre Statele Unite. Primul dintre toate este că oricine câștigă alegerile acolo, sunt sigur că Marea Britanie și SUA vor continua să aibă o relație foarte puternică. Și al doilea lucru pe care l-aș spune este că ceea ce am văzut în ultimii doi ani este un sprijin foarte puternic între partide pentru Ucraina în Statele Unite, inclusiv în Congres, pentru că cred că, americanii și europenii privesc acest conflict prin aceleași principii, principii de apărare a suveranității, democrației și libertății. În același timp, cred că țările europene trebuie să facă mai mult. Și de aceea mă refer la România și Marea Britanie, atât la creșterea bugetelor de apărare, cât și la Marea Britanie care își asumă responsabilitatea de a sta alături de Ucraina atâta timp cât este nevoie. Așadar, când prim-ministrul meu, Rishi Sunak, a revenit în Ucraina luna trecută, a confirmat încă 2,5 miliarde de lire sterline de sprijin britanic pentru Ucraina. Acest lucru duce sprijinul total la aproximativ 12 miliarde de lire sterline. De asemenea, el a confirmat că Marea Britanie va fi prima țară și a fost prima țară care a semnat un acord bilateral de securitate, oferind Ucrainei o parte din securitatea de care are nevoie pe drumul către eventuala aderare la NATO. Așa cum a spus Rishi Sunak, suntem cu Ucraina astăzi, mâine și atâta timp cât este nevoie. Și cred că în curând vom vedea alți parteneri europeni venind și cu acorduri bilaterale de securitate. Și trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru pacea și securitatea pe propriul nostru continent.
Intenţiile noii misiuni diplomatice a UK
Cristina Cileacu: Sunteți un ambasador nou în România și, pentru a vă prezenta, aţi organizat o conferință de presă în care ați vorbit despre temele cheie pentru misiunea dvs. Și acestea sunt mai multă apărare, mai multe investiții, investiții britanice în România și invers, desigur, și lupta împotriva crimei organizate. Când vorbiţi de apărare, ce intenționați?
Giles Portman: Cred că pe plan bilateral avem o relație de apărare foarte puternică. Și, de fapt, în ultimii ani, cantitatea de antrenament și exerciții fizice care au avut loc între Marea Britanie și România a crescut foarte mult. Și asta va continua cu siguranță. Cred că Marea Neagră se dovedeşte a fi un loc de interes cu adevărat important, şi, desigur, România, ca stat litoral, are experiență și interese reale în Marea Neagră. Și cred că putem lucra mai mult împreună în Marea Neagră. Asta este, de exemplu, coaliţia pentru deminarea mării, cu Bulgaria și Turcia este ceva cu adevărat binevenit și ceva la care am putea considera să participăm. Și, bineînțeles, sprijinul nostru pentru Ucraina, atât în ceea ce privește ajutorul militar, cât și protejarea aprovizionării cu cereale, departe de Ucraina către țările care au nevoie de ea este, de asemenea, un domeniu cu adevărat important pe care ne concentrăm.
Marea Neagră rămâne în atenţia aliaţilor
Cristina Cileacu: Această idee, recent anunţată publicului, care spune că poate rușii vor avea un plan de a ataca statele baltice în următorii zece ani, mai mult sau mai puțin, se va întoarce iar atenția de la Marea Neagră către Marea Baltică sau NATO a înțeles în cele din urmă că tot flancul estic este important?
Giles Portman: Cred că NATO a înţeles pe deplin că tot flancul estic este important. Desigur, Marea Baltică și statele baltice sunt mai aproape de casă pentru Marea Britanie și de o importanță vitală pentru propria noastră apărare și securitate, motiv pentru care avem parteneriate strânse, de exemplu, prin Forța Expediționară Comună. Dar Marea Baltică devine acum o mare NATO odată cu extinderea NATO. Marea Neagră este o zonă cu un potențial uriaș în ceea ce privește comerțul și securitatea energetică, dar și, amenințată de Rusia, ocupația Crimeei și a unor părți din Ucraina. Așa că sunt absolut clar că România este aliatul nostru cheie în ceea ce privește protejarea flancului sud-estic al NATO. Și trebuie să ne asigurăm că suntem absolut concentrați asupra întregului flancul estic.
Limba română, o provocare acceptată
Cristina Cileacu: În calitate de ambasador britanic în România, mai întâi trebuie să vă opriţi la Iaşi pentru a ne învăța limba. Aceasta este regula de la dvs de acasă. Ce a fost cel mai greu să învățaţi?
Giles Portman: Eram foarte interesat să învăț limba română, pentru că am studiat latina la universitate și eram foarte interesat de această țară care avea o limbă strâns legată de latină. Și am studiat spaniolă, franceză, rusă, turcă și cehă, așa că m-am gândit în total va fi bine. Deci, de fapt, vocabularul este destul de ușor pentru mine, deoarece majoritatea cuvintelor sunt legate de una dintre aceste limbi. Cel mai greu lucru despre limba română sunt unele dintre lucrurile pe care le înveți chiar de la început, cum ar fi timpul prezent sau articolele definite şi indefinite sunt printre cele mai grele lucruri din limba română, cred. De fapt, primele câteva săptămâni sunt un pic un fel de șoc, este mai greu decât te aștepți. Am trecut peste acel șoc inițial, dar mai am un drum lung de parcurs, cred.
Cristina Cileacu: Și aveți câteva cuvinte pe care nu le puteți pronunța încă?
Giles Portman: Sunt absolut sigur că sunt multe cuvinte pe care nu le pot pronunța. Și la ultima mea lecție, nu a fost atât pronunția, cât accentul. Este destul de greu din punctul de vedere al vorbitorului de engleză să prezici pe ce silabă poate fi accentul unui cuvânt. Nu par să existe multe reguli în acest sens, așa că trebuie doar să asculți și să înveți, cred.
Cristina Cileacu: Și aveți un mesaj în limba română, pentru a vedea cât de bine vă descurcaţi în română?
Giles Portman: Mesajul meu este că încă învăţ, cu siguranţă, dar am ajuns aici de-abia acum câteva luni şi am observat deja că avem un parteneriat foarte-foarte strâns, ca relaţie bilaterală între Marea Britanie şi România, este foarte bună, foarte caldă şi strânsă. Cred că suntem două ţări care gândesc la fel, cred că ne sprijinim, ne ajutăm reciproc, cum aţi spus, luptăm împreună împotriva ameninţării Rusiei, ca aliaţi NATO, lucrăm pentru a distruge crima organizată şi muncim cot la cot pentru a creşte prosperitatea pentru toţi. Aşa că, în ceea ce priveşte mandatul meu, în cei 4-5 ani cât sunt aici, vreau ca această relaţie să devină mai strânsă, mai caldă, mai pozitivă şi sunt sigur că o să reuşesc.
Editor : A.C.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
