De ce este România un absent cronic la Davos

Toată lumea a auzit probabil de Forumul Economic Mondial de la Davos, locul în care se adună la un loc cei mai influenţi oficiali ai Planetei, între ei lideri de state şi şefi de companii cu cifre de afaceri cât PIB-ul unor ţări. Ştie, în schimb, cineva în ce măsură profită Bucureştiul de această platformă, care permite palparea celor mai sensibile tendinţe globale în materie de economie şi chiar securitate?

Preşedintele Trump vine la Davos, sanctuarul elitei globale, pentru a promova şi apăra "America First", pe fondul unor critici aspre lansate de unii parteneri europeni, critici care s-au înteţit în ultima săptămână. De cealaltă parte, oficialii chinezi vor profita de forumul din staţiunea elveţiană de schi pentru a-şi reafirma deschiderea globală politico-economică. 

Acest balet al super-puterilor, imortalizat de Reuters şi Forbes cu câteva ore înaintea deschiderii forumului, reflectă pe deplin substanţa pe care a dobândit-o termenul "reaşezare", tot mai prezent de ceva vreme în vocabularul analiştilor de politică externă. 

Reunind lideri de toate categoriile, de la şefi de state şi de guverne, la şefii unor giganţi economici, ori oficiali din zona ONG-urilor de talie internaţională, Forumul de la Davos este, după cum semnalează fostul consilier prezidenţial, Iulian Fota, unul din cele două evenimente de anvergură cu care se deschide "anul internaţional"; celălalt fiind Conferinţa de Securitate de la Munchen.

În ciuda acestui fapt, contactele Bucureştiului cu Davosul sunt în cel mai bun caz modeste sau, dacă e să credităm opiniile exprimate de unii foşti oficiali ai statului român, practic ele nu există. 

"În ultimii 10-15 ani au fost la Forumul de la Davos nişte oameni de afaceri români, însă în ultimii 15 ani eu nu-mi aduc aminte să fi văzut acolo şi lideri politici din România, deşi omologii lor din alte ţări participă. De exemplu, anul acesta Polonia este reprezentată şi la nivel de premier, şi la nivel de preşedinte", explică fostul ambasador în SUA şi ministru de Externe, Mircea Geoană. Şi, adăugăm noi, nici Bulgaria nu a ratat ocazia de a fi acolo.

De altfel, "comportamentul României faţă de Davos e un caz izolat în regiune", consideră şi Iulian Fota. Fostul consilier prezidenţial, în prezent director al Colegiului Naţional de Informaţii, subliniază paradoxul, arătând că, în ciuda unor aparenţe create de pasivitatea Bucureştiului, la Davos "uşa ne este deschisă". Mai exact, acesta e paradoxul ce ţine de formă. Pentru că, deducem mai departe din spusele lui Fota, există şi unul de fond:  "Ca profil de ţară, România are, poate, mai mare nevoie de domeniul relaţiilor internaţionale decât statele mari, căci acestea din urmă au o capacitate mai ridicată de a absorbi şocurile externe. Este paradoxală, deci această letargie, în condiţiile în care nevoia este clară".

Mizele prezente şi cele viitoare se împletesc la Davos, contextul fiind ilustrat astfel de europarlamentarul Siegfried Mureşan, purtător de cuvânt al popularilor europeni: "Forumul de la Davos este locul în care se întâlnesc cei mai influenți oameni ai lumii: oameni politici, oameni de afaceri, presă, formatori de opinie. Noi ne aflăm în mijlocul dezbaterilor despre viitorul Uniunii Europene, despre viitorul buget european pe următorii șapte ani, iar Guvernul României ar trebui să folosească orice ocazie de a influența aceste discuții. De capacitatea viitorului prim-ministru de a negocia cu lideri precum Angela Merkel sau Emmanuel Macron va depinde dacă România obține 30 sau 40 de miliarde de euro în următorul buget UE. În plus, suntem la mai puțin de un an distanță de preluarea Președinției Uniunii Europene și Guvernul putea folosi Forumul ca prilej de prezentare a unor priorități politice".

Ocazia numai bună pentru România de a-şi promova punctele de vedere pe dosare strategice, prin organizarea unor conferinţe şi discuţii extinse în cadrul Forumului, e subliniată şi de Iulian Fota: "România ar fi putut organiza dezbateri acolo şi ce potrivită ar fi fost o dezbatere, de exemplu, pe tema Mării Negre, în contextul actual!"

Cum se văd lucrurile, în schimb, din perspectiva economiştilor români? Preşedintele Consiliului fiscal, Ionuţ Dumitru, e tranşant. "Dacă ne uităm la politicile economice din ultimii ani, vom vedea că suntem deconectaţi de la tot ce se întâmplă în jur, în primul rând de la recomandările şi obligaţiile care vin pe filiera UE, deci nu doar de la tendinţele globale. Disciplina bugetară e unul din dosarele la care avem probleme mari, iar în 2018 vom fi probabil ţara cu unul din cele mai mari deficite". Nu în ultimul rând, atrage atenţia Ionuţ Dumitru, "politicile noastre interne deviază major de la regulile europene, astfel că în acest moment suntem mai degrabă un pol de instabilitate decât de stabilitate – dezechlibre mari, exces de cerere alimentat de politici bugetare prociclice".

Chiar dacă oficialii români au lipsit şi de data asta de la Davos, situaţia de la Bucureşti ar fi ajuns totuşi pe buzele a numeroşi participanţi încă din debutul forumului, atrăgea recent atenţia senatorul PNL Florin Cîţu. Iar termenii ar fi fost similari celor din tabloul prezentat mai sus de şeful Consiliului fiscal.

Iată postarea lui Cîţu: "Criza românească (aşa se vorbeşte la Davos) se manifestă, conform partenerilor noştri, în trei dimensiuni: criză politică şi instituţională; criză economică profundă, generată de dezechilibre economice vizibile şi uşor de anticipat; criza morală a societăţii româneşti". În aceeaşi intervenţie, apropo de ideea de criză, senatorul Cîţu pomeneşte şi de un posibil credit, de mari dimensiuni, de care Bucureştiul ar fi interesat: "Ministerul Finanţelor Publice pregăteşte echipa de negociatori pentru a contracta un împrumut mare. Al doilea ca mărime din istoria României". Un subiect de urmărit, însă tema e încă săracă în detalii.

Totuşi, subiectul s-ar putea suprapune pe o conjunctură globală nu tocmai promiţătoare, după cum o prezintă Mircea Geoană. "Putem fi atenţi la două mesaje pe care le dă Forumul de la Davos. Primul este acela că lumea este în plină reaşezare - multipolară politic, multilaterală economic şi cu o revoluţie industrială care va rearanja totul, inclusiv politica. Al doilea priveşte riscul de a ne culca pe o ureche. Ne apropiem de sfârşitul ciclului de creştere a economiei globale, aşadar ar fi bine să fim atenţi la ce urmează, să fim pregătiţi pentru ce urmează".

Date fiind circumstanţele creionate mai sus, ce ar putea justifica, totuşi, abordarea "istorică" a României faţă de formate precum Forumul de la Davos? Ce se află, potrivit exprimării fostului ministru de Externe, Geoană, în spatele "lipsei noastre de apetit pentru conversaţii care ne şlefuiesc viitorul"?

"O formă de ţărăneală", consideră Iulian Fota, "un comportament de om de peşteră, care se simte bine în satul lui", "conştientizarea unei rămâneri în urmă". În fine, subliniază Fota, vorbim aici de "o formă de incultură care ne determină să ignorăm participarea la astfel de forumuri, la care România ar avea tot interesul să fie prezentă, e lipsa unei culturi a relaţiilor internaţionale".

"De multe ori liderii noştri au o rezervă de a merge acolo pentru că, probabil, nu sunt pregătiţi să susţină teze şi idei. E un complex provincial. Apoi, când schimbi 10 miniştri de Externe în doi ani, iar pe premieri aşa cum schimbi metroul, aşadar când oamenii nu ştiu cât vor rămâne pe funcţii, cine să mai aibă timp şi de forumuri precum Davos?", punctează şi Geoană.

Adevărul e că între ediţiile 2017 şi 2018 ale Forumului de la Davos la Bucureşti au fost date jos două guverne, iar componenţa celui de-al treilea a fost anunţată tocmai în miezul discuţiilor pe care liderii mondiali le aveau în staţiunea elveţiană de schi.