Spre deosebire de bărbații care rămân să lupte în Ucraina, femeile au dreptul să fugă din țara sfâșiată de război, iar milioane au făcut-o deja. Cu toate acestea, multe au ales să rămână, unele oferindu-se și ca voluntari pentru armată, în timp ce altele lucrează pentru a umple golurile din economie cauzate de absența atâtor bărbați. Politico scrie mai multe povești ale femeilor care ajută la menținerea producției de arme în Ucraina.
Halyna Yavorska este avocat, dar are o a doua slujbă care este cel puțin la fel de importantă: asamblarea dronelor care sunt un pilon al armatei Ucrainei în lupta împotriva invadatorilor ruși: „Când soțul meu a plecat la război, am înțeles că și eu vreau să fiu de folos. Este pilot de dronă. Așa că, acum aproximativ un an, am decis să mă alătur producției mici de drone”, a spus Yavorska. „Am pornit de la 70 de drone pe lună și acum putem produce câteva mii într-o săptămână. Echipa noastră a crescut, de asemenea, de la șase oameni la 40, dintre care 10 sunt femei.”
Yavorska nu este însă singură. În timp ce femeile înlocuiesc bărbații în domeniul muncii, de la construcții până la conducerea camioanelor, ele și-au crescut prezența și în cadrul companiilor de apărare și prestează și mai multă muncă în sectorul privat de apărare.
„Războiul e greu”
„Nu sunt destui oameni nicăieri acum. Eu cred că femeile ar trebui să intervină. Războiul e greu, dar este și o șansă pentru noi de a dobândi o nouă profesie, de a ne revizui abilitățile”, a spus Yavorska.
Asta a făcut și Yuliia Vysotska. Ea este un director de vânzări de top la o companie care, înainte de război, era specializată în seifuri și alte echipamente pentru industria bancară, precum și în sticlă antiglonț. În 2009, compania a realizat primul său vehicul blindat Kozak.
„Pe atunci, nimeni nu era interesat de asta. Dar am continuat să lucrăm la ele. Așa că, după începutul războiului, am știut cum să o facem și am putut să ne reorientăm rapid producția”, a spus Vysotska.
Acum, vehiculele de mobilitate ale infanteriei Kozak se află în prima linie de front și au luat parte la ofensiva ucraineană din regiunea Kursk din Rusia. În atelierul de sub biroul ei, zeci de bărbați care poartă echipament de protecție toarnă metal topit pentru a fi forjat în plăci de blindaj, în timp ce sunetul sudurii umple atmosfera.
Vysotska, care este, de asemenea, șeful Ligii ucrainene a întreprinderilor de apărare, a spus că nu există timp pentru șovinismul masculin atunci când Ucraina luptă pentru supraviețuire.
„Nu m-am confruntat niciodată cu vreo formă de sexism în această industrie. Avem o femeie care conduce cea mai mare agenție de achiziții pentru apărare și o femeie, ministrul adjunct al industriilor strategice. Femeile ocupă atât de multe locuri de muncă diferite. Și cred că este discriminatoriu chiar și să credem că ar trebui să avem un tratament special”, a spus Vysotska.
Nevoia de muncitori suplimentari este mare. De la începutul invaziei Rusiei din februarie 2022, Ucraina a pierdut peste 30% din forța de muncă, sau 5,5 milioane de oameni, din cauza mobilizării, migrației și ocupării teritoriilor ucrainene de către Rusia, a raportat Confederația Angajatorilor din Ucraina.
„Femeile ar trebui să joace un rol principal în economia țării. Pentru că bărbații noștri protejează [Ucraina] și fac totul pentru ca războiul să nu ajungă la noi, trebuie să-i ajutăm pe front și să mergem la cursuri și să stăpânim și alte profesii”, a spus Yavorska.
„Mă ajută să mă simt utilă”
Yavorska nu s-a confruntat cu discriminare nici la noul ei job pe timpul nopții: ea lipește acum piese pentru drone: „Ceea ce îmi place este că în cadrul companiei noastre, femeile nu primesc sarcini mai ușoare. Cu toții lucrăm împreună la o linie de producție”, a spus ea.
În ciuda volumului greu de muncă, ea a spus că încă găsește timp să facă o dronă sau două în plus pe care să le trimită soțului ei.
Munca îi permite, de asemenea, să simtă că și ea contribuie la efortul de război: „Mă ajută. Este interesant, am învățat să lipim. Este greu să asamblezi drone după muncă, dar mă ajută să mă simt utilă și mă ajută să nu mă gândesc la cum se descurcă soțul meu pe front în fiecare secundă. Și cred că și alte soții de soldați ar trebui să facă asta pentru a-și distrage atenția”, a spus Yavorska.
„Trebuie să fim pregătiți pentru orice”
Valentyna, în vârstă de 40 de ani, este, de asemenea, profund implicată în industria de apărare. Ea este președintele consiliului de administrație în domeniul apărării, motiv pentru care femeia de 40 de ani a cerut ca numele ei să fie schimbat din motive de securitate, temându-se că altfel ar putea fi identificată de ruși.
Când Rusia a invadat pentru prima dată în 2022, Valentyna se întorsese la slujba ei la o companie de arme unde a lucrat pentru câteva luni după ce a fost în concediu de maternitate.
Ea a rămas la fabrică, unde au fost adăpostiți și aproximativ 4.000 de civili în adăpostul antibombe al companiei: „Îmi amintesc sentimentul de frică în timp ce priveam orizontul îngălbenindu-se noaptea. Ne pregăteam să oprim armata rusă la Kiev”, a spus Valentyna.
Producția a continuat chiar și atunci când zona a fost asediată și găsirea hranei a devenit o problemă. Oamenii trebuiau să împartă porțiile, uneori mâncând doar un ou pe zi. Câțiva dintre specialiștii de top, inclusiv adjunctul Valentynei, s-au oferit voluntari pentru război; femeile și pensionarii le-au luat locul.
„Angajații sunt în mare parte în vârstă. Da, le este greu să lucreze, dar experiența lor este foarte importantă, chiar dacă unii au peste 80 de ani”, a spus Valentyna.
În mai 2022, când rușii se retrăgeau de la Kiev, civilii care se adăposteau la fabrică au plecat. Dar Valentyna încă doarme des pe un pat din biroul ei din cauza volumului ei mare de muncă.
„Armele asigură viața”
„Copilul meu are nevoi speciale. Acum îl văd doar în weekend. Datorită mamei mele, pot lucra ture lungi. Uneori, când toată lumea este afară, fac găluște și le pun la congelator”, a spus Valentyna. „Așa nu ne va fi niciodată foame dacă suntem din nou sub asediu.”
Mai mult decât orice altceva, Valentyna se teme că rușii s-ar putea întoarce. Până când țara va fi în siguranță, ea și-a pus planurile sale de viață – care includ „cumpărarea unui covor nou” – în pauză.
„Nu vreau să experimentez sentimentul de frică și [nu știu] ce se întâmplă în spatele gardului. Dar trebuie să fim pregătiți pentru orice”, a spus Valentyna.
Și asta îi oferă slujbei ei o semnificație deosebită: „Trebuie să învețe să producă arme de înaltă calitate, să le depoziteze bine și să le respecte. Armele asigură viața ta și cea a cel puțin încă o generație (...). S-a dovedit că cel mai important lucru în această viață este o armă”, a spus ea.
Editor : C.S.
