Video Cristian Diaconescu, despre conflictul NATO-Rusia: „Pericolul există și este mai serios decât pare”
Recentele tensiuni între Rusia, pe de-o parte, și NATO și Ucraina pe de cealaltă parte, reprezintă un pericol real „mai serios decât pare”, este de părere fostul ministru de externe, Cristian Diaconescu. Invitat la Jurnalul de Seară de la Digi24, Diaconescu spune că faptul multe dintre condițiile cerute Alianței Nord-Atlantice de către Rusia sunt inacceptabile dar și că România se află, în continuare, pe lista de preocupări a Rusiei, care „testează permanent solidaritatea NATO”.
Cosmin Prelipceanu: Pe de-o parte, ne spune domnul Stoltenberg că este bine că în sfârșit au stat de vorbă, pe de alta ne spune că există un risc real de apariție a unui nou conflict armat în Europa.
Cristian Diaconescu: Are dreptate și într-un sens și în altul. Sigur că violența nu poate fi înlocuită în sens pozitiv decât de diplomație și dialog. În al doilea rând, solicitările Federației Ruse sunt de neacceptat, ca să nu mai intrăm în prea multe detalii. Reîntoarcerea Alianței Nord-Atlantice la desfășurarea din 1997, deci înainte ca noi, foștii membri ai Tratatului de la Varșovia să devenim membri NATO este inacceptabilă. Crearea unui precedent negativ, în sensul că Alianța nu ar avea dreptul să ia decizii de extindere în continuare, este inacceptabilă.
Pot să vă spun un lucru foarte interesant pe care l-am aflat astăzi – nici cercul apropiat al președintelui Putin nu știe care va fi mandatul în continuare la negocierile pe care le vor desfășura, mai ales cu americanii și cu Alianța Nord-Atlantică.
Joi va fi la Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, sub președinția poloneză, un schimb de replici și de atitudini. Pentru că am lucrat și cunosc această organizație, pot să vă spun că, după părerea mea, nu va exista niciun fel de rezultat încurajator din această zonă.
Cosmin Prelipceanu: Pentru ce s-a întâmplat astăzi putem să spunem că e vreun rezultat?
Cristian Diaconescu: Faptul că stau la masă este un rezultat. Trebuie înțeles foarte bine – alternativa este violența directă. Deci, din acest punct de vedere, atâta vreme cât mai exisă o șansă, lucrurile sunt în regulă.
În al doilea rând, ei stau la masă formal, adică ceea ce vedem noi, publicul larg, în ceea ce privește discuțiile pe poziționările care, evident sunt greu de armonizat între NATO, SUA și Federația Rusă, dar stau la masă și informal. Adică sunt și alte zone.
Cosmin Prelipceanu: În România este o îngrijorare că din cauza supărării ăsteia a rușilor și a presiunilor pe care le fac, prezența militară americană în România ar putea să fie subțiată. Ca să răspundă acestei preocupări, președintele României spune, astăzi, că vrem mai mulți militari americani pe teritoriul României. Se va întâmpla, în condițiile astea?
Cristian Diaconescu: Spune bine, pentru că orice cedare într-un astfel de context reprezintă un precedent. Nu reprezintă o limită dincolo de care putem obține un rezultat pozitiv într-o negociere. Deci n-ai voie să cedezi într-o astfel de situație. Sigur, rămânând în niște parametri politico-diplomatici și strategici cât se poate de clari. Nu, n-ar trebui să existe o îngrijorare neapărat în ce privește poziționarea Federației Ruse, cât o preocupare privind întărirea solidarității și coeziunii înăuntrul Alianței Nord-Atlantice.
Practic, noi, aici, la frontiera și în vecinătatea Mării Negre, noi apărăm NATO. Trebuie să fim conștienți de lucrul ăsta și toți ceilalți parteneri, la rândul lor, trebuie să înțeleagă acest aspect.
Cosmin Prelipceanu: Deci pericolul există?
Cristian Diaconescu: Da, există. Și e mai serios decât pare. Repet, e mai serios decât pare.
Cosmin Prelipceanu: Am fi crezut că presiunea se mai reduce odată cu întâlnirile.
Cristian Diaconescu: Discutăm, deocamdată, de oportunitatea ca presiunea să se mai reducă, dar nu putem discuta cantitativ sau calitativ din acest punct de vedere.
Cosmin Prelipceanu: Când vom avea un deznodământ?
Cristian Diaconescu: Nu neapărat când se va retrage Federația Rusă din zonă din punct de vedere militar, cât în momentul în care cele două mari pachete aflate în discuție, deci controlul armamentului convențional și al armamentului nuclear, inclusiv a stocurilor de arme nucleare și, pe de altă parte, viitorul spațiu de securitate așa cum îl dorește regândit Federația Rusă, vor găsi o concretizare într-un document agreat.
Cosmin Prelipceanu: România este pe harta de preocupări a Rusiei și altfel decât ne-au spus deja?
Cristian Diaconescu: Da, zona buffer, în sensul că să nu mai considerăm, deși nu prea spunem la televizor, că această zonă buffer între spațiul euro-atlantic și Federația Rusă este numai proximitatea vestică a Rusiei și estică a noastră, adică Ucraina, Georgia, Republica Moldova etc. E foarte posibil, sunt anumite, elemente suplimentare, dar s-o spună decidentul de la București, că zona buffer să fie mult mai limitată din punctul de vedere al percepției Federației Ruse, mult mai limitată geografic. Și ne putem imagina, după care, sigur, încercăm să eliminăm această imaginație din subconștient, faptul că 175.000 de militari ruși pot fi, la un moment dat, desfășurați în Odesa sau în apropierea gurilor Dunării, și nu neapărat la frontiera Ucrainei.
Cosmin Prelipceanu: Ambasada SUA la București, astăzi, ne reamintește că trupele ruse au invadat Republica Moldova și au rămas acolo.
Cristian Diaconescu: Ambasada SUA a spus cam ce încercam și eu să spun într-un anume tip de limbaj. Pot să vă spun, de exemplu, că într-un scenariu, virtual, sper, care nu se va întâmpla niciodată, și am argumente din acest punct de vedere, Transnistria nu va reprezenta, pe un scenariu militar, în condițiile în care s-ar pune problema atacării Ucrainei, un avanpost. Există un scenariu care spune că Ucraina va fi atacată din trei direcții, dinspre Donbas, Transnistria, zona Odesa și dinspre Belarus.
Cosmin Prelipceanu: De ce ar pune Rusia ochii pe o țară NATO? Mă gândesc, din nou, la România.
Cristian Diaconescu: Pentru a testa permanent solidaritatea cu acea țară NATO. E cât se poate de clar. Nu pentru a o ocupa, efectiv . Ci pentru a genera un anume factor de presiune care să fie resimțit în timp real.
Cosmin Prelipceanu: Putem face noi ceva?
Cristian Diaconescu: Numai NATO. Sigur, dacă ai capacitatea să creezi o formă de disuasiune a amenințării, dialogând și cu Estul, este în regulă. Dar trebuie să fii foarte sofisticat și nu știu dacă avem resursa asta astăzi.
Cosmin Prelipceanu: Aveți senzația că în clasa politică de la noi pericolul acesta este perceput ca atare?
Cristian Diaconescu: Nu, n-am senzația. Nu din rea-voință, nu înțeleg. Aici e vorba de istorie, de profesionalism, de un anume tip de feeling. Fac prostii nefăcând ce trebuie. Ai nevoie de niște nivele, nu e vorba de șeful statului, nu el este decident aici, nu ultima instanță. E nevoie de nivelele intermediare și din punctul acesta de vedere nu simt momentul.
Repet, e foarte posibil să ai nevoie și de o anumită structură militară proporțională și de un anumit tip de capacitate de a influența solidaritatea înăuntrul Alianței, pentru că ce pare evident nu este chiar atât de clar politic, de tipul – „dacă noi cădem, aici, la frontieră, veți suferi și voi după aceea”, că asta e logica, să știți că nu funcționează chiar atât de automat.
Și, în egală măsură, capacitatea să te uiți și spre Est. Da, sunt state membre NATO care se așteaptă ca zona direct impactată să aibă capacitatea diplomatică de a mai dispersa din sursele de presiune.
Editor : Adrian Dumitru
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
