Analiză Cristian Diaconescu: Agresiunea rusă este în desfășurare, nu e nevoie neapărat de glonț pe țeavă
Din punct de vedere al poziționării militare, Ucraina în acest moment este aproape complet înconjurată. În afară de portul Odesa și, poate, Constanța, practic ei nu mai au ieșire în niciun fel spre vest, în afară de frontiera terestră. Marea Neagră, jumătate, este ocupată, interdicțiile de zbor și navigaționale sunt operaționale, deci, agresiunea rusă este în desfășurare. Nu e neapărat nevoie să se tragă glonț pe țeavă, spune fostul ministru de externe Cristian Diaconescu, care a comentat luni seara la Digi24 ultimele evoluții din criza legată de Ucraina.
În momentul în care, practic, prin Marea Neagră nu mai trece nimic, iar Ucraina este ocolită de toate cursele aeriene (...), putem să ne considerăm într-o agresiune. Practic, drepturile care țin de suveranitatea acestei țări sunt blocate în acest moment. Deci, din această perspectivă, situația este cât se poate de complicată, a arătat Cristian Diaconescu.
Raportul de forțe între Federația Rusă și Ucraina este de 10 la 1
Nimic din dialogul pe care președintele Vladimir Putin l-a avut cu Emmanuel Macron, chiar și cu Biden nu i-a putut duce pe partenerii occidentali la concluzia că vreo evoluție pozitivă este predictibilă în următoarea perioadă. Mâine (marți - n.r.) cancelarul german Scholz se duce și el la Moscova și rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile.
Este cât se poate de clar că atâta vreme cât există negociere nu va fi un război generalizat, dar acest aspect nu poate acoperi variantele de război sub steag fals, de ingerință a unor elemente avansate în diverse orașe și mai ales în Kiev, pentru a genera momente politice așa-numite de opoziție și, poate, un anume tip de insurgență înăuntrul Ucrainei care să justifice un atac din afară.
De altfel, partea rusă nu a făcut niciun secret din acest lucru: dacă va fi atacată din Ucraina, va răspunde printr-o lovitură militară devastatoare.
Ce știm în acest moment este că raportul de forțe între Ucraina și Federația Rusă este de 10 la 1 în favoarea Federației Ruse, iar în caz de atac miliar, Alianța Nord-Atlantică nu va interveni militar în Ucraina. Acestea sunt chestiunile fixe, restul sunt imponderabile care se schimbă de la oră la oră, a punctat fostul ministru de externe.
Cum s-a interpretat la Moscova trimiterea în România a celor 1.000 de soldați americani suplimentari
Insurgența din Donbas, din 2014, este un loc comun, acolo au murit aproape 20.000 de oameni în diverse tipuri de conflagrații și crize locale sau mai mult generate de intervenția din afară, care niciodată n-a fost una asumată, a fost una prin proxy, cum se spune (prin intermediari - n.r.).
Pe de altă parte, în această săptămână, Federația Rusă trebuie să răspundă în scris la propunerile Statelor Unite și ale Alianței Nord-Atlantice în ceea ce privește modul în care s-ar putea soluționa această criză. În discuțiile telefonice, dl. președinte Putin a spus: sunt nemulțumit de ceea ce am primit de la Occident, vom transmite însă un răspuns și nu ne dorim ca războiul să fie cel care va înlocui o astfel de criză.
Dar o contrareacție pe care Moscova ar interpreta-o ca fiind un răspuns la agresiune poate fi oricând valabilă. Vă dau un exemplu: cei 1.000 de miliari prin rotație din România au fost interpretați, în zona media, în Federația Rusă, ca fiind o pregătire de ofensivă împotriva Federației Ruse, a spus Cristian Diaconescu.
Acest tip de abordare selectivă într-o criză pe de o parte arată faptul că nu dorești, practic, să ai o soluție de compromis, care să fie atotcuprinzătoare, iar în egală măsură dorești ca ceea ce se întâmplă să depășească Ucraina și să se răsfrângă asupra lumii euro-atlantice.
Aici se confruntă două școli de gândire - una care ține de acordurile de la Helsinki din 1975 - prin care inclusiv URSS a fost de acord să nu se mai modifice frontierele prin forță, să nu mai existe ingerințe în ceea ce privește exercițiul de suveranitate al statelor europene; și Ialta 2 - o reîmpărțire a sferelor de influență, ceea ce în lumea de astăzi este aproape imposibil, consideră Cristian Diaconescu.
De ce Putin a adus trupe tocmai din Siberia pentru a le desfășura la granițele Ucrainei
The Wall Street Journal a publicat luni o hartă care explică mobilizarea militară a rușilor, de unde au fost aduși militarii și mașinile de luptă ca să fie desfășurați de-a lungul granițelor Ucrainei. Astfel, constatăm că sunt trupe aduse tocmai de la Vladivostok, din Extremul Orient rus. Militarii respectivi au parcurs aproape jumătate de glob ca să ajungă la destinație, iar costurile au fost pe măsură. De ce o mobilizare de la o distanță atât de mare?
S-a întâmplat și în 2008-2009 în războiul din Georgia, spune fostul ministru de externe. În acel moment, ocuparea în Abhazia și Osetia, regiunile separatiste din Georgia, și apoi spre Tbilisi, spre capitală, s-a făcut cu trupe aduse de la Sankt Petersburg, tot așa, de la o distanță foarte mare. În general, aceste intervenții, începând de la războiul din Transnistria, din 1992, în marea lor majoritate s-au desfășurat în jurul Mării Negre. Slavă Domnului că nu e peninsula Kaliningrad - acolo se discută problemele de securitate și în zona aceasta, a Mării Negre, se execută probleme de in-securitate, dar aceasta este o altă temă, a menționat Cristian Diaconescu.
De regulă, sunt forțe militare care au făcut exerciții cu un an-doi înainte în acea regiune. Deci, ei au desfășurat exerciții militare, au plecat, uneori au lăsat tehnica în urmă și pe urmă se întorc pe o zonă pe care o cunosc din punct de vedere strategic. Au făcut un training în ceea ce privește punerea în practică la un moment dat a unor măsuri - și nu vreau să mă refer la alte exerciții care s-au desfășurat în jurul Mării Negre.
Un exercițiu care n-a ieșit în favoarea Moscovei
Criza se va încheia, pentru că mobilizarea este una foarte mare, militarii ruși sunt tineri de 19-20 de ani care au făcut Revelionul și Crăciunul în barăci și care nu sunt crescuți și educați în vremea URSS, ci cu internet etc. Oamenii aceștia își fac propriile judecăți de valoare, motiv pentru care vor trebui să aibă o argumentație politică de a se retrage foarte serioasă, spune Cristian Diaconescu.
O argumentație care să sprijine Federația Rusă într-o invazie generalizată, după părerea mea, nu există. Da, într-adevăr, NATO nu va reacționa în oglindă, în Ucraina, printr-un răspuns militar corespunzător, dar există foarte multe alte modalități - dacă o să vorbim de sancțiuni economice cineva o să spună că este prea puțin, dar n-aș fi atât de sigur. Ceea ce se testează acum nu este raportul de forțe, cine trage mai repede și mai tare, ci modul în care NATO, în condiții de criză, rămâne solidar - arată fostul șef al diplomației.
Faptul că Jen Stoltenberg, secretarul general al NATO, a venit aici și a mers la baza de la Kogălniceanu este cel mai important semnal, chiar mai important decât desfășurarea a 100.000 de militari ai NATO, pentru că arată că din punct de vedere politic, lângă România se află Alianța Nord-Atlantică. Punct.
A, că unii au mai spus una sau alta, că Nord Stream 2 e blocat sau nu, sunt chestiuni, până la urmă, de detaliu. Pot să vă dau un exemplu. Nord Stream 2, acel atât de discutat coridor de energie, sub nicio formă n-a blocat Germania, în NATO, în a-și exprima categoric susținerea privind regimul de sancțiuni în legătură cu ocuparea, în 2014, a Crimeei. Deci, același stat care pierdea economic foarte serios era în egală măsură același stat care impunea o atitudine politică înăuntrul Uniunii Europene - și Germania putea acest lucru în acea perioadă. Din această perspectivă, exercițiul de testare, după părerea mea, nu a ieșit în favoarea Moscovei, a arătat Cristian Diaconescu.
Ce urmează?
Urmează ceea ce se obține de la masa negocierii, acolo situația va fi extrem de complicată, pentru că în timp ce se negociază, privești pe geam peste umărul celui care negociază, metaforic vorbind, și vezi trupe, vezi desfășurări militare, care pot sau nu pot, la un moment dat, să creeze acea „iminență”. Acesta este un vector de presiune foarte serios.
În condițiile discuției teoretice, ce înseamnă o politică a ușilor deschise a NATO, ce înseamnă să reluăm dialogul care a fost coborât după 2014 la nivel minim diplomatic și acum să-l reluăm la cel mai înalt nivel? Este un pas, este un câștig, deja s-a întâmplat acest lucru. Da, dar cât pot să împing NATO în a fi concesiv? Și unde să împing NATO în a fi concesiv?
Pe de altă parte, am zona americană care a trimis la Moscova niște hârtii prin care se referă mai ales la controlul armamentelor și reluarea dialogului privind rachetele nucleare, balistice, tratatul INF, armament neconvențional. Și am Alianța Nord-Atlantică care spune: nu numai că nu dăm înapoi, mergem în România și cu secretarul general și suntem acolo!
Un joc cumplit și un calcul greșit
Totul este un joc cumplit, pot apărea accidente, pot apărea erori de decizie, dar orice greșeală într-un astfel de moment intră în acel tip de „spin” care poate duce la un război global.
Pe de altă parte, controlul pe decizie este unul foarte serios și la Moscova, și în cadrul Alianței Nord-Atlantice. Și la Washington, în egală măsură.
Ce vedem în acest moment este că la una din ideile de a înlocui europenii cu americanii - a fost prima iterație pe care a mers Moscova - s-a dovedit că mai bine o lăsau doar cu NATO, pentru că americanii s-au dovedit mai categorici decât europenii. Se spera la un anume tip de oboseală a americanilor - s-au retras din Afganistan, zona indo-pacifică, China, problemele legate de Taiwan - , dar nu a generat un anume tip de rezervă, de pasivitate, de comoditate. Dimpotrivă, americanii și-au însușit și mai serios responsabilitatea privind NATO, privind frontiera NATO și privind Ucraina. E, aici a fost un calcul greșit, dar jocul continuă, a conchis Cristian Diaconescu.
