Fug din țară, apoi se întorc. Ce-i face pe unii nord-coreeni să revină în statul cu unul dintre cele mai opresive regimuri din lume

Și-a riscat viața fugind de unul dintre cele mai represive regimuri din lume, a traversat o zonă militară protejată cu garduri de sârmă ghimpată, pentru ca apoi, un an mai târziu, să se întoarcă pe unde a venit. Cazul nord-coreeanului a făcut vâlvă în ianuarie.

Acum, la mai bine de o lună de când bărbatul a trecut gardurile de sârmă ghimpată, de data aceasta dinspre Coreea de Sud în Coreea de Nord, soarta sa - în ambele țări - rămâne un mister, la fel și motivele pentru care s-a întors într-unul dintre cele mai izolate state din lume, cu un regim totalitar aspru și cu un cult pronunțat al personalității ce îl are în centru pe dictatorul Kim Jong-un.

Cazul acestui bărbat care a fugit din Coreea de Nord, dar apoi s-a întors în această țară cu regim opresiv este rar, dar nu este, totuși, singular. Peste 10.000 de nord-coreeni au fugit în Coreea de Sud în ultimul deceniu. Dintre ei, 30 s-au întors după un timp acasă, deși se confruntă cu perspectiva de a fi plasați în lagăre de muncă forțată, relatează CNN.

Presa sud-coreeană a relatat că dezertorul - numele lui nu este cunoscut oficial, dar unii martori spun că în Coreea de Sud i se spunea Kim Woo-jeong - era un fost gimnast, un tânăr cu o fire foarte retrasă. Potrivit poliției sud-coreene, a muncit în construcții și avea 30 de ani.

Chiar dacă este neclar motivul pentru care bărbatul a decis să plece dintr-o țară liberă precum Coreea de Sud și să se întoarcă în Coreea de Nord, faptul că unii transfugi nord-coreeni decid să revină într-una din cele mai represive țări din lume nu face decât să sublinieze cât de dificilă poate fi adaptarea la viața din Sud pentru nord-coreenii care, în marea lor majoritate, nu au cunoscut un altfel de regim politic decât cel totalitar.

Cum reușesc nord-coreenii să fugă din țară

După ce războiul din peninsula coreeană s-a încheiat cu un armistițiu, în 1953, Coreea de Nord și Coreea de Sud au fost separate de o graniță aproape impenetrabilă ce împiedică pe oricine să treacă de cealaltă parte.

În deceniile următoare, Coreea de Sud s-a modernizat, devenind una dintre cele mai bogate și mai dezvoltate tehnologic țări din lume. În acest timp, Coreea de Nord a devenit din ce în ce mai izolată pe plan internațional, cetățenii au fost supuși unei sărăcii generalizate și și-au văzut anulate multe dintre drepturile și libertățile de bază. Este lesne de înțeles de ce oamenii ar putea dori să evadeze dintr-un astfel de univers sumbru.

Din 1998, peste 33.000 de persoane au fugit din Coreea de Nord în Coreea de Sud, potrivit Ministerului Unificării din Coreea de Sud. Numărul lor a scăzut însă în ultimii ani, după ce Kim Jong-un a impus controale și mai dure la graniță pentru a preveni „importul” de Covid.

În foarte rare ocazii, nord-coreenii reușesc să fugă prin zona demilitarizată care separă cele două țări, deși aceasta este puternic păzită. Este cazul fostului gimnast.

Însă cei mai mulți transfugi aleg să iasă din țară traversând lunga graniță pe care Coreea de Nord o are cu China. Este cazul lui Kang Chun-hyuk.

Amintirile care nu se șterg

Familia lui a făcut această călătorie temerară în 1998, când Kang avea 12 ani, și în cele din urmă a ajuns în Coreea de Sud câțiva ani mai târziu.

Dintre amintirile pe care încă le mai are din Coreea de Nord, Kang nu și-o poate șterge din minte pe aceea că abia avea ce mânca. Uneori, dintr-o singură porție de tăiței uscați, el și pe părinții lui mâncau o săptămână. Bărbatul își mai amintește că împreună cu colegii de școală fura porumb sau cartofi.

Potrivit unui sondaj realizat în rândul a 3.000 de persoane, publicat în acest an de Fundația pentru Refugiații Nord-coreeni, lipsa mâncării este unul dintre cele mai invocate motive pentru care nord-coreenii se gândesc să fugă. Aproape 22 la sută dintre cei intervievați au declarat că acesta a fost motivul pentru care au plecat.

Totuși, cea mai frecventă motivație - 23 la sută - a fost aceea că vor să scape de controlul regimului nord-coreean. 

De ce nord-coreenii se adaptează greu în Sud

Odată ajunși în Coreea de Sud, cei care fug din Nord sunt sprijiniți. Mai întâi, participă la niște cursuri obligatorii timp de 12 săptămâni care îi ajută să se adapteze la viața din noua lor țară. Li se oferă sprijin financiar și cazare, acces la servicii medicale și oportunități de angajare.

Dar chiar și așa, viața refugiaților nord-coreeni este adesea dificilă.

Înainte ca Kang Na-ra să ajungă în Coreea de Sud în 2014, pe când era adolescentă, ea credea că viața ei în Coreea de Sud va fi ca în telenovelele sud-coreene pe care le urmărea în secret când locuia în orașul Chongjin, al doilea ca mărime din Coreea de Nord. Dar Coreea de Sud s-a dovedit a fi departe de lumea romantică pe care o văzuse pe ecran.

Mama lui Kang Na-ra fugise înaintea ei - nu vrea să spună de ce -, dar viața lor împreună în Coreea de Sud nu a fost ceea ce spera ea. Mama ei lucra ore întregi și era adesea plecată de acasă. Pentru a se descurca, femeia dansa într-un grup de artiști nord-coreeni transfugi. Deși Kang Na-ra vorbea aceeași limbă, adolescenta se simțea singură și avea puțini prieteni în Coreea de Sud.

Un alt refugiat, care a cerut să nu fie identificat de teama represaliilor împotriva familiei sale rămase în Coreea de Nord, a declarat că și el s-a confruntat cu șocul cultural atunci când a fugit peste graniță în urmă cu câțiva ani. Inclusiv semnele luminoase și colorate și abundența de cuvinte din limba engleză pătrunse în limba uzuală din Coreea de Sud îl făceau să se simtă stânjenit. „Nu vezi astfel de lucruri în Coreea de Nord. La început nu mi-au plăcut multe lucruri în Coreea de Sud”, mărturisește refugiatul.

El spune că mulți dintre nord-coreenii care au reușit să fugă au întâmpinat dificultăți în găsirea unui loc de muncă. Într-adevăr, statisticile pentru 2020 publicate anul trecut de Ministerul Unificării din Coreea de Sud arată că rata șomajului în rândul refugiaților nord-coreeni era mai mare decât cea a populației generale - 9,4 la sută față de 4 la sută. „Găsirea unei slujbe bune este importantă, dar chiar și sud-coreenilor, care au fost crescuți și educați aici, le este greu să aibă un loc de muncă decent. Vă puteți imagina cât de greu poate fi pentru refugiații nord-coreeni”, spune bărbatul.

Mamă și copil, morți de foame lângă frigiderul gol

Familia lui Kang Chun-hyuk a primit un apartament de la guvern când a ajuns în Coreea de Sud în 2001, după trei ani petrecuți în China. Dar accentul său puternic din Coreea de Nord l-a făcut să se integreze greu la școală, așa că a abandonat-o. A prestat diverse munci manuale până la vârsta de 25 de ani, nefiind sigur că va putea face vreodată și altceva.

Pentru alții, lupta pentru a se adapta și a găsi un loc de muncă poate avea consecințe fatale. În 2019, o refugiată nord-coreeană, Han Sang-ok, a fost găsită moartă în apartament, împreună cu fiul ei de 6 ani, după ce nu își plătise facturile luni de zile.

Un inspector al contoarelor de apă a simțit un miros urât care venea dinspre apartament și a sunat la poliție, care a găsit în casă două cadavre puternic descompuse și un frigider gol, ceea ce l-a determinat pe polițist să consemneze că foamea a fost probabila cauză a morții.

O lume stranie

Nu toți nord-coreenii visează însă la o viață bună în Coreea de Sud. Kim Ryon-hui a ajuns aproape din întâmplare în Coreea de Sud. E adevărat, cazul ei este mai puțin obișnuit.

Femeia de 54 de ani ducea o viață relativ îndestulată în Coreea de Nord. În 2011 a mers în China, unde avea niște rude, pentru a se trata de o boală de ficat. Însă acolo a  constatat că medicii vor plata în avans.

Kim a aflat că adesea chinezii merg în Coreea de Sud pentru a câștiga rapid niște bani, așa că a plătit pentru o excursie în Coreea de Sud și și-a lăsat pașaportul nord-coreean la intermediari, fără să realizeze că acest lucru însemna că nu se va mai putea întoarce niciodată acasă.

Kim spune că simte ostilitatea sud-coreenilor, mai ales atunci când liderul nord-coreean efectuează tiruri cu rachete. Femeia spune că s-a străduit să se adapteze la o societate capitalistă, guvernată de presiunile pieței, și să înțeleagă ceea ce ea percepe drept o lume marcată de relații conflictuale.
„Ca apa și uleiul, așa suntem noi și sud-coreenii, nu ne putem amesteca”, spune femeia. Este un sentiment pe care îl împărtășesc mulți alți refugiați.

Potrivit sondajului realizat de Fundația Refugiaților Nord-coreeni, deși majoritatea oamenilor sunt mulțumiți în Coreea de Sud, pentru că pot avea o viață liberă și pot câștiga pe măsura muncii depuse, mulți sunt deranjați de nivelul intens al concurenței.

Dorul

Pentru Kim cel mai greu de îndurat a fost însă separarea de familie. Legea sud-coreeană împiedică orice comunicare cu persoanele din Coreea de Nord, iar sud-coreenii nu pot călători acolo. În afara cazului în care Kim ar trece înapoi în Coreea de Nord sau dacă cele două Corei ar ajunge la un acord de pace, femeia are puține șanse de a-și mai revedea familia.

Kim și-a văzut ultima dată fiica când aceasta avea 17 ani, iar acum are 28 de ani. Kim poate comunica cu familia ei doar prin intermediul jurnaliștilor care duc scrisori și cadouri în Coreea de Nord, dar acest lucru nu a mai fost posibil de când Coreea de Nord și-a închis granițele din cauza pandemiei, în 2020.

„Este îngrozitor să fii singură”, mărturisește femeia. „Când văd lumini aprinse seara în alte apartamente, îmi imaginez familii care iau cina împreună. Acesta este cel mai trist sentiment”, spune ea.

Regrete

În ciuda dificultăților, marea majoritate a refugiaților nord-coreeni rămân, pentru că beneficiile sunt mult mai mari decât riscurile la care s-ar expune dacă se întorc.

Seo Jae-pyeong a fugit din Coreea de Nord în 2001. În cei 20 de ani de când locuiește în Coreea de Sud, personal a cunoscut un singur transfug care s-a întors în Coreea de Nord. Era doctoriță, cu familia rămasă în Coreea de Nord, și spune că nu și-a dat seama că fratele ei o aducea în Coreea de Sud. „Nu avea niciun motiv să fugă și nu s-a putut obișnui cu viața din Coreea de Sud”, explică Seo.

El spune, pe de altă parte, că este posibil ca unii dintre refugiații care s-au întors în Coreea de Nord să fi fost șantajați sau chiar răpiți în apropierea graniței dintre China și Coreea de Nord. Alții s-ar putea să se fi confruntat cu dificultăți financiare majore care nu le-au dat prea mult de ales.

În momentul în care mulți refugiați ajung în Coreea de Sud, au deja datorii mari față de călăuzele care îi ajută să treacă granița.

Unii pur și simplu nu fac față vieții în Coreea de Sud. Un bărbat care era ofițer militar de rang înalt în Coreea de Nord nu și-a putut găsi de lucru decât într-un depozit de vechituri în Coreea de Sud. A spus că preferă să moară acasă decât să moară ca gunoier.

Ce s-a întâmplat cu gimnastul întors acasă?

A trecut o lună de când gimnastul Kim a trecut înapoi în Coreea de Nord și nu este clar dacă mai este în viață. Armata sud-coreeană l-a văzut pe camerele de supraveghere în timp ce trecea peste sârmele ghimpate din zona demilitarizată, dar nu a reușit să îl oprească. Tânărul a fost surprins de patru ori de camerele de supraveghere în partea de sud a frontierei și o dată după ce a trecut linia de demarcație militară.

La un moment dat, soldații au crezut că este un refugiat care încearcă să treacă dinspre Nord și au mers să-l găsească, dar n-au mai dat de urma lui, cu excepția unei pene rămase agățate de un fir, provenind probabil de la geaca sa din puf.

Presa de stat nord-coreeană se laudă de obicei cu întoarcerea acasă a foștilor fugari, dar acum nu a existat nicio mențiune despre fostul gimnast.

Sunt voci care spun că e loc de îmbunătățire a politicilor Coreei de Sud față de frații din Coreea de Nord. Chiar și transfugii care par să se fi adaptat se luptă uneori cu dorința de a reveni în Coreea de Nord.

La doi ani după ce a fugit, tânăra Kang Na-ra i-a spus mamei sale că ar vrea să se întoarcă. Totuși, nu a vrut să-și riște viața după ce a trecut prin atâtea pentru a ajunge în Coreea de Sud. Acum, Kang, în vârstă de 25 de ani, este o vedetă de televiziune, iar canalul ei de YouTube are peste 300.000 de abonați care îi urmăresc clipurile despre cum e viața în Coreea de Nord. Nu are un venit sigur, dar cel puțin se bucură de viață. „Încă și astăzi mă întreb dacă am luat decizia corectă. Viața aici este dură”, spune tânăra.

Editor : Luana Pavaluca