Controversele din jurul Maicii Tereza
Pe cât a fost de iubită și admirată Maica Tereza în lumea întreagă, pe atât a fost de criticată. Atât în timpul vieţii, după moarte şi, acum, după canonizare. Un jurnalist britanic a făcut un film despre Maica Tereza în care a supranumit-o „îngerul iadului". Ziaristul a acuzat-o pe Maica Tereza că a instituit un cult al morţii şi al suferinţei în căminele Ordinului Misionarele Carității.
„Acum câteva zile, aici au fost cei mai puternici bărbaţi din lume. Acum, avem privilegiul să o avem pe cea mai puternică femeie din lume”, spunea Javier Perez of Cuellar, secretare general al ONU, despre Maica Tereza la New York, în 1985.
Nu toată lumea a fost, însă, de acord cu această afirmaţie. Pentru unii, Maica Tereza a avut o atitudine religioasă mult prea arhaică în faţa suferinţei umane, despre care credea că este frumoasă pentru că îi face pe oameni să se apropie de Iisus Hristos.
Printre critici se numără jurnalistul britanic Christopher Hitchens. El sancţionează modul în care Maica Tereza a adoptat sărăcia ca pe o virtute.
„Nu a fost prietena săracilor. A fost prietena sărăciei. Spunea că suferinţa este un dar de la Dumnezeu. Şi-a petrecut viaţa opunându-se singurului remediu împotriva sărăciei, adică emanciparea femeii de la stadiul de animal care trebuie să se reproducă în mod obligatoriu", a spus jurnalistul.
În 1994, Christopher Hitchens i-a dedicat un film Maicii Tereza. Nu a fost un gest de apreciere.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Jurnalistul spune că superstiţiile medievale şi mediatizarea susţinută au fost combinaţia perfectă, care a născut un simbol pe care puţini au avut curajul să-l discrediteze. În filmul său, jurnalistul britanic vorbeşte despre căminele din Calcutta aflate în administrarea Maicii Tereza. Şi nu are cuvinte de laudă.
„Toţi pacienţii aveau capetele rase. Nu erau scaune nicăieri. Doar acele saltele pe care stăteau întinşi. Nu avea o grădină, o curte. Nimic. Şi m-am gândit: ce e acest loc? Sunt două camere, cu 50-60 de bărbaţi într-o încăpere şi 50-60 de femei, în cealaltă. Erau pe moarte. Nu li se acordau prea multe îngrijiri medicale. Nu li se dădeau calmante, în afară de o aspirină. Poate, dacă erau norocoşi, puţin Brufen pentru dureri asociate cu un cancer în fază terminală sau alte boli incurabile. Şi m-am gândit: care e scopul? Nu aveau suficiente aşternuturi, refoloseau acele de mai multe ori şi puteai vedea cum unele maici clăteau acele în apă rece. Am întrebat-o pe una dintre ele de ce face asta. Mi-a spus că aşa le curăţă. Şi am întrebat-o de ce nu le sterilizează, de ce nu fierbe apa ca să sterilizeze acele. Şi mi-a răspuns: n-are niciun rost. Nu avem timp”, a povestit, în film, o fostă voluntară, Mary Loudon.
Fosta voluntară la căminul muribunzilor din Calcutta spune că acolo ajungeau şi pacienţi care nu erau pe moarte. Aceştia ar fi putut fi salvaţi, dacă ar fi fost duşi într-un spital adevărat, ca să primească îngrijiri şi tratament de specialitate. A fost cazul unui băiat de doar 15 ani.
„Un medic american mi-a spus că încercase să-l trateze pe acest băiat, care avea o afecţiune relativ simplă la rinichi, dar care se agravase pentru că nu luase antibiotice. Şi avea nevoie de o operaţie. Mi-a spus: ei, bine, nu-l vor duce la spital. Am întrebat de ce. Mi-a spus că nu o vor face. Nu o vor face, pentru că, dacă fac asta pentru un pacient, trebuie să o facă pentru toţi ceilalţi”, a povestit Mary Loudon.
Un alt voluntar care a lucrat alături de maici în căminul din Calcutta l-a descris astfel: „o scenă ruptă parcă dintr-un lagăr de concentrare din cel de-al Doilea Război Mondial".
În faţa unor astfel de acuzaţii, Maica Tereza răspundea simplu că ea conduce un cămin pentru muribunzi şi nu un spital, iar maicile nu sunt nici doctori, nici asistente.
După aceste dezvăluiri, Christopher Hitchens nu s-a sfiit să declare despre Maica Tereza că trata simptomele sărăciei în timp ce îi ignora cauzele şi că nu a făcut niciodată nimic pentru a lupta împotriva sărăciei. Şi asta, în pofida faptului că ordinul său a primit donaţii generoase din toată lumea, cu care - spun criticii - ar fi putut construi spitale, şcoli sau pur şi simplu ar fi putut crea condiţii mai bune în căminele pe care le administra.
Controversa donațiilor pentru Misionarele Carității
Banii primiţi de Misionarele Carității sunt un alt motiv de controversă, pentru că Maica Tereza nu declara niciun fel de contabilitate. Totul se făcea şi se face în numele religiei. Şi tot în numele religiei, ordinul a acceptat bani de la personalităţi controversate, milionari care au făcut averi din fraude sau regimuri recunoscute pentru încălcarea drepturilor omului.
Ordinul fondat de Maica Tereza operează acum în peste o sută de ţări şi sunt voci care cer ca banii să fie contabilizaţi, aşa cum fac şi alte organizaţii umanitare, precum Crucea Roşie sau Oxfam.
Într-un editorial publicat în The Guardian, Paul Vallely, scriitor britanic şi expert în probleme de etică şi religie, vorbeşte despre graba cu care Biserica Catolică ridică oameni la rangul de sfinţi. O grabă care nu lasă timp pentru ca astfel de controverse să se estompeze. Pentru că niciun om nu e perfect în viaţa de pe Pământ.
„În trecut, Biserica lăsa să treacă deceniii, chiar secole, înainte să declare pe cineva sfânt. Odată cu trecerea timpului, slăbiciunile candidatului se şterg din memoria comună, lâsând în amintirea generală doar virtutea eroică. De la papa Ioan Paul al II-lea încoace, tendinţa a fost de accelerare a procesului de canonizare. Biserica Catolică a făcut o greşeală din acest punct de vedere. Poate că Maica Tereza merita sanctificarea, dar ar fi fost mai bine dacă judecata aceasta ar fi fost făcută peste un secol", se arată în The Guardian.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
