Cinci bărbați au fost condamnați pentru furtul bijuteriilor de 113 milioane de euro dintr-un muzeu din orașul german Dresda, jaf care a captat atenția lumii întregi în 2019, când a avut loc.
Anchetatorii au recuperat multe dintre bijuteriile furate, inclusiv o sabie încrustată cu diamante, dar se tem că restul comorii nu va fi găsit niciodată.
Bărbații condamnați, toți membri ai unei rețele criminale notorii, riscă pedepse de la patru până la șase ani, potrivit BBC.
Cum a furat „clanul Remmo” bijuteriile de 113 mil. € din Seiful Verde
Jaful a fost planificat foarte meticulos. Membri bandei, care locuiau la Berlin, au vizitat de mai multe ori muzeul și și-au pregătit înainte locul prin care au intrat, folosind o mașină hidraulică cu care au tăiat gratiile de la o fereastră, dar pe care le-au pus de formă la loc, pentru a părea că totul este în regulă.
La primele ore ale dimineții de 25 noiembrie 2019, au incendiat un panou electric din apropierea muzeului, provocând o pană de curent în toată zona, timp în care doi dintre bărbați au intrat în muzeu.
Imaginile de pe camerele de supraveghere îi arată pe hoți cu fețele acoperite cu măști și cu topoare în mână intrând în somptuosul muzeu Gruenes Gewoelbe - Seiful Verde - și spărgând vitrinele din sticlă ca să ajungă la comoară.
Hoții au pulverizat apoi un stingător cu spumă peste o cameră pentru a-și acoperi urmele, apoi au fugit de la fața locului cu un Audi, abandonat apoi într-o parcare, dar pe care l-au incendiat înainte să fugă înapoi la Berlin.
După o anchetă de un an, poliția a făcut primele arestări. Toți cei condamnați marți sunt membri ai „clanului Remmo”. Există mai multe „clanuri” în Germania - rețele infracționale de familie cu rădăcini arabe implicate în crima organizată majoră, inclusiv un jaf de bancă.
Unul din hoți a spus la proces că a fost mirat de cât de simplu a decurs jaful
„Există oameni care fură opere de artă din pasiune pentru artă, dar aici nu a fost cazul. Habar n-aveau ce furaseră”, a spus Marion Ackermann, director general al Colecțiilor de Artă de Stat din Dresda.
Inițial au existat temeri că, la fel ca moneda de aur, comoara va fi pierdută pentru totdeauna.
Dar încă mai lipsesc multe piese, inclusiv un diamant foarte rar numit Piatra Albă a Saxoniei.
Piesele făceau parte dintr-un tezaur adunat în secolul al XVIII-lea de Augustus cel Puternic, elector de Saxonia. El nu numai că a adunat piese acoperite cu diamante și pietre prețioase, dar a și proiectat Seiful Verde în care să le expună.
Marion Ackermann spune că pierderea unei părți din colecție are un impact deosebit, pentru că ea a fost gândită chiar de Augustus într-un fel anume, care să-i copleșească pe vizitatori.
Tupeul hoților a șocat lumea artei, însă spargerea a ridicat și semne de întrebare legate de măsurile de securitate ale muzeului.
Chiar unul dintre hoți și-a exprimat surprinderea în timpul procesului că nu i-a auzit nimeni atunci când au tăiat gratiile, în ciuda zgomotului făcut de echipamentul hidraulic de tăiere.
Ackermann spune, însă, că sistemul de securitate este unul dintre cele mai bune din Germania, subliniind că acesta este în responsabilitatea Colecției de Stat de Artă din Dresda și a unui alt organism regional. Dar, spune ea, „multe aspecte se reunesc într-un sistem de securitate. Clădirea, organizarea, dar și aspectele tehnice. Și, ca într-un lanț, fiecare detaliu trebuie să funcționeze, iar în acest caz multe lucruri nu au funcționat.”
Ea a mai precizat că un sistem conceput pentru a scana pereții exteriori ai muzeului nu a funcționat și că paznicii care stăteau în camera centrală de securitate, care au văzut spargerea pe monitoare, au chemat cu întârziere poliția.
Poliția i-a anchetat și pe patru din agenții de pază de la muzeu, suspectând că aceștia au ajutat la pregătirea terenului și că au reacționat intenționat prea lent, dar acea anchetă a fost finalizată anul trecut.
După furt, sistemul de securitate a fost revizuit, iar angajații muzeului se ocupă acum de restaurarea bijuteriilor. Experții sunt optimiști că tezaurul lui Augustus poate fi readus la gloria lui de altădată și, în cele din urmă, va fi din nou expus, deși sunt aproape convinși că piesele nerecuperate până acum sunt pentru totdeauna pierdute.