Ce vor să facă spaniolii cu rămășițele dictatorului Franco

Noul Guvern socialist spaniol a decis să retragă rămăşiţele dictatorului Francisco Franco din mausoleul acestuia, situat în apropiere de Madrid, cu scopul de a-l transforma în loc de „reconciliere”, într-o ţară în care dezbaterea cu privire la amintirea dictatorului continuă, relatează News.ro, care citează AFP.

„S-a ajuns deja la un acord în Camera Deputaţilor” cu privire la retragerea rămăşiţelor din Valea los Caidos (Valea celor căzuţi), iar „ceea ce vom face noi ca Guvern este să căutăm formula de a-l pune în aplicare”, a declarat luni vicepreşedinta Executivului Carmen Calvo.

O largă majoritate a deputaţilor - 198 din 350 - au cerut zadarnic acest lucru fostului Guvern conservator al lui Mariano Rajoy.

Obiectivul este transformarea mausoleului „în loc de reconciliere (...) şi nu de apologie a dictaturii”, a subliniat Oscar Puente, un purtător de cuvânt al Partidului Socialist (PSOE).

Ajuns la putere în urmă cu mai puţin de două săptămâni, Pedro Sanchez, care putea aborda subiectul luni seara, în primul său interviu televizat, a ridicat problema rămăşiţelor lui Fraco la statutul de dosar prioritar.

UN COMPLEX MONUMENTAL

Învingător al unui sângeros Război Civil (1936-1939), Francisco Franco a fost şeful statului spaniol din 1939 în 1975.

Valea los Caidos este un complex monumental de comemorare a Războiul Civil pe care dictatorul şi l-a imaginat şi a pus să fie construit, la 50 de kilometri est de Madrid.

El este înhumat în apropierea altarului bazilicii, dominate de o cruce de piatră de 150 de metri înălţime. Mormântul său se află lângă cel al fondatorului partidului fascist Falanga, Jose Antonio Primo de Rivera.

În numele unei pretinse „reconcilieri” naţionale, Franco a transferat aici rămăşiţele a peste 33.000 de victime - naţionalişti şi republicani - ale Războiului Civil, în general fără să se consulte cu familiile lor, în contextul în care din 1941 şi până în 1959 acest complex a fost construit în parte de prizoneri republicani prin muncă silnică, unii morţi pe şantier.

În aprilie, experţi au inspectat acest mausoleu controversat în vederea pregătirii exhumărilor a două victime ale Războiului din Spania înmormântate în apropiere de el - primele dispuse de justiţie.

Această deplasare a rămăşiţelor lui Franco, dar şi ale lui Primo de Rivera se aflau în centrul unui proiect de lege iniţiat de socialişti, prezentat în decembrie, pe când PSOE se afla în opoziţie.

În acest text se propunea înfiinţarea unei „Comisii a adevărului” şi o anulare a hotărârilor luate de justiţie în timpul dictaturii în scopuri politice.

Sanchez a prezentat această propunere, într-un loc simbolic, în apropiere de Valencia, unde peste 2.000 de republicani au fost executaţi prin împuşcare. „Dacă ignorăm un trecut inconfortabil, nu putem construi un viitor confortabil”, declara el atunci.

„BĂTĂLII CULTURALE, CONFLICTE ARTIFICIALE”

La patruzeci şi trei de ani după moartea dictatorului, rănile sunt departe de a se fi vindecat, iar problema amintirii provoacă în continuare dezbinare în Spania.

„Partidul Socialist ne-a obişnuit să poarte aceste bătălii culturale” care „nu aduc nimic coexistenţei şi concordiei”, a apreciat Andrea Levy, o reprezentantă a Partidului Popular (PP) al lui Mariano Rajoy, formaţiunea succesoare a Alianţei Populare înfiinţate în timpul tranziţiei democratice de către foşti miniştri franchişti.

„Istoria recentei democraţii spaniole este o istorie a fraternităţii şi depăşirii momentelor celor mai triste”, a apreciat ea, în timp ce preşedintele PP al regiunii Madridului Angel Garrido a denunţat „conflicte artificiale”.

Partidul Ciudadanos (liberal) şi-a afişat în schimb deschiderea, în timp ce Podemos (stânga radicală), principala forţă în Parlament după PSOE care l-a adus pe Sanchez la putere, a salutat această iniţiativă.

Pablo Echenique, unul dintre cadrele formaţiunii, a denunţat prezenţa unui „dictator genocidar într-un mausoleu gigantic căruia i se aduc onoruri, în timp ce există zeci de mii de morţi (republicani) în gropi comune”.

În The Spanish Holocaust, istoricul britanic Paul Preston evaluează că 200.000 de oameni au fost omorâţi în luptă şi avansează la acelaşi număr asasinatele şi execuţiile, dintre care 150.000 ar fi victime ale franchiştilor.