Industria ceramicii din Europa, un sector cu vânzări de 35 de miliarde de dolari pe an, credea că ceea ce a fost mai greu a trecut când vânzările au crescut cu peste 10% în prima jumătate a acestui an, iar carnetele de comenzi au început să se umple din nou, după ce în 2020 au fost înregistrate pagubele din cauza pandemiei. Însă creşterea preţului la gazele naturale a surprins companiile din acest sector cu un consum mare de energie, lăsându-le să aleagă între trecerea costurilor pe seama clienţilor şi reducerea sau închiderea producţiei, transmite Reuters.
Industria ceramicii din Europa trece printr-un moment în care multe firme simt cum majorarea costurilor, ca urmare a tranziţiei energetice, începe să le afecteze.
Iris Ceramica Group, unul dintre cei mai mari producători italieni de ceramică, a fost nevoită să introducă o suprataxă de 3% în facturile trimise clienţilor pentru a putea atenua impactul majorării costului gazelor. Numai că reacţiile au fost amestecate.
„Unii clienţi şi-au dat seama că am făcut tot ce am putut pentru a limita majorările de preţuri dar alţii, în special cumpărătorii angro, interpretează contractele în litera în care au fost scrise şi cer un avertisment prealabil”, spune directorul general de la Iris Ceramica Group, Federica Minozzi.
„O adevărată baie de sânge”
Sectorul european al ceramicii consumă cantităţi mari de gaze naturale pentru a putea menţine furnalele în funcţiune şi a da de lucru la circa 200.000 de angajaţi direcţi. În mod normal, facturile la energie reprezintă până la 20% din cheltuielile generale, transmite Agerpres.
Însă, în condiţiile în care nu se întrevede o soluţie pe termen scurt, ultimul trimestru din 2021 ar putea deveni „o adevărată baie de sânge”, avertizează Giovanni Savorani, preşedintele confederaţiei italiene Confindustria Ceramica.
„Este un dezastru total. Sunt companii care riscă să fie nevoite să oprească producţia şi să trimită acasă angajaţii pentru că nu îşi pot echilibra bilanţurile contabile”, a spus Giovanni Savorani.
Italia, care domină comerţul european cu produse ceramice împreună cu Spania, a investit în ultimii şase ani peste două miliarde de euro în noi materiale şi tehnologii pentru a putea concura cu producţia mai ieftină din China, India şi Turcia.
Incertitudinea determinată de criza gazelor din Europa
După efectele negative ale pandemiei de COVID-19, cererea pe piaţa plăcilor de gresie şi-a revenit, astfel că în primele şase luni ale acestui an, veniturile au crescut în Italia cu 12,3% comparativ cu perioada similară din 2019. Însă creşterea comenzilor nu poate ţine pasul cu impactul costurilor cu energia. „Mă gândesc să opresc activitatea în ianuarie pentru că nu pot să produc la preţurile actuale şi să obțin şi profit”, a mai spus Giovanni Savorani, care deţine propria sa companie în industrie.
Preţurile la gaze naturale au crescut cu 300% în acest an, atingând valori record în Europa şi unele părţi ale Asiei pe măsură ce economiile şi-au revenit din pandemia de COVID-19. Astfel, consumul de energie a crescut mai rapid decât livrările.
Aceste creşteri de preţuri au determinat industriile cu un consum mare de energie, cum este ceramica, să revizuiască producţia pentru a putea face faţă unei situaţii care perturbă lanţurile de aprovizionare şi riscă să alimenteze inflaţia.
Jose Luis Lanuza, director general la firma spaniolă Keraben Group, obişnuia să se uite la preţul gazelor naturale de cel mult două ori pe an, pentru a putea decide cum să structureze contractele pentru afacerile sale cu gresie şi faianţă.
„Acum mă uit în fiecare zi la preţul gazelor naturale în speranţa că au scăzut. Nu avem altă sursă alternativă de energie. Trebuie să cumpărăm gaze naturale”, spune Jose Luis Lanuza.
În septembrie, firma Keraben a cheltuit şapte milioane de euro pentru a menţine în funcţiune cuptoarele sale, comparativ cu o medie de două milioane de euro pe lună în 2020. Acum, Jose Luis Lanuza se gândeşte să introducă o oprire parţială a producţiei în decembrie şi să trimită angajații mai rapid în concediile care iniţial erau programate pentru 2022.
„Este posibil ca producţia să ajungă în altă parte, în afara Europei”, spune Lanuza, menţionând Turcia, Polonia, Vietnam şi Mexic drept posibile alternative. „Analizăm deja posibilitatea de a investi în afara Europei. Este o decizie dureroasă, dar una pe care trebuie să o adoptăm”, a mai declarat Jose Luis Lanuza.
La rândul său, Geert-Jan Starting, care conduce o fabrică de cărămidă veche de 165 de ani în Olanda, compară criza gazelor din prezent cu Primul Război Mondial, când o întrerupere a aprovizionării cu cărbune din Marea Britanie în Olanda a condus la situația în care mai multe fabrici au intrat în faliment.
Afacerea a supraviețuit două războaie mondiale și tranziții de la turbă la cărbune, iar ulterior la gaze naturale în anii ‘60. Dar acum trebuie să le spună clienților că nu le mai poate oferi garanții de preț pe fondul volatilității pieței. „Dacă mă întrebați ce urmează, habar nu am ce să vă spun”, a mai spus Geert-Jan Starting.
Citește și: Criza gazelor din Europa. De ce crește factura la energie și cum șantajează Gazprom UE
Editor : Marco Badea
