Video&Foto Ce știm până acum despre contraofensiva ucraineană: „Ceea ce vedem este cu siguranță începutul”
Contraofensiva pe scară largă a Ucrainei, anunțată de luni de zile, susținută cu noi tancuri occidentale și vehicule blindate, a început în sfârșit. Acțiunile militare nu se mai limitează la „modelarea” câmpului de luptă sau la contraatacuri țintite, dovezile arată începutul unor ofensive majore ucrainene pentru a sparge liniile fortificate rusești de-a lungul mai multor axe, scrie The Kyiv Independent, într-o amplă analiză a frontului din Ucraina.
Deși operațiunile ofensive ale Ucrainei sunt încă la început, cele două axe principale de atac par să fie ambele pe linia frontală de sud, care se întinde de la râul Nipro, peste regiunea Zaporojie, până în vestul regiunii Donețk.
Primele informații despre contraofensivă au venit pe 5 iunie, când surse ruse au raportat atacuri ucrainene în jurul satului Novodonetske, în sectorul dintre Velyka Novosilka și Vuhledar din regiunea Donețk. Vuhledar a fost locul unei mari ofensive ruse eșuate în timpul iernii.
Pe 8 iunie, a fost raportată o nouă încercare de înaintare ucraineană mai spre vest, lângă orașul Orikhiv.
Materiale foto și video au apărut rapid pe rețelele sociale cu mai multe vehicule ucrainene avariate și distruse în zonă, inclusiv tancurile Leopard 2, ceea ce indică faptul că primul atac major ucrainean cu echipamente noi occidentale s-a încheiat probabil cu un eșec, deși dimensiunea forțelor angajate împotriva rușilor nu a fost clară.
Deși nu au fost confirmate câștiguri ucrainene pe axa Orikhiv în zilele care au urmat acestui atac, forțele ucrainene au avut mai mult succes la sud de Velyka Novosilka.
Înaintând constant de-a lungul ambelor maluri ale râului îngust Mokri Yaly, unitățile ucrainene au eliberat mai multe sate, inclusiv Neskuchne, Blahodatne, Storozheve și Makarivka.
În seara zilei de 12 iunie, eliberarea acestor sate și a altor trei din alte sectoare a fost confirmată de ministrul adjunct al apărării Hanna Maliar, care a raportat un avans total de 6,5 kilometri în zonă.
Între timp, armata ucraineană continuă să raporteze contraatacuri reușite în jurul Bahmutului, în regiunea Donețk, care a fost în cele din urmă cucerit de forțele ruse la sfârșitul lunii mai, după 10 luni de lupte brutale.
„Ceea ce vedem este cu siguranță începutul contraofensivei”, a declarat Rob Lee, expert militar, pentru Kyiv Independent.
„Cred că se desfășoară atât de bine cât era de așteptat; ucrainenii înregistrează pierderi, dar au și câștiguri”, a spus Lee.
„O breșă în liniile de apărare este unul dintre cele mai dificile lucruri de făcut în război, iar ei (Ucraina) fac asta fără superioritate aeriană, o fac fără anumite avantaje pe care armata și-ar dori să le aibă”, a mai declarat acesta.
Frontul informațional
În această primă săptămână a contraofensivei, rețelele de sociale au fost inundate de imagini și videoclipuri, care modelează rapid și inexact percepția asupra modului în care se desfășoară operațiunea de ambele părți.
Pe partea ucraineană, fotografiile soldaților care se pozează cu steaguri ucrainene în noile așezări eliberate, precum și filmările tradiționale din dronă cu lovituri asupra vehiculelor blindate inamice, oferă speranță.
De partea cealaltă, imaginile răspândite de sursele rusești cu vehicule de luptă ale infanteriei Leopard și Bradley distruse, oferă rușilor motive să declare eșecul echipamentului occidental în a sparge liniile de apărare ale inamicului.
Până acum, într-o manieră similară cu contraofensiva Ucrainei din regiunea Harkov din septembrie, informații despre atacurile ucrainene au venit în mare parte de pe canalele de Telegram ale bloggerilor ruși.
Aceste canale sunt conduse de persoane fizice, dintre care unele sunt conectate la instituțiile media oficiale din Rusia, iar altele sunt ale unor comentatori mai „independenți”. Toți sunt în mod deschis pro-război, dar și-au construit o reputație de a raporta despre evoluțiile din prima linie mai sincer și mai precis decât linia oficială a Kremlinului.
Materialele foto și video postate cu bătăliile în cauză, atât de milbloggerii ruși, cât și de canalele de social media ale brigăzilor ucrainene, sunt apoi examinate și verificate de către membrii comunității de informații din sursă deschisă (OSINT).
Armata ucraineană, în special Maliar, a confirmat eliberarea așezărilor de către forțele ucrainene la scurt timp după ce au avut loc, dar, dincolo de aceasta, a menținut o politică de tăcere generală.
Un videoclip postat pe 11 iunie de serviciile de informații militare ucrainene l-a arătat pe șeful agenției Kirilo Budanov privind în tăcere în cameră timp de treizeci de secunde, înainte ca pe ecran să apară textul „Va urma… Planurile iubesc tăcerea”.
Între timp, la Moscova, dictatorul rus Vladimir Putin a ieșit neașteptat de devreme pentru a comenta contraofensiva ucraineană, spunând pe 9 iunie că forțele ucrainene nu și-au atins niciunul dintre obiective în atacurile lor.
Potrivit politologului Aleksandar Djokic, comentariul surpriză al lui Putin este dovada că a fost asigurat de armata sa, condusă de ministrul Apărării Serghei Şoigu şi de şeful Statului Major General Valeri Gherasimov, că totul este sub control.
„Acest lucru înseamnă că conducerea armatei își asumă întreaga responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă în continuare”, a scris Djokic pe Twitter. „Vor fi țapi ispășitori dacă Ucraina atinge un succes chiar și moderat”.
Unde au atacat ucrainenii
Dintre cele două atacuri ale Kievului de-a lungul liniei din sud, unul este în sectorul estic al localității Velyka Novosilka unde forțele ucrainene au înregistrat câștiguri semnificative începând cu 13 iunie.
Rapoartele din ambele părți arată că unitățile ucrainene au împins inamicul cu succes la sud de orașul din prima linie, de-a lungul ambelor maluri ale râului Mokri Yaly.
Deși unele surse rusești au susținut inițial contraatacuri de succes în jurul Makarivka, eliberarea satului a fost confirmată de Brigada 35 a Ucrainei în dimineața zilei de 13 iunie.
La câțiva kilometri mai la vest de râu, Ucraina a raportat, de asemenea, că a eliberat satul Novodarivka, precum și localitatea vecină Rivnopil.
Următoarele ținte ale Ucrainei par a fi așezările Staromaiorske și Urozhaine, unde milbloggerul rus Semen Pegov, mai cunoscut sub numele de WarGonzo, a raportat în dimineața zilei de 13 iunie că luptele sunt în desfășurare.
Progresele Ucrainei în acestă zonă au fost semnificative, dar din toate punctele de vedere, militarii ucraineni nu au ajuns încă la linia principală de apărare pregătită de ruși, ceea ce probabil se va dovedi o provocare mai mare.
Analiza imaginilor din satelit ale fortificațiilor rusești recent construite pe linia frontului de sud arată linia principală de apărare rusă care începe la aproximativ 12 kilometri mai jos de Mokri Yaly, în jurul satului Heorhiivka.
Odată atinsă această linie, potrivit lui Rob Lee, va începe adevăratul test pentru perspectivele Ucrainei de a sparge apărarea rușilor.
„Se pare că forțele ruse se apără destul de competent până acum, dar este foarte greu de măsurat componența de uzură”, a spus el.
„Cred că ceea ce vrea să facă Rusia este să atragă unitățile ucrainene cât mai mult posibil spre linia defensivă principală, astfel încât să nu aibă suficiente forțe pentru a o sparge odată ce ajung”, spune Lee.
Orikhiv
La câteva zile după ce forțele ucrainene au avansat pentru prima dată în apropiere de Velyka Novosilka, o ofensivă separată a fost raportată mai la vest, în regiunea Zaporojie, înaintând la sud de orașul din prima linie Orikhiv.
O ofensivă în acest sector, care vizează orașele ocupate Tokmak și Melitopol, a fost mult timp promovată drept zona în care o contraofensivă ucraineană ar putea obține cele mai importante câștiguri din punct de vedere strategic, fiind calea cea mai scurtă și mai directă către întreruperea conexiunii terestre a forțelor ruse cu Crimeea ocupată.
Având în vedere aceste așteptări, această zonă este, de asemenea, una unde fortificațiile rusești sunt evaluate a fi cele mai puternice, cu mai multe linii defensive constând din câmpuri de mine, linii de dinți de dragon și tranșee mari anti-tanc, în timp ce așezări cheie precum Tokmak sunt înconjurate pe toate părțile de mai multe tranșee.
În urma acestui atac, localizat într-un câmp situat la doar opt kilometri sud de Orikhiv, au fost postate imagini sumbre de surse rusești care arată mai multe tancuri Leopard 2 construite în Germania, vehicule americane M2 Bradley și Leopard 2R care zăceau distruse pe câmp.
Potrivit lui Lee și altor analiști independenți, apariția unor echipamente precum Leopard și Bradley este dovada că Ucraina a trimis cel puțin unele dintre brigăzile sale nou pregătite, multe dintre ele având echipamente occidentale și personal instruit de NATO.
„Brigada 47, care era în zona Orikhiv, are Bradley și Leopard; au echipament bun, au o mulțime de echipamente”, a spus Lee.
„În funcție de echipamentul pe care îl folosesc, nu cred că aceasta este o simulare, cred că este o încercare reală, dar a fost o încercare într-o zonă foarte dificilă a frontului.”
Din această singură încercare eșuată, este încă prea devreme să spunem dacă Ucraina va lansa sau nu noi atacuri la sud de Orikhiv.
„A fost logic să încerce să avanseze în diferite direcții ale frontului și nu toate acestea aveau să aibă succes”, a adăugat Lee.
„Este logic ca, atunci când au succes, ucrainenii să-l exploateze și să-l susțină cu mai multe resurse.”
Bahmut
Pe măsură ce Ucraina lovește în sud, contraatacul continuă și în apropierea orașului unde s-au dus cele mai aprige lupte din război, în jurul orașului Bahmut.
Potrivit lui Maliar, forțele ucrainene au avansat 3,5 kilometri pe flancul drept (sudic) al Bahmutului și 1,5 kilometri pe flancul stâng (nordic) în ultima săptămână.
Aceste atacuri au loc de mai bine de o lună, începând chiar înainte ca forțele ruse conduse de grupul de mercenari Wagner să captureze orașul.
În apogeul conflictului dintre șeful Wagner, Evgheni Prigojin, și Ministerul rus al Apărării, s-a raportat că forțele regulate ruse care preluaseră recent controlul asupra pozițiilor de pe flancurile orașului au fugit în fața contraatacurilor ucrainene.
Până acum, câștigurile ucrainene continuă să fie conduse de brigăzile deja staționate în zonă. Pe flancul sudic, avansurile au fost conduse de Brigada a treia de asalt, care a fost înființată în noiembrie anul trecut din unități ale Forțelor de Operații Speciale Azov.
Activă pe rețelele de socializare, brigada și membrii săi continuă să posteze videoclipuri cu atacuri care au un presupus succes în orașul Klishchiivka din sud-vestul Bahmutului.
Între timp, pe flancul nordic, Pegov a scris pe 12 iunie că forțele ucrainene au ajuns în satul Berkhivka la doar patru kilometri nord de Bahmut și îl atacau în mod activ.
Zona din jurul Bahmutului, locul unde forțele rusești au fost măcinate lent de peste un an, nu prezintă aceleași oportunități pentru o descoperire strategică precum frontul de sud, deși zona este mai puțin fortificată.
Comandantul forțelor terestre ucrainene, Oleksandr Syrskyi, a declarat pe 21 mai că forțele ucrainene se apropie de „încercuirea tactică a Bahmutului”.
Pentru Moscova, plimbarea pe ultimele străzi din Bahmut a fost singura victorie majoră de la începutul verii trecute, iar pierderile suferite ar fi văzute ca o jenă majoră pentru militari, cărora Prigojin le-a lăsat orașul când a scos trupele Wagner la începutul lunii iunie.
Atacurile Ucrainei de-a lungul liniei de sud au semnalat începutul contraofensivei, dar vârful intensității acesteia ar putea fi încă la câteva săptămâni distanță.
Într-un articol din 11 iunie intitulat „Credeți că a început ofensiva Ucrainei? Așteptați Brigăziile Grele”, generalul-locotenent american Ben Hodges, în retragere, a subliniat faptul că cea mai mare parte a forței de rezervă bine înarmate a Ucrainei nu a apărut încă pe câmpul de luptă.
„Fotografiile pe care le-am văzut de pe axa Orikhiv, arată că era vorba de o companie, poate două companii de vehicule pe care le-au pierdut”, a spus Lee, „și Ucraina a construit nouă brigăzi noi, plus alte brigăzi ale Gărzii Naționale și alte unități”.
„Este o mică parte din întreaga forță, este important să păstrați în perspectivă că doar pentru că vedeți unele eșecuri tactice nu înseamnă că contraofensiva a eșuat”, a adăugat el.
Deocamdată, Kievul încă nu a folosit cea mai mare parte a forței, așteptând să o angajeze pe o anumită axă de atac considerată favorabilă.
„Dacă Ucraina vede că rezervele rusești sunt mutate dintr-o parte a frontului în alta, poate că vor decide să se angajeze în altă parte”, a spus Lee.
„Dacă Rusia angajează rezerve în altă parte, asta le-ar putea lăsa vulnerabile într-o altă zonă și ar putea conduce Ucraina într-o direcție diferită de avans”.
Alegerea de a se angaja în anumite atacuri este una dintre mize incredibil de mari. Cu cât sunt mai multe forțe angajate într-o ofensivă ucraineană, cu atât sunt mai mari șansele de a obține tipul de descoperire necesar, dar cu atât mai dureroasă și mai costisitoare va fi înfrângerea dacă liniile fortificate rusești rezistă.
Nu se știe exact când se va lua decizia de a se angaja în astfel de atacuri, dar când va veni momentul, potrivit lui Lee, semnele de pe câmpul de luptă vor fi clare.
„La un moment dat își vor angaja restul resurselor, nu știu când. S-ar putea să existe anumite condiții pe care le așteaptă și care nu ne sunt clare”, a spus el.
„În multe cazuri, am văzut Ucraina conducând un război deschis odată ce forțele ruse au avut suficientă uzură. În acest moment vedem multe lupte, multe lovituri de artilerie ucraineană; poate, la un moment dat, acest lucru slăbește sau degradează suficient de mult unitățile rusești încât să apară condițiile pentru a avansa într-o anumită direcție.”
Doar odată ce este atins acest punct, când o forță ucraineană mare, probabil formată din cel puțin o jumătate de duzină de brigăzi, este văzută asaltând principala linie defensivă a Rusiei, se pot trage primele concluzii cu privire la succesul contraofensivei în curs.
„Această ofensivă va dura săptămâni și luni și este prea devreme pentru a spune cum se va desfășura”, mai spune Rob Lee.
Editor : Robert Kiss
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
