Chiar şi regii au nevoie uneori de puţin ajutor. Aflat la începutul domniei sale, Regele Charles al III-lea are de făcut faţă multor provocări - o presă combativă, un trecut colonial, copii rebeli. Pot oare alte familii regale din Europa să-i ofere soluţii? se întreabă BBC, citat de News.ro.
Dacă Charles al III-lea ar conduce o afacere, ar apela la un coach de leadership - sau poate la un terapeut. Dar a fi rege nu este ca şi cum ai fi director executiv; nu există multe cărţi de auto-educaţie pentru a reuşi o domnie de succes. Din fericire, există oameni la care regele poate apela pentru idei. De cealaltă parte a Canalului Mânecii există o duzină familii regale europene, multe dintre ele înrudite cu el, care îi înţeleg provocările unice.
Oferite în spiritul sfaturilor prieteneşti, iată câteva lecţii regale din străinătate:
DIN NORVEGIA - CUM SĂ CALMEZI TENSIUNILE DIN FAMILIE
Fiul Regelui Charles, prinţul Harry, după cum ştie toată lumea, a făcut un pas înapoi de la îndatoririle regale şi s-a retras în California, unde nu s-a abţinut de la critici publice furioase la adresa familiei regale britanice, inclusiv a tatălui său. Este o dramă de familie tristă şi foarte publică.
Familia regală norvegiană are propria sa „rezervă” rebelă - copilul care nu este destinat să domnească -, dar a abordat situaţia într-un mod foarte diferit.
Prinţesa Martha Louise este fiica cea mare a regelui Harald al V-lea şi a reginei Sonja. Deoarece legile surprinzător de puţin progresiste ale Norvegiei privind succesiunea regală au fost schimbate abia când prinţesa era adolescentă, fratele ei mai mic va moşteni tronul. Dar ea este un personaj fascinant şi controversat în sine.
Martha Louise vorbeşte cu îngerii. În urmă cu câţiva ani, ea a înfiinţat o şcoală unde, contra cost, îi învaţă şi pe alţi oameni cum să "intre în contact cu îngerii". Presa norvegiană a numit-o rapid "Şcoala îngerilor". Logodnicul ei este american - un şaman cu un mare număr de urmăritori pe reţelele sociale şi cu o afacere secundară: vinde "optimizatoare de spirite" - medalioane de 200 de dolari bucata, despre care el sugerează că l-au ajutat să se vindece de Covid.
"A fost atât de multă agitaţie în ceea ce mă priveşte, ştiţi, luând o cale diferită de cea a unui vlăstar regal tradiţional, au fost multe critici de-a lungul anilor", a mărturisit Martha Louise, în timp ce găzduia un eveniment spiritual.
Pe fondul plângerilor că se folosea de titlul său regal pentru a face bani din aceste afaceri, şi ea s-a retras de la îndatoririle regale în 2022. Se descrie acum ca fiind un antreprenor obişnuit.
Dar există o diferenţă importantă în modul în care Casa Regală a Norvegiei şi Casa Regală de Windsor au abordat aceste dinamici familiale complicate. Activităţile Marthei Louise şi retrogradarea regală nu au provocat o ruptură în familie. "Ceea ce a fost uimitor în tot acest ciclu au fost conversaţiile pe care le-am purtat cu toţii trecând prin toate acestea", spune ea.
Relatarea ei despre afecţiunea autentică din cadrul familiei este susţinută de Caroline Vagle, reporter regal la SE og HØR (See and Hear), o revistă tabloidă, care îi prezintă adesea pe Martha Louise şi Şaman Durek Verrett pe primele pagini. "Regele a spus că este vorba despre un conflict cultural şi a dat o declaraţie potrivit căreia familia este mai puternică împreună, după ce au stat de vorbă", îşi aminteşte Vagle. "Cred că regele este un diplomat şi fiecare ar putea spune ce vrea să spună şi poate că sunt de acord să nu fie de acord", spune corespondentul regal.
Cheia pentru capacitatea familiei regale norvegiene de a gestiona nefericita despărţire fără o ruptură dureroasă a fost destul de simplă, spune Vagle. "Ei se iubesc unul pe celălalt. Este o relaţie de familie bună", arată ea.
Şi, lucru esenţial, când ei spun că se iubesc, norvegienii îi cred.
DIN DANEMARCA - CUM SĂ TE DESCURCI CU O PRESĂ INSISTENTĂ
Presa scandinavă este departe de tabloidele britanice. Controversele regale ajung în ziar doar dacă sunt considerate a fi de interes naţional. Mai la sud, în Danemarca, familia regală are o relaţie şi mai fină cu presa naţională, iar acest lucru le-a fost de folos atunci când au avut o criză familială.
Anul trecut, Regina Margrethe a II-a a Danemarcei a anunţat că îi taie de pe statul de plată regal pe patru dintre cei opt nepoţi ai săi şi că le retrage titlurile regale de prinţ şi prinţesă. Totul făcea parte dintr-o încercare de a reduce numărul de membri ai casei regale şi de a diminua cheltuielile - un lucru pe care şi Regele Charles vrea să îl facă.
Tatăl nepoţilor, prinţul Joachim, cel mai tânăr fiu al reginei, ar fi aflat vestea de la un curtean. Asta a durut. Iar când un reporter danez l-a întrebat public despre asta, pe străzile Parisului, într-o zi, prinţul nu s-a abţinut, spunând că descendenţii săi au avut parte de un tratament nedrept.
"Acest lucru a zguduit cu adevărat barca, deoarece a fost pentru prima dată când membrii familiei regale au vorbit despre lucruri cu care nu erau de acord", a explicat Tine Gotzsche, care a relatat de la palatul regal timp de două decenii. A fost încălcat un protocol tacit, explică jurnalista.
Întrebarea era dacă ieşirea prinţului Joachim va ameninţa popularitatea excelentă a familiei regale daneze. Faptul că nu s-a întâmplat asta se datorează în parte faptului că publicul a fost de acord cu măsurile de economisire şi în parte pentru că Regina Margrethe însăşi a făcut uz de o armă neaşteptată - umilinţa. Ea a dat o declaraţie în care a spus că îşi susţine decizia, dar că a subestimat măsura în care fiul ei şi familia sa au resimţit-o. "Asta creează emoţie şi pentru asta îmi pare rău", a mărturisit suverana.
Declaraţia a ţinut prima pagină a ziarelor, a contribuit mult la dezamorsarea crizei şi i-a ajutat pe membrii familiei regale să rămână relevanţi.
Dar ceva se schimbase în relaţia dintre palat şi presă. Reporterii au învăţat că pot striga întrebări către membrii familiei regale şi că pot obţine răspunsuri. Între timp, şi familia regală a învăţat că trebuie să opereze într-un mediu mediatic mai modern. În Danemarca, poate şi în Marea Britanie, acest lucru necesită o doză serioasă de umilinţă şi inteligenţă emoţională.
DIN BELGIA - CE SĂ SPUNEM DESPRE TRECUTUL COLONIAL
Cu o lună înainte de încoronarea sa, Regele Charles a anunţat că susţine cercetarea legăturilor istorice ale monarhiei britanice cu sclavia. Aceasta încheie o perioadă tulbure pentru familia regală, pe fondul unor cereri tot mai mari de recunoaştere a prejudiciilor cauzate de trecutul imperial al Marii Britanii. Este o pată cu care şi alte familii regale europene au fost nevoite să se confrunte.
Protestele Black Lives Matter care au cuprins lumea după moartea lui George Floyd în 2020 au fost deosebit de puternice în Belgia, unde recordul de brutalitate extremă a ţării în Republica Democrată Congo sub regele Leopold al II-lea a fost pus în lumina reflectoarelor.
Actualul rege al Belgiei, Philippe, a emis recent o scrisoare de regret pentru trecutul strămoşului său. Dar nu a fost vorba de scuze. Iar pentru un membru al casei regale, regele nu a mers suficient de departe. Mătuşa lui Philippe, prinţesa Marie-Esmerelda, este mult mai deschisă. "Trebuie să ne confruntăm cu trecutul, mai ales când vedem că rasismul este cu adevărat structural în societăţile noastre şi că acesta provine direct din sclavie, din colonialism. Aşa că trebuie să înfruntăm acest lucru", a declarat prinţesa pentru BBC. "În calitate de membru al familiei regale, pentru că stră-stră-stră-străunchiul meu era conducător la acea vreme, cred că este important să vorbim despre asta. Este o responsabilitate", a subliniat ea.
Marie-Esmerelda poate fi mai directă decât regele, deoarece se află în afara liniei de succesiune. În monarhiile constituţionale, nu se aşteaptă ca monarhul să îşi exprime în public opiniile politice personale. Philippe a mers însă mai departe decât predecesorii săi, ceea ce sugerează că şi conducerea belgiană s-a schimbat. Dar nu este încă deplin pregătită pentru scuze reale pentru uciderea a milioane de congolezi. Este o linie fină din punct de vedere lingvistic şi juridic, pe care va trebui să o parcurgă şi Regele Charles.
Editor : G.M.
