De ce se teme Rusia de protestele din Iran

Pentru Kremlin, instabilitatea din Iran implică o gamă largă de „amenințări existențiale”, scrie analistul politic Vladimir Frolov într-un editorial din The Moscow Times.

Toți jucătorii geopolitici de anvergură sunt cu ochii pe problema iraniană, care poate avea un impact major asupra politicilor din Orientul Mijlociu, războaielor din Siria și Yemen, asupra prețului pretolului și, nu în ultimul rând, asupra relațiilor și așa turbulente dintre Rusia și Statele Unite.

În primul rând, notează Frolov, protestele îndreptate împotriva risipei de fonduri în aventurismul militar al Iranului reprezintă, prin extensie, o vulnerabilizare a proiectului geopolitic rusesc în dosarul sirian. La nivelul declarațiilor, „Rusia se laudă cu victoria militară, însă omite să menționeze că cele care au făcut, de fapt, posibilă victoria au fost «cizmele de pe teren» ale iranienilor”.

Fără zecile de mii de luptători sprijiniți de Iran în contul regimului lui Bashar al-Assad, armata siriană nu ar fi „putut cuceri teritoriu”. 

Iranul „cumpără loialitatea acestor forțe”, iar dacă fondurile iraniene vor fi reduse sau vor înceta, Moscova se va vedea nevoită să preia „nota de plată” și să trimită și mai multe trupe în Siria, ceea ce ar fi „riscant și jenant politic”.

Mai mult, în ceea ce privește capitalul de imagine al Kremlinului, o prăbușire de regim în Iran va „submina povestea globală” a Rusiei, și anume aceea că numai regimurile autocratice stabile pot aduce echilibru și prosperitate în Orientul Mijlociu, în timp ce eforturile occidentale de a schimba vectorii politici sunt prezentate ca „rețete pentru instabilitate și război”, subliniază Vladimir Frolov.

Doctrina militară a Rusiei vede în astfel de perturbări de politică internă o amenințare directă la interesele transregionale rusești, care „trebuie combătute prin mijloace militare”.

Va fi Moscova - în cea mai neagră dintre ipoteze - tentată să intervină militar în Iran, așa cum a făcut în Siria, pentru a salva regimul aliat și pentru a bloca răspândirea unei noi Primăveri Arabe? „Asta ar fi o decizie teribil de grea și un scenariu de coșmar, deoarece contextul (din Iran – n.r.) face, prin comparație, războiul din Siria să pară o «floare la ureche»”, atrage atenția analistul politic.

Liniștea...

După cinci zile de proteste nocturne, marcate de violenţe care s-au soldat cu 21 de morţi şi au antrenat arestarea a sute de persosne, capitala Teheran şi cea mai mare parte a oraşelor din provincie au petrecut o noapte liniştită, transmite News.ro.

Presa şi reţele de socializare nu au anunţat vreo manifestaţie nocturnă, chiar dacă au fost publicate înregistrări video de la adunări sporadice, în localităţi mici, fără să poată fi verificate.

Televiziunea de stat a difuzat joi imagini de la manifestaţii importante de susţinere a puterii la Ispahan (centru), Machhad (nord-est), Oroumieh (nord-vest), Babol sau Ardebil (nord).

„Suntem toţi împreună, în spatele liderului” suprem, ayatollahul Ali Khamenei, numărul unu al republice islamice, au scandat manifestanţii, potrivit acestor imagini.

Zeci de mii de persoane au manifestat de asemenea miercuri, în aproximativ 20 de oraşe, în susţinerea puterii.

Aceste adunări în favoarea regimului răspund protestelor faţă de nivelul de trai scump şi contra puterii, în numeroase oraşe din ţară, care au fost pătate de ciocniri şi atacuri vizând bunuri publice - clădiri oficiale, bănci, comisriate de poliţie, maşini.

Autorităţile au acuzat „grupuri contrarevoluţionare” şi Mujahedinii Poporului - principala grupare de opoziţie, în exil, - că au profifat de manifestaţii „legitime” ale populaţiei împotriva dificultăţilor economice cu scopul de a provoca tulburări.

Comandantul-şef al armatei, Abdolrahim Moussavi, le-a mulţumit forţelor de securitate că „au stins focul răzvrătirii”, la o zi după ce Gardienii Revoluţiei, armata de elită a regimului, a proclamat sfârşitul mişcării de contestare fără echivalent de la cea din 2009 contra realegerii lui Mahmoud Ahmadinejad preşedinte.

De la 28 decembrie la 1 ianuarie, tulburările s-au soldat cu 21 de morţi, majoritatea manifestanţi. Doi membri ai forţelor de securitate se aflăîntre morţi.

Potrivit ministrului de Interne Abdolreza Rahmani Fazli, aproximativ 42.000 de persoane au luat parte la mişcarea de contestare. Acest număr, mai important decât cel comunicat de Gardienii Revoluţiei, este însă clar inferior sutelor de mii de persoane care au luat parte la contestare în 2009.

Iar potrivit preşedintelui Consiliului de Coordonare a Băncilor din provincia Lorestan (vest), Bijan Moghadam, 45 de bănci şi 43 de distributoare automate au fost avariate în cursul tulburărilor în această regiune.

În afară de Mujahedinii Poporului, Teheranul a acuzat Statele Unite şi Arabia Saudită, marea sa rivală regională, că au alimentat tulburările.

Iranul s-a plâns la Consiliul de Securitate şi la secretarul general al ONU Antonio Guterres, „de ingerinţă” americană în afacerile sale interne.

„Administraţia americană şi-a sporit într-un mod grotesc intervenţiile în afacerile interne ale Iranului, sub pretxtul furnizării unei susţineri faţă de manifestaţii sporadice”, a declarat reprezentantul iranian la ONU Gholamali Khoshroo.

Preşedintele american Donald Trump a susţinut cauza protestarilor şi a condamnat regimul. Iar noi sancţiuni americane ar putea să fie impuse teheranului, a anunţat un oficial american.

„Spinul” economic

Clasa politică iraniană - reformatori şi conservatori deopotrivă - s-a poziţionat împotriva violenţelor, subliniind necesitatea găsirii unei soluţii la probleme economice, în principal şomajul, care afectează 30% din tineri.

„Principala cerere a oamenilor către reprezentanţi şi Guvern este ca ei să rezolve problemele economice”, a declarat miercuri seara Ali Akbar Velayati, un consilier al liderului suprem pentru Afaceri Internaţionale.

„Trebuie să o facă prin măsuri din partea Guvernului şi Parlamentului, evitând dezbinarea”, a continuat el.

Reales în mai, reformatorul Hassan Rohani a promis când a devenit preşedinte în 2013 să acţioneze în vederea unei îmbunătăţiri a situaţiei economice şi sociale, o speranţă amplificată de acordul în dosarul nuclear iranian, semnat în 2015, şi ridicarea anumitor sancţiuni internaţionale.

Însă scumpirea nivelului de trai şi şomajul nu au relaxat frustrările.

Parlamentul, care examinează bugetul viitorului an fiscal (martie 2018-martie 2019) a respins deja creşterile pe care Guvernul voia să le aplice - o creştere cu 50% a preţului benzinei, o măsură care, potrivit unor experţi, ar fi alimentat o inflaţie ce atinge deja 10%.

„O creştere a preţului benzinei nu este absolut deloc în interesul ţării. Există alte metode, pentru ca straturile populare să nu sufere presiuni” suplimentare, a declarat preşedintele Parlamentului Ali Larijani.