Dezinformarea și manipularea, arme în mâinile liderilor
Dezinformare, propagandă, fake news, adevăruri alternative. Suntem într-o eră în care informația circulă rapid și anonim. Într-o eră în care să vezi și să crezi nu mai este în ordinea firească a lucrurilor. În care realitatea are atâtea fețe, câte puncte de vedere există. Propaganda și-a schimbat sensul. Nu mai vrea să te convingă să crezi într-o anumită versiune a evenimentelor, ci să nu mai crezi nimic. Să-ți pierzi încrederea în stat, în procesele democratice, în presă.
Propaganda s-a metamorfozat în cea mai invazivă formă de manipulare - dezinformarea. E greu de depistat, faptele reale sunt amestecate cu ficţiunea, se răspândeşte cu o viteză nemaivăzută şi întotdeauna, întotdeauna, dezinformarea are o ţintă sigură: pe termen lung, acest virus macină încrederea populaţiei şi devine un pericol pentru stabilitatea democraţiei, mai ales a celor tinere.
Trebuie să fim mai vigilenţi ca niciodată. E an electoral şi în România, şi în toată Uniunea Europeană. Tacticile sunt din ce în ce mai subtile, dar nu trebuie să privim prea departe pentru a sesiza ameninţarea. Rusia şi-a perfecţionat războiul cibernetic.
O pagină de Facebook activă în România a fost închisă chiar zilele trecute pentru că era o trâmbiţă a propagandei de la Moscova.
Despre dezinformare şi manipulare în secolul XXI - o analiză „The New York Times”
„Mark Twain spunea: O minciună face înconjurul lumii în timp ce adevărul se încalță.
Dar chiar și asta este o minciună. Acest citat a fost atribuit multor personalități, dar indiferent cine l-a spus, avea dreptate.
Știm acum, din experiență, că minciunile au un avantaj nedrept în fața adevărului, se răspândesc mai repede și mai departe și sunt amplificate de fiecare dată când sunt repetate.
Repetiția e parte din joc. Cu cât o poveste este repetată, repetată, repetată, cu atât devine mai credibilă.
Istoria ne-a învățat că lupta împotriva dezinformării începe cu un lider puternic. Și trebuie să vă spun că, din punctul acesta de vedere, am fost dezamăgiţi. În primul rând de Barack Obama, care spunea: Americanii și rușii au interese comune ce reprezintă baza unei cooperări.
A fost foarte dificil să convingem administrația Obama să ia Rusia în serios.
Acum amenințarea vine din interiorul Casei Albe. Faceți cunoștință cu președintele „Dezinformare”.
Mai întâi: Trump cel care neagă. Când vine vorba despre dezinformare, neagă până și faptul că am fi atacați.
Donald Trump: Dacă e vorba despre Rusia, dar probabil nu e, nimeni nu știe cine e.
Apoi, îl avem pe Trump „idiotul util”. Acesta este un personaj care a scris despre toate conspirațiile.
Donald Trump: De ce nu-și publică certificatul de naștere? (Barack Obama n. r.)
Ați văzut ce s-a întâmplat aseară în Suedia? Suedia!
Nici KGB-ul nu-și imagina că va da peste un „idiot util” așa celebru și influent precum președintele Trump.
Și apoi îl avem pe Trump „dezinformatorul veritabil”. Nu doar că regurgitează chestiile astea, le și inventează.
Donald Trump: A fost cea mai mare victorie în Colegiul Electoral de la Ronald Reagan încoace.
Am zis: ia stați puțin, sunt cam multe microfoane.
E mai rău ca-n Războiul Rece. Atunci eram noi împotriva lor. Acum suntem noi, împotriva lor și noi, împotriva noastră, conchide „The New York Times”.
Din manualul de dezinformare al KGB. Cazul Skripal
Cel mai activ actor al dezinformării în partea asta de lume este, incontestabil, Rusia. A perfecționat tehnici care par desprinse din romanele distopice. Un exemplu din manualul de dezinformare al KGB, este cazul Skripal. Pe scurt, fostul agent rus Serghei Skripal şi fiica lui au fost otrăviţi cu o substanţă neurotoxică de nivel militar şi găsiţi inconştienţi pe o bancă din oraşul britanic Salisbury, în martie anul trecut. N-a fost mult până când ancheta a dus la doi agenţi ruşi ai serviciului de informaţii al armatei. Ce a urmat e uluitor. Presa aservită Kremlinului, extrem de versată în tehnicile de manipulare, a vrut să le restabilească reputaţia de oameni oneşti. A ieşit un teatru al absurdului.
Ruslan Boșirov: Viaţa noastră a fost dată peste cap, aşa peste noapte, a fost distrusă.
Margarita Simionian, redactor-șef RT: V-am văzut în filmări de la Londra şi Salisbury. Eraţi în adidaşi şi geci. Chiar voi eraţi?
- Da, noi eram.
- Şi ce făceaţi acolo?
Aleksandr Petrov: Prietenii noştri ne-au povestit multă vreme că ar trebui să mergem acolo pentru că oraşul este foarte frumos.
- Salisbury? Un oraş frumos?
- Da.
- Ce-l face aşa frumos?
- E un oraş turistic. Au o catedrală faimoasă, catedrala din Salisbury. E cunoscută în toată Europa. De fapt, cred că e cunoscută în toată lumea. E faimoasă pentru turla sa care măsoară 123 de metri. Şi pentru ceas. Este cel mai vechi ceas funcţional din lume.
- Aţi petrecut timp împreună, aţi locuit împreună, v-aţi plimbat împreună. Aţi stat atât de mult timp împreună, ce vă uneşte?
- Ştiţi ce? Haideţi să nu încălcăm limitele intimităţii. Noi am venit aici pentru că am crezut că ne veţi apăra, dar discuţia pare să se transforme într-un interogatoriu.
- Noi suntem jurnalişti, nu protejăm pe nimeni. Nu suntem avocaţi. Şi chiar voiam să vă întreb, de ce v-aţi adresat abia acum presei?
- După ce vieţile noastre au fost transformate într-un coşmar, n-am ştiut cui să ne adresăm, ce să facem. Să mergem la poliţie, în justiţie, la ambasada Marii Britanii?
- Sau la FSB? Nu am ştiut ce să facem. Nu putem ieşi din casă pentru că suntem speriaţi. Ne temem.
Prea multe detalii despre aşa-zisa faimă internaţională a catedralei din Salisbury, răspunsuri sugerate şi reacţii studiate, tot acest interviu a fost un scenariu de la cap la coadă. Doar că studiile ulterioare arată că planul a fost bun, dar execuţia proastă. The Washington Post a analizat amprenta lăsată online de acest interviu. A fost intens urmărit, dar cele mai populare comentarii erau cele despre faptul că discuţia a fost complet ridicolă, iar trei sferturi dintre toate comentariile ridicau semne de îndoială asupra veridicităţii celor povestite de suspecţi. Şi vorbim aici chiar de publicul rus.
Un atac chimic și încă o lecție de manipulare tip KGB
Analizăm, în continuare, una dintre cele mai mari încercări de muşamalizare de anul trecut, atacul chimic din oraşul sirian Douma. Era aprilie 2018. Operaţiunea poartă tot semnătura Rusiei.
Theresa May, premierul Marii Britanii: Dacă vor fi găsiți vinovați, atât regimul, cât și aliații săi, inclusiv Rusia, trebuie trași la răspundere.
Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe: Avem dovezi incontestabile că a fost vorba despre o nouă înscenare în care au fost implicate serviciile speciale ale unei țări care încearcă din răsputeri să conducă o campanie anti-Rusia.
Ţara la care face referire Serghei Lavrov era Marea Britanie. Relaţiile dintre Moscova şi Londra se deterioraseră după cazul Skripal. Rusia a demarat o campanie de denigrare a Marii Britanii.
Alexander Iakovenko, ambasadorul rus la Londra: Căștile Albe sunt susținute de guvernul britanic, de aici primesc bani. Sunt faimoși pentru înscenarea unor atacuri chimice.
Ben Nimmo, Atlantic Council: Discursul a evoluat de-a lungul timpului. Imediat ce au apărut informațiile despre atac, trollii cibernetici pro-Kremlin și pro-Assad au lansat ipoteza că a fost un atac real comis de rebeli. Ulterior, au apărut surse oficiale din Ministerul de Externe și ministerul Apărării din Rusia care au afirmat că toată povestea e o invenție, că imaginile sunt false, că înregistrările sunt false, că povestea este o provocare.
Gabriel Gatehouse, corespondent BBC: Toate ţările se folosesc de comunicarea strategică, fie că-i spunem PR sau propagandă. În mod obişnuit, scopul este să-i convingi pe oameni că versiunea ta este cea adevărată. Dar în ultima perioadă, Moscova a încercat să facă ceva uşor diferit. În loc să încerce să convingă lumea să aibă încredere în Moscova, încearcă să convingă lumea să n-aibă încredere în nimeni.
Cum identificăm și descurajăm dezinformarea? O discuție cu Cristian Diaconescu
Cum folosesc rușii manipularea în România?
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
