Reprezentanții proiectului ucrainean „I Want to Live” („Vreau să trăiesc”), un hotline la care pot apela soldații ruși care vor să se predea, au făcut un studiu sociologic cu prizonierii de război ruși aflați în custodia forțelor ucrainene. La studiu au participat 400 de prizonieri de război, care au răspuns la întrebări legate de experiența lor în armata rusă și pe frontul din Ucraina, potrivit publicației Meduza.io. Rezultalele studiului arată că soldații ruși văd armata mai degrabă ca pe o sursă de „stabilitate în viață”, iar cei mai mulți dintre ei s-au declarat dezamăgiți de comandanții lor, de ordinele primite și de dotări. Aproape jumătate dintre prizonierii chestionați s-au predat voluntar, ceea ce autorii sondajului consideră că „atestă moralul scăzut al armatei ruse”.
Cei mai mulți dintre prizonierii de război ruși care au participat la sondaj au vârste cuprinse între 26 și 50 de ani. 9,7% dintre ei între 18 și 25 de ani; 5,7% au 51-55 de ani, iar 1,3% au 56-60 de ani.
La invazia rusă în Ucraina participă oameni din aproape toate regiunile Rusiei, precum și cei mobilizați din teritoriile ucrainene ocupate de Federația Rusă, inclusiv din Crimeea, precum și luptători ai așa-numitelor miliții populare din autoproclamatele republici populare Donețk și Lugansk.
Cei mai mulți dintre prizonierii de război (43,3%) provind din armata rusă, alți 26% au menționat că au servit în miliția populară din Republica Populară Lugansk, 16,2% în miliția populară din Republica Populară Donețk, 12,3% mercenari din grupul Wagner, iar 2,2% provin din Garda Națională.
Doar 10,9% din totalul respondenților au studii superioare. Cei mai mulți dintre ei (57,7%) au absolvit o instituție de învățământ secundar specializat, iar 12,2% au absolvit doar nouă clase.
33% dintre respondenți sunt căsătoriți, 14% se află într-o relație de concubinaj. În același timp, aproape 40% dintre prizonierii de război au copii cu vârsta sub 14 ani.
Ce-i mână pe ruși în luptă
Majoritatea respondenților (59%) au ajuns în armata rusă după începerea războiului din Ucraina, pe 24 februarie 2022. Aproape o treime (30,9%) fuseseră chemați în armată în 2022, dar înainte de 24 februarie. 10,1% au servit înainte de 2022.
Principalii factori care i-au motivat pe respondenți să se înroleze în armată au fost „dorința de stabilitate în viață” (54,8%) și „posibilitatea de avansare” (35,9%). 18,6% și, respectiv, 20,5% dintre respondenți și-au exprimat dorința de a „câștiga bani” servind în armată sau de „a fi împreună cu camarazii lor”.
În același timp, majoritatea prizonierilor de război au indicat că dorința de „a fi util Rusiei” (34%) sau militari profesioniști (78,8%) nu au fost printre motivele de a se înrola în armata rusă.
Doar 3,3% dintre respondenți au avut așteptările îndeplinite de serviciul militar. 51% au declarat o atitudine „neutră” față de aceasctă chestiune, în timp ce 45,7% au fost mai degrabă dezamăgiți. Marea majoritate a respondenților (76,9%) a declarat că nu ar fi continuat să servească în armată dacă nu ar fi fost războiul din Ucraina.
Dezamăgiți de comandanții lor
Două treimi (38% - „da” și 28,4% - „mai degrabă da”) dintre prizonierii de război ruși au declarat că se tem să nu fie răniți sau uciși în timpul ostilităților. O cincime dintre respondenți au declarat că au avut o atitudine neutră față de această problemă, 13,6% au declarat că nu au avut o astfel de teamă (7,1% - „nu”, 6,5% - „mai degrabă nu”).
Două treimi dintre participanții la sondaj s-au declarat dezamăgiți de calitățile personale ale comandanților lor. Doar 1,3% au declarat că le-au plăcut foarte mult calitățile personale ale comandamenților. Aproape aceiași respondenți au evaluat pozitiv calitățile profesionale ale comandanților - 1,9% „foarte mulțumiți”, în vreme ce 59,7% s-au declarat „foarte nemulțumiți” de acestea.
Mai mult de jumătate dintre respondenți, 56,9%, au fost nemulțumiți de ordinele primite. În același timp, aproape jumătate (48,7%) consideră că, în cazul unei retrageri, comandanții i-ar fi abandonat.
38,4% au declarat că le „displace cu adevărat” armata rusă în ansamblu, alți 33,1% sunt neutri față de armata Rusiei.
Atitudinea sistemului față de personalul militar a fost apreciată de 52,9% dintre deținuți ca fiind „foarte antipatică”, doar 1,3% fiind mulțumiți de modul în care au fost tratați.
Un sfert dintre respondenți au acordat cea mai mică notă modului în care armata este dotată cu îmbrăcăminte. 34,9% au fost neutri în această privință, iar 7,2% au fost complet mulțumiți de situație.
Aproape aceeași opinie a prizonierilor de război a fost distribuită în evaluările privind furnizarea de muniție: 26% sunt complet nemulțumiți, 29,2% au remarcat că „mai degrabă nu le place” modul în care li s-a furnizat muniția; 27,3% au exprimat o atitudine neutră; 7,1% sunt complet mulțumiți.
Aproape jumătate s-au predat voluntar
71,5% au evaluat negativ sprijinul din partea altor unități din armata rusă sau au fost înclinați spre o astfel de opinie. Doar 6% susțin punctul de vedere opus.
Potrivit sondajului, principalele surse de informare în armata rusă sunt conversațiile cu colegii (90%) și apelurile acasă (42,7%). Militarii au avut încredere în aceleași surse mai mult decât alții. La rândul lor, doar 20% dintre respondenți au încredere în televiziune, iar puțin peste o treime au încredere în informațiile oficiale de la comandament.
40,1% dintre respondenți s-au predat voluntar. Autorii sondajului consideră că astfel de date „atestă moralul scăzut al armatei ruse”. Alți 58% au declarat că au fost capturați împotriva voinței lor; 1,9% nu au răspuns la această întrebare.
Editor : Bogdan Păcurar
