Ultraconservatorul Seyyed Ebrahim Raisi al-Sadati a devenit cel de-al optulea președinte al Republicii Islamice din Iran, împlinind astfel dorința ayatollahului Ali Khamenei de a concentra puterea într-un cerc restrâns, ca să evite complicațiile și diferențele de doctrină și viziune care au tensionat politica internă iraniană din ultimii ani. Acesta a obținut peste peste 17,8 milioane de voturi dintr-un total de 28,6 milioane, în ceea ce a reprezentat cursa electorală cu cea mai mică participare la vot de la Revoluția Islamică din 1979 și până în prezent.
Alegerile prezidențiale pentru viitorul succesor al președintelui moderat Hassan Rouhani au avut loc într-un moment critic pentru Iran. Economia țării este în colaps și se luptă să facă față sancțiunilor dure ale SUA impuse de administrația fostului președinte Donald Trump, după ce Washingtonul a părăsit acordul nuclear internațional încheiat de Teheran în 2015 cu Germania, Uniunea Europeană și cei cinci membri permanenți ai consiliului de securitate al ONU (Franța, Rusia, China, Marea Britanie, SUA).
Citește și: Alegeri Iran. Ultraconservatorul Ebrahim Raisi al-Sadati, apropiat al ayatollahului, este noul președinte al țării (rezultate parțiale)
Sub impactul corupției, deciziilor economice neinspirate, sancțiunilor americane, pandemiei de COVID-19 și a efortului de a susține actori nonstatali în regiune, alegerea lui Ebrahim Raisi reprezintă un punct de cotitură în evoluția republicii islamice, consideră Carmen Gavrilă, jurnalistă RRA specializată în Orientul Mijlociu și autoare a cărții „Revolta Orientului". Aceasta a declarat pentru Digi24.ro că „triumful electoral al lui Ebrahim Raisi poate fi interpretat în sensul unei îndepărtări de la principiile de republică și de la ideea de legitimitate prin vot, fiind atent pregătit, fără preocuparea de a afișa o imagine cât de cât democratică și incluzivă".
De altfel, Consiliul Gardienilor, instituția formată din 12 membri numiți de ayatollah, a triat lista de candidați și a lăsat în cursă numai politicieni fără șanse reale să îl învingă pe Raisi. Această mișcare a reprezentat o eradicare a competitorilor politici, în scopul de a consolida ideologia politică a liderului suprem al țării, ayatollahul Ali Khamenei, după cum scrie Saeid Golkar, profesor asistent la Departamentul de Științe Politice de la Universitatea din Tennessee, într-un articol de opinie publicat în Al Jazeera.
Drumul de la „revoluția islamică" la „civilizația islamică"
Potrivit profesorului Golkar, la sfârșitul anilor '90, ayatollahul Ali Khamenei a vorbit pentru prima dată despre cele cinci etape esențiale ale unei revoluții islamice de succes.
Prima etapă a fost reprezentată de „revoluția islamică" din 1979, care a condus la răsturnarea monarhiei iraniene și la înlocuirea formei de guvernământ cu o republică islamică condusă de Ayatollahul Ruhollah Khomeini.
A doua etapă ar fi fost reprezentată de instituirea unui regim islamic în Iran, care ar fi trebuit să conducă la cea de-a treia etapă: înființarea unui guvern islamic.
A patra etapă, în viziunea lui Khamenei, ar reprezenta înființarea unei societăți islamice care ar deschide calea către scopul absolut și ultima etapă a viziunii: înființarea unei civilizații islamice, una care să servească drept model pentru toate țările din lume în care societatea este majoritar musulmană.
Primele două etape au fost finalizate în Iran odată cu revoluția Islamică din 1979 și formarea Republicii Islamice Iraniene. Cu toate acestea, Iranul nu a reușit să finalizeze și cea de a treia etapă a viziunii lui Khamenei, înființarea unui „guvern islamic". Din acest motiv, remarcă profesorul Saeid Golkar, principalul obiectiv politic al lui Khamenei în aceste alegeri a fost să se asigure că țara va fi condusă de un guvern cu adevărat islamic, care îi este loial lui și poate îndeplini viziunea sa pentru țară, pe care a exprimat-o pe larg într-un manifest din 11 februarie 2019, cu ocazia aniversării a 40 de ani de la revoluția Iraniană.
Administrația Raisi și politica „liniștită" a ayatollahului Ali Khamenei
Ali Khamenei a fost ales lider suprem al Iranului în 1989. De atunci, acesta a lucrat cu patru administrații: administrația Rafsanjani (1989-1996), administrația Khatami (1997-2004), administrația Ahmadinejad (2005-2013) și administrația actualului președinte, Hassan Rohani, care își încheie al doilea mandat în luna august.
Dintre aceste patru administrații, cea mai apropiată de idealul lui Khamenei de a forma un „guvern islamic" a fost administrația președintelui Mahmud Ahmadinejad, în timpul primului mandat. Ulterior, după alegerile controversate din 2009, relația lui Ahmadinejad cu Khamenei a devenit tot mai distantă și a culminat cu o luptă politică care nu i-a adus deloc liniște liderului suprem al Iranului. Din acest motiv, ayatollahul Ali Khamenei a mizat acum pe Ebrahim Raisi și o nouă administrație, care să urmeze politicile și strategiile similare cu cele ale administrației Ahmadinejad, dar care să rămână loială și subordonată liderului suprem până la sfârșit, după cum observă revista TIME. De altfel, campania electorală a lui Raisi a fost condusă de veterani ai administrației Ahmadinejad, precum Ali Nikzad, care a fost ministru al Transporturilor și Locuințelor între 2009-2011 și Reza Taghipour, care a fost ministru al Comunicațiilor între 2009-2012.
„Raisi este un personaj politic creat de liderul suprem, care a eșuat la primul său test electoral acum 4 ani în fața actualului președinte Rouhani și care, conform sondajelor independente, a câștigat acum președinția cu mai puține voturi decât când a pierdut prima dată. Ayatollahul Ali Khamenei a vrut și a obținut, pentru prima dată indiferent la nemulțumirea populară, liniștea politică de care are nevoie pentru a pune la punct tranziția iminentă spre viitorul lider suprem, dat fiind că el are acum 82 de ani" este de părere jurnalista Carmen Gavrilă.
Administrația Raisi va fi formată, cel mai probabil, de persoane care provin din cele mai conservatoare secțiuni ale societății iraniene, remarcă profesorului Saeid Golkar, care mai spune că, de la revoluția din 1979 și până în prezent, societatea iraniană a cunoscut două valuri de islamizare. Primul a fost declanșat în 1980 de închiderea universităților, iar al doilea s-a declanșat în 2005, după alegerea președintelui Ahmadinejad.
„Odată cu formarea unui guvern condus de președintele Ebrahim Raisi, în Iran se va declanșa, fără îndoială, un al treilea val de islamizare", atenționează profesorul Golkar, care mai spune că al treilea val de islamizare din Iran va avea trei manifestări primare: continuarea încorporării valorilor și culturii islamice în politica și viața de zi cu zi a iranienilor, o luptă mai puternică împotriva influențelor occidentale asupra societății iraniene și o creștere a controlului și influenței liderului suprem asupra tuturor grupurilor sociale și politice din țară.
Pentru a realiza acest lucru, noua administrație va trebui să folosească forța, susține profesorul Golkar, deoarece, în prezent, segmente mari din populația iraniană nu împărtășesc idealurile și ambițiile regimului. Observatorii internaționali se așteaptă ca noua administrație Raisi să reprime orice formă de opoziție față de restricțiile impuse de regim asupra vieții cetățenilor, crescând în același timp presiunea asupra tinerilor și femeilor, principalele două grupuri sociale care contestă din ce în ce mai mult autoritatea regimului.
Cine este Ebrahim Raisi, noul președinte al Iranului
Ebrahim Raisi, în vârstă de 60 de ani, ocupă acum funcția de judecător șef al Iranului. La fel ca și liderul suprem, Raisi poartă în public un turban negru, indicând că este un sayyid, adică descendent al profetului Mahomed. De asemenea, Raisi este considerat succesorul lui Ayatollah Ali Khamenei, în vârstă de 82 de ani.
Clericul Raisi a crescut în orașul Mashhad, un centru religios important pentru musulmanii șiiți, unde este înmormântat imamul Reza, al optulea imam șiit. A urmat seminarul din Qom și a studiat sub unii dintre cei mai proeminenți clerici ai Iranului.
După revoluția islamică din 1979, tânărul Raisi s-a alăturat procuraturii din Masjed Soleyman, un oraș din sud-vestul Iranului, iar ulterior a devenit procuror pentru mai multe jurisdicții. În 1985 s-a mutat la Teheran, după ce a fost numit procuror adjunct.
În Iran este poreclit "inchizitorul" pentru că, în 1988, în calitate de procuror a făcut parte dintr-un așa-numit "comitet al morții" în cadrul campaniei de epurare a "elementelor subversive" generate de opoziția la regimul islamic instalat de liderul revoluției islamice Ruhollah Khomeini în 1979. Raisi, alături de alte patru persoane, ar fi supravegheat execuția în masă a până la 5.000 de deținuți politici.
De-a lungul anilor a ocupat mai multe funcții importante, printre care cea de procuror general al Teheranului, șef al Organizației privind Inspecția Generală, procuror general al Curții Speciale a Clerului și judecător șef adjunct.
Raisi a candidat fără succes împotriva președintelui Hassan Rouhani la alegerile prezidențiale din 2017, dar a obținut numai 38% din voturi. Ulterior, Khamenei l-a numit pe Raisi la conducerea sistemului judiciar în Iran în 2019, dându-i acestuia posibilitatea să-și consolideze poziția de campion al luptei împotriva corupției printr-o campanie desfășurată împotriva celor mai aprigi contestatari ai regimului. Cei doi ani ai săi ca judecător principal al Iranului au fost marcați de represiunea intensificată a disidenței și a abuzurilor drepturilor omului.
În campanie, Raisi s-a portretizat drept un „rival al corupției, ineficienței și aristocrației" și a spus că va susține acordul nuclear, dar a precizat că este nevoie de un guvern „puternic" pentru a-l conduce în direcția cea bună, potrivit unui portret realizat de Foreign Policy.
„Democrația iraniană" și succesiunea la „tron"
Iranul se descrie ca o republică islamică. Organizează alegeri în care cetățenii votează reprezentanți care adoptă legi și guvernează în numele poporului, deși liderul suprem are ultimul cuvânt în toate problemele statului.
Potrivit unui raport din 2019 al Institutului de cercetare Future Directions International, Iranul este o teocrație, adică un o formă de guvernământ în care statul este guvernat prin ghidare divină imediată sau prin oficiali care sunt priviți ca fiind ghidați divin.
Observatorilor internațional nu li s-a permis să monitorizeze alegerile, iar forțele de securitate care răspund doar în fața liderului suprem arestează și organizează în mod regulat procese cu ușă închisă pentru cetățeni străini și împotriva acelora considerați ca având legături cu Occidentul. Ulterior, aceștia sunt folosiți drept pioni în negocierile internaționale, conform France24.
Potrivit unei analize publicate pe platforma Atlantic Council de Sanam Vakil, directorul adjunct al programului Chatham House din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, majoritatea experților care urmăresc alegerile sunt de părere că Raisi este pregătit de Khamenei pentru a prelua rolul de lider suprem. Tranziția de la președinte la lider suprem nu este nemaivăzută. În 1989, însuși Khamenei a devenit lider suprem în același fel, moștenind poziția de la Ayatollah Ruhollah Khomeini.
„Nu este un secret în Iran că Ebrahim Raisi ar vrea să devină următorul lider suprem al republicii islamice și vede în președinție o treaptă spre postul de șef al statului. Atât că Raisi ca președinte ales de un număr mic de iranieni pe fondul celui mai mare absenteism din istoria recentă, are o poziție vulnerabilă, complicată și mai mult de o criză economică pentru care în campania electorală nu a arătat că ar avea soluții reale. Așadar, președinția s-ar putea dovedi nu o șansă ori un vehicul spre poziția de lider suprem, ci o cale de eliminare a sa din politică pentru a lăsa cât mai liber drumul spre putere pentru fiul liderului suprem Mojtaba Khamenei. În Iran nu a trecut neobservat faptul că Mojtaba Khamenei a căpătat tot mai multe atribuții în cabinetul tatălui său mai ales în relație cu Garda Revoluționară Islamică și cu milițiile de voluntari basij, al căror sprijin este esențial pentru a obține poziția de șef al statului. În plus, Mojtaba Khamenei a lansat de-a lungul timpului critici voalate la adresa lui Raisi", a transmis Carmen Gavrilă.
Politica externă a Iranului
Noul „guvern islamic" va lucra pentru a atinge toate obiectivele pe termen lung ale Republicii Islamice, cum ar fi creșterea influenței Iranului asupra regiunii și exportarea revoluției islamice către alte țări prin sprijinirea grupurilor militante, potrivit Al Jazeera. Anti-americanismul va fi, de asemenea, o caracteristică definitorie a administrației Raisi, pentru că acest concept se află în centrul regimului iranian și al identității liderului suprem.
Orice nou guvern are misiunea de a continua ostilitățile diplomatice în relație cu SUA și aliații săi, apropiindu-se în același timp de Rusia și China. Formarea unor relații mai bune cu țările africane și din America de Sud ar fi, totodată, o prioritate pentru noua administrație din motive politice și economice.
De altfel, conservatorii din Iran sunt mai deschiși și mai favorabili legăturilor mai strânse cu Rusia, conform Foreign Affairs. Curentul politico-social condus de Ebrahim Raisi vede în regimul autoritar de la Kremlin o putere antioccidentală, precum este China, și speră că Iranul se poate alătura Rusiei și Chinei într-un fel de axă antioccidentală. Doar că o astfel de mișcare ar putea duce la o nouă răceală în relațiile Teheranului cu puterile europene, cum ar fi Marea Britanie, Franța și Germania, având în vedere tensiunile lor fierbinți cu Moscova pe o serie de probleme de ordin politic.
În aceeași notă, jurnalista Carmen Gavrilă consideră că politica externă a Iranului sub conducerea ultraconservatorului Ebrahim Raisi va fi una mult mai puțin deschisă la comunicare cu SUA și UE.
„Negocierile privind reluarea acordului nuclear, pornite de administrația Rouhani, au fost și sunt posibile pentru că au avut susținerea liderului suprem Khamenei, deci e puțin probabil să fie blocate dinspre Teheran, mai ales că redresarea măcar parțială a economiei iraniene depinde de ridicarea sancțiunilor americane. Dar, odată reactivat acordul, e foarte puțin probabil ca guvernul Raisi să încerce, așa cum voia contracandidatul său moderat Abdolnaser Hemmati, să folosească acordul ca punct de pornire pentru comunicare și pe alte teme, în special cu SUA. Raisi a arătat mereu foarte clar că nu vrea să devieze de la conceptul liderului suprem de "economie de rezistență", adică bazată pe producție internă, consum intern, excluderea investițiilor occidentale și relații economice doar cu China, Rusia și țări care nu pun condiționări legate de situația drepturilor omului în Iran ori de programul de înarmare iranian", mai spune Carmen Gavrilă.
Victoria electorală a lui Raisi ar putea pune Europa într-o poziție dificilă, deoarece UE și SUA au impus sancțiuni asupra lui Raisi pentru rolul jucat în încălcările drepturilor omului care au avut loc în Iran în timpul protestelor antiguvernamentale din 2019, arată o analiză a Deutsche Welle. Mai mult, Seyyed Ebrahim Raisi al-Sadati este o figură necunoscută pentru comunitatea internațională, iar pozițiile sale cu privire la problemele regionale și globale importante rămân neclare. De aceea, țările occidentale, în special Germania, Franța și Regatul Unit, vor fi destul de prudente la în faza incipientă a relației cu noul președinte iranian, conform experților citați de post de radio internațional din Germania.
Acordul nuclear și jocul diplomatic în care fiecare dintre părţi o invită pe cealaltă să facă primul pas
Statele Unite s-au retras din acord în 2018, preşedintele de atunci, Donald Trump, optând pentru metoda sancţiunilor şi a presiunilor maxime asupra Teheranului, considerând astfel că numai aşa iranienii vor renunţa la intenţia de a fabrica bomba atomică. Numai că Iranul a răspuns prin scăderea constantă a respectării angajamentelor convenite în acord. Din 2019 Iranul nu mai respectă prevederile acordului şi a început să producă uranium îmbogăţit peste limitele prevăzute de acord.
După retragerea Washingtonului, părțile europene ale acordului nuclear, cunoscut oficial sub numele de Planul comun de acțiune cuprinzător pentru neproliferarea nucleară (JCPOA), au încercat să restabilească legăturile cu Iranul și să atenueze efectul sancțiunilor aplicate asupra Teheranului, dar mișcarea a avut un succes limitat. Odată cu instalarea unui nou președinte la Casa albă, speranțele de a salva JCPOA au crescut, pentru că președintele Biden dorește să reînvie acordul și chiar să-i extindă termenii. Joe Biden pare să pună, însă, nişte condiţii precise Iranului, sugerând că dacă Teheranul reîncepe să respecte prevederile acordului, Statele Unite revin în cadrul său.
Citește și: Iranul anunţă un schimb de prizonieri cu SUA
Potrivit Foreign Policy, Iranul dorește ca Washingtonul să facă prima mișcare prin ridicarea sancțiunilor, Teheranul opunându-se extinderii acordului inițial, care prevede limitarea programului nuclear în schimbul ameliorării sancțiunilor.
Bijan Djir-Sarai, parlamentar german și membru al Comisiei pentru afaceri externe în Parlamentului de la Berlin, a transmis pentru DW că un angajament față de acordul nuclear nu ar fi suficient pentru comunitatea globală, subliniind că e nevoie de o politică față de Iran care să fie ghidată nu numai de interese, ci și de valori.
Administrația Biden vede revigorarea acordului nuclear ca pe o piatră de temelie către un acord mai larg, unul care să pună limite mai dure programului nuclear al Iranului și să acopere testarea rachetelor, precum și alte câteva probleme ce țin de securitate. Dar cât timp Casa Albă încearcă să regândească termenii, principalii competitori ai SUA marchează puncte geopolitice și pe acest dosar. Președintele chinez Xi Jinping a susținut recent „cererile rezonabile" ale Iranului cu privire la viitorul acordului, în timp ce președintele rus Vladimir Putin a declarat că Moscova, un aliat al Iranului, speră la o restabilire completă a acordului în condițiile sale inițiale.
Citește și: Iranul amenință cu un program nuclear militar dacă SUA nu renunță la sancțiunile impuse
„Pentru regimul de la Teheran, politica regională nu are cum să se schimbe fără o reformare a regimului, lucru pe care Ali Khamenei nu îl dorește pentru că menținerea pe actualele coordonate este o chestiune de supraviețuire. Republica Islamică în actuala formulă nu va renunța niciodată la rețeaua de actori nonstatali pe care o susține, de la Hezbollah în Liban, la Hamas în Fâșia Gaza, la houthi în Yemen și la milițiile șiite din Irak. În mod natural Iranul șiit este în competiție de exemplu cu Arabia Saudită sunită iar un regim uniform controlat de taberele ultraconservatoare la Teheran, va face și mai dificilă orice tentativă de comunicare. Și cu Irakul relația va rămâne complicată și cu siguranță Ebrahim Raisi nu va uita că liderul religios al șiiților iraknieni, Ali Sistani (care se exprimă deschis pentru separarea religiei de stat, deci radical diferit de ideologia regimului de la Teheran) a refuzat să îl întâlnească atunci când Raisi a vizitat Irak-ul", concluzionează jurnalista Carmen Gavrilă.
